Despre Leonardo da Vinci se știe că a fost un geniu al epocii sale și este cunoscut drept un mare umanist, pasionat de științe și artă. Pe de altă parte, Cesare Borgia, fiul ilegitim al papei Alexandru al VI-lea, a fost unul dintre marii războinci ai vremii a cărei cruzime și ferocitate erau recunoscute atât de dușmani cât și de prieteni.
Geniul lui Leonardo da Vinci s-a manifestat nu doar în artă și în științele umaniste ci și în cele ale războiului, dovadă fiind schițele sale de mașinării de luptă din celebrele sale carnete. Mare parte a acestora n-au fost transpuse în realitate, fiind prea avansate pentru contemporanii săi. Leonardo s-a descurcat, însă foarte bine ca inginer militar, specialist în construcția fortărețelor și cartograf, capabil să deseneze hărți foarte precise, foarte apreciate de comandanții militari.
La polul opus, Cesare Borgia, fost cardinal al Sfintei Biserici Catolice, era unul dintre cei mai de temuți generali din Italia. Un personaj extrem de controversat, vicios și crud despre care se spunea că nu-i era străină nici o faptă odioasă, fie că era vorba de crimă, desfrâu,incest, trădare corupție sau înșelăciune. Despre el se spunea că și-ar fi omorât fratele și l-ar fi aruncat în Tibru, pentru a-i lua locul la comanda armatelor papale.
Angajat la solicitarea lui Machiavelli
În acele momente, Cesare Borgia plănuia să-și înființeze propriul principat, în Romagna, care să se întindă din estul Florenței până la coastele Mării Adriatice, iar pentru aceasta a organizat o campanie militară cucerind și supunând toate orașele din regiune.
În cele din urmă a ajuns la zidurile Florenței, amenințând-o direct. Fără o armată care să apere zidurile orașului, autoritățile florentine, îngrozite, au trimis o delegație, din care făcea parte și Machiavelli, care să negocieze cu Borgia și să-l convingă să nu-i atace.
Discuțiile s-au purtat în orașul Urbino, unde Cesare Borgia i-a primit pe delegații Florențeiși le-a promis că nu va ocupa orașul, asigurându-și, la schimb, serviciile lui Leonardo da Vinci.
Un inginer militar de geniu
Leonardo și-a făcut bagajele și, la cererea noului patron, a mers la Piombino, oraș de coastă care tocmai fusese ocupat de Borgia, unde a primit sarcina să inspecteze forturile de apărare.
„…Vă poruncesc prin aceasta să înlesniți drumul purtătorului acestei scrisori, prea cinstitul și iubitul prieten de familie, arhitect și inginer general, Leonardo da Vinci, care este împuternicit cu misiunea de a vizita toate cetățile și întăriturile aflate în stăpânirea noastră, astfel încât să poată, după nevoile sale să se ocupe de întreținerea lor. I se va acorda liberă trecere și va fi scutit de orice taxă publică, atât el cât și cei care îl însoțesc, și va fi primit prietenește și i se va îngădui să vadă și să măsoare tot ce va socoti el de trebuință pentru misiunea sa. (…) și nimeni să nu se pună de-a curmezișul dacă ține, cât de cât, să nu stârnească mânia noastră.”
Din scrisoare reiese că principalele îndatoriri ale artistului aveau legătură cu arta războiului, fiind apreciat pentru talentele de inginer, iar nu pentru cele de pictor.
Inovațiile lui Leonardo în slujba lui Borgia
Leonardo l-a însoțit pe Cesare Borgia în campaniile militare, luând parte la asedii și lupte, punându-și priceperea în slujba acestuia. Între altele, a propus ca zidurile fortificațiilor să fie curbate, deoarece astfel erau atenuate loviturile de tun, fapt ce produce mai puține stricăciuni.
Despre talentele inginerești ale lui Leonardo a depus mărturie și matematicianul Luca Pacioli care a povestit cum a construit un pod pentru armata lui Borgia, folosind doar o grămadă de lemne tăiate la 1,2 metri. Fără frânghii sau întărituri de fier, el a construit un pod suficient de trainic pe care soldații au trecut fără probleme.
Inventator al hărților militare
Ulterior, Cesare Borgia i-a trasat o nouă sarcină inginerului său, să transforme orașul Imola, unde și-a mutat cartierul general, într-o fortăreață imposibil de cucerit.
Leonardo a făcut schițele orașului notând că zidurile aveau o grosime de 4,5 metri, iar șanțul înconjurător o adâncime de 12 metri. În fața singurei intrări, a desenat șanț cu apă în mijlocul căruia a amplasat o insulă artificială. Legătura cu malul celălalt era asigurată de două poduri. Oricine ar fi încercat să pătrundă în oraș, pe aici, s-ar fi expus unui baraj defensiv foarte intens și greu de depășit.
Pe lângă planurile fortăreței, Leonardo și-a arătat îndemânarea realizând o hartă foarte precisă a orașului Imola, trecând pe marginile sale inclusiv distanțele până la orașele învecinate.
Despărțirea de Borgia
Leonardo l-a părăsit pe Cesare Borgia în iarna lui 1502, oripilat de brutalitatea acestuia și a soldaților pe care îi conducea. Totul a culminat cu jefuirea orașului Senigallia care se răsculase împotriva stăpânirii sale.
Cesare Borgia i-a chemat pe conducătorii răsculaților la o întâlnire de reconciliere, promițându-le că nu se va atinge de ei dacă îi vor jura loialitate. Nu s-a ținut de cuvânt și după ce i-a capturat, a dat ordin să fie strangulați, iar orașul răzvrătit să fie jefuit. Printre cei uciși se număra și un prieten de-al artistului, Vitellozzo Vitelli, care îi dăruise o carte de Arhimede.
Leonardo l-a mai însoțit pe Cesare Borgia doar la asediul orașului Siena, câteva săptămâni mai târziu, după care l-a părăsit. În luna martie a anului 1503, el s-a stabilit din nou la Florența.