Actorii Mariana Buruiană, Dragoş Pâslaru, alături de scriitori din tânăra generaţie, îşi proclamă credinţa prin tăcere, dar şi prin cărţi sau situri.
Călugăr cu laptop, mănăstire cu internet, chel cu tichie de mărgăritar. Aşa suntem toţi tentaţi să etichetăm lucrurile şi mai ales oamenii dacă nu ştim cine sunt ei cu adevărat. După cazurile celebre de scriitori care s-au călugărit, de la Nicolae Steinhardt la Zoe Dumitrescu-Buşulenga, mulţi actori au ales calea monahală sau s-au apropiat până la identificare de calea strâmtă a credinţei.
Unii s-au retras în mănăstiri şi au ales tăcerea, alţii îşi mărturisesc convertirea prin mijloace de comunicare moderne, spectacole, conferinţe, cărţi şi situri pe internet.
Unii în mănăstire, alţii în afară Actorii Dragoş Pâslaru şi Monica Fermo au lăsat definitiv în urmă toate cele lumeşti şi s-au călugărit, iar Mariana Buruiană, acum în vârstă de 54 de ani, a scris cartea „Taina Mărturisirii” şi a părăsit complet lumea scenei după Revoluţie. Nici copiii unor scriitori sau artişti mari nu au fost tentaţi deloc de lumea părinţilor.
În munţi, în judeţul Alba, trăieşte într-o chilie simplă părintele Rafail Noica, fiul filosofului Constantin Noica, iar, la Muntele Athos, s-a retras Alexandru Cotescu, fiul actorilor Valeria Seciu şi Octavian Cotescu.
Alţi teologi scriu poezie, din afara zidurilor unor mănăstiri, cum ar fi cunoscutul Cristian Bădiliţă sau Iulian Nistea, primul preot webmaster de la Paris.
„Creative writing”, la mănăstire
Tânărul poet basarabean Ştefan Baştovoi, în vârstă de 33 de ani, cel care altădată scria despre „Cartea războiului” sau „Peştele pescar” este, astăzi, monahul Savatie la o mănăstire din Republica Moldova, iar Adrian Urmanov, în vârstă de 30 de ani, după ce a scris în 2000, ”Cărnurile cannonice”, s-a călugărit trei ani mai târziu.
Urmanov, care a terminat, în 2004, un master în Marea Britanie, a început să predea cursuri de „creative writing” unor tineri poeţi la mănăstirea Râşca din judeţul Suceava. Monahul Savatie (http://savatie.trei.ro) îşi reneagă multe scrieri anterioare călugăriei sale, ca fiind dăunătoare pentru suflet.
"Noi ucidem tot timpul”
Mariana Buruiană, de neuitat în rolul „Domnişoarei Christina”, a făcut dezvăluiri cutremurătoare pentru EVZ, despre metanoia ei, pe calea bisericii. Convertirea artiştilor nu e o întoarcere la o anumită credinţă, ci o schimbare radicală, care apare în urma unei abandonări în faţa unei puternice chemări interioare.
„Totul a plecat de la «să nu ucizi». Am stat fixată pe aceste cuvinte, nu ma puteam dezlipi de ele. Era în vremea Revoluţiei. M-am gândit că nimeni nu respectă poruncile. Noi ucidem tot timpul, nu numai cu armele, ci şi cu vorba şi cu gândul. Meseria mea era legată de vorba şi de gând. Şi m-am gândit că încalc porunca şi nu voiam să mai încalc porunca”, a povestit Mariana Buruiană pentru EVZ.
„Stăm pe un măldar de distrugere”
Actriţa s-a supărat iniţial pe Dumnezeu, căci înţelegea că nu avea voie să facă nimic în meseria ei, „frumoasă” şi „spectaculoasă” dintr-o perspectivă laică: „Noi stăm pe un măldar de distrugere, de care trebuie sa scăpăm. Totuşi suntem ţesuţi din lumină. Ca sa fim noi-înşine trebuie să facem o «lucrare».
Aceasta este «spălarea de păcate» la care fiecare din noi este chemat”. Cu aceste gânduri, Mariana Buruiană, care totuşi nu s-a călugărit, a scris cartea „Taina mărturisirii”.
„Când eşti foarte disperat, e o ocazie bună sa afli adevărul, sau măcar o parte, atât cât poţi suporta. Rugăciunea, cuvintele speciale ale rugăciunilor ortodoxe au fost puntea cu care am trecut prăpastia”, a explicat actriţa.
„Sufletul meu a iertat tot”
Unul dintre cele mai mediatizate cazuri a fost cel al lui Dragoş Pâslaru, fost actor al Teatrului Nottara, cunoscut şi pentru rolul Horia Sima, din filmul „Drumeţ în calea lupilor" (1988). A fost căsătorit cu o scenografă de teatru, Anca Pâslaru, cu care are un fiu, dar şi-a părăsit familia pentru a îmbrăţisa calea lui Christos. Totul a început în timpul mineriadelor, când a protestat, între 13 şi 15 iunie 1990, şi a fost bătut în Piaţa Universităţii.
În acelaşi an, la vârsta de 39 de ani, s-a călugărit, la Mănăstirea Frăsinei, din judeţul Vâlcea, acolo unde femeile n-au voie să calce. Devenit fratele Vasile, la Frăsinei, el a îngrijit mai întâi animale, apoi a fost bucătar ăi şef al cancelariei. În faţa anchetatorilor mineriadelor, Dragoş Pâslaru a spus doar: „Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc şi sufletul meu a iertat tot".
„Petru-Vodă” deschide sufletul artiştilor
Actriţa Monica Fermo, acum maica Ecaterina, era o blondă rebelă, devoratoare de bărbaţi, cu colaborări la TVR sau la Teatrul Naţional prin anii ´70. A descoperit ortodoxia, a renunţat total la viaţa de odinioară şi a început să trăiască cu toată fiinţa ei mesajul christic. După moartea mamei sale s-a călugărit, a devenit în mărturisire un fel de „Steinhardt feminin”, prin cărţile „Mărturisiri. Cum L-am găsit pe Cel Ce mă căuta”, „Talita kumi”, „Metanii de Dor” şi „Ostrovul”.
Una dintre ultimele sale conferinţe a fost recent la Sala Dalles, alături de ieroschimonahul Ioan Şişmanian, de la mănăstirea Petru Vodă. De acest lăcaş, din Judeţul Neamţ, aflat sub harul stareţului Iustin Pârvu, s-a apropiat şi actorul Dan Puric, care, la rândul său, a început să facă artă cu mesaj creştin şi să-l mărturisească pe Christos, în conferinţe sau în cartea „Cine suntem”.
CITIŢI ŞI: