În anii 2000, Arsenie Boca nu devenise încă un fenom major în România, dar lumea deja vorbea despre puterile sale ieșite din comun. Dezvăluirile oamenilor care susțin că l-au cunoscut îl înfățișează pe pe duhovnic ca fiind o persoană cu puteri supranaturale.
O serie de relatări neobişnuite, ale unor oameni care susţineau că l-au cunoscut sau că au fost martori la minunile sale, îl înfăţişau pe duhovnic în ipostaze cu totul neobişnuite. Iată câteva dintre acestea, publicate sub titlul „Noi mărturii despre părintele Arsenie Boca“:
De ce a amuţit Arsenie Boca
„Era în postul Crăciunului şi picta o icoană a Mântuitorului, iar în acest timp a auzit o voce tainică: Arsenie, nu mă mai picta pe icoană, că vemea s-a apropiat. Mergi şi pictează în inimile oamenilor, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Spune-le că vin peste ei necazuri şi suferinţe. Vei fi mut, dar asta îţi va aduce multă lume”, relata preotul Ioan Sofronea, din Sibiu, citat într-o culegere de mărturii. Călugărul de la Mănăstirea din Făgăraş a amuţit, mai multe luni, de la Crăciun până în Joia dinaintea Paştelui. În biserică, la slujbă, i-a revenit vocea, iar toţi cei care l-au auzit din nou vorbind au căzut în genunchi şi au început să plângă, relata preotul. Ioan Sofronea adăuga că Arsenie Boca ţinea slujbele plângând. „Nu puteai să nu plângi la liturghia lui“, adăuga preotul.
Cum a murit securistul care îl bătea
„Pentru că părintele îi spusese să le dea pâine copiilor, înainte de Revoluţie, soţia lui Ceauşescu a dat ordin să-l aducă pe părinte de la Sinaia la Bucureşti şi să-l bată. L-au dus doi, unul stătea la uşă şi altul dădea în părintele. Îl lovea la tâmplă. Le-a zis. Acela care a dat în părintele Arsenie a căzut jos mort. Atunci, cel care păzea i-a dat telefon lui Ceauşescu şi i-a spus ce s-a întâmplat. Ceauşescu i-a spus: îmbrăcaţi-l şi duceţi-l mai repede de unde l-aţi adus“, relata maica Glichera.
Lupii au mâncat scroafa cantorului care a încălcat postul
„Eram în post, dar mi-am zis să mănânc şi eu un bulz (mămăligă cu brânză), seara, că doar nu era carne. Dimineaţa, când m-am dus la mănăstire să facem slujba, zice părintele Arsenie. Când m-am întors, lupii îmi mâncaseră scroafa. M-am dus din nou să îi spun părintelui. EL slujea, în altar, dar era cu jumătate deasupra pământului, iar sub picioarele lui era foc“, relata cantorul Bârsan, de la Sâmbăta.