Instrucția tragerii pe poligonul Soloti (regiunea Belgorod). Sosește un pluton de voluntari din Divizia 3 Motorizată Bryansk. Se distribuie muniția. Trei militari din Tadjikistan deschid focul. Ultimul bilanț: 30 morți și 8 răniți. Cum s-a ajuns la așa ceva?
Cu arcanul. Ca urmare a reacțiilor extrem de negative în unele zone ale Federației Ruse locuite de minorități etnice, care în primăvară-vară au dus greul recrutărilor, de câteva zile încoace epicentrul campaniei de ”mobilizație” s-a deplasat spre Moscova și alte mari orașe.
Confruntată cu ”entuziasmul” cetățenilor, Miliția moscovită în recrutează cu arcanul: filtre la intrarea stațiilor de metrou, razii prin mall-uri și hoteluri, ambuscade la ieșirea din blocurile de locuințe. Sunt vizați toți bărbații între 25 și 50 de ani care nu posedă act de scutire de serviciu militar. Li se completează pe loc ordine de chemare, sunt urcați în dube și duși direct la centrele de recrutare de la teatrul Viktyuk și cinematograful Molodezhny. Acolo li se dau uniforme (de vară), apoi, în adidași, sunt scoși la instrucție în parcul Patriot.
Boschetarii. Rușii au însă o experiență multiseculară în lupta cu Statul Moscovit, care le-a arătat dintotdeauna vrăjmășie. Sunt experți în ”blat” – cuvânt care în rusă are același sens ca și în română, fiind venit la noi pe filieră sovietică. Deci, cu toată desfășurarea de forțe milițienești, recrutarea merge greu. De aceea, din 8 octombrie, campania de recrutare s-a concentrat asupra ”Hangarului”: adăpostul amenajat de Primăria Moscovei pentru boschetari. Deîndată ce sosesc, atrași de speranța unei supe calde, boschetarii sunt luați în primire de milițieni: cine are până în 50 de ani e urcat în dubă și dus la centrul de incorporare Viktyuk sau Molodezhny, unde i se emite ordin de chemare la oaste.
Dar, oricât ar fi de îngăduitori medicii militari, marea majoritate a recruților scoși de prin boscheți sunt în stare fizică proastă sau foarte proastă: măcinați de alcoolism și subnutriție, cu parazitoze, boli cronice și cel mai adesea cu probleme psihice grave.
Migranții. Miliția este însă inventivă, așa că a găsit o soluție: centrul de primire a imigranților Sakharovo din Moscova s-a umplut de afișe îndemnând tinerii să se înscrie ca voluntari în Armata rusă. Afișele sunt redactate în limbile uzbecă, tadjică și kirghiză.
Tinerii imigranți au bătut însă drumul Moscovei ca să muncească, să câștige și să trimită bani familiilor de acasă. În plus, dacă te înscrii voluntar într-o armată străină, în Uzbekistan te așteaptă între 5 și 10 ani de pușcărie. Kazahii sunt mai severi: de la 9 ani de închisoare în sus. Iar în Tadjikistan iei de-a dreptul 20 de ani de ocnă. Așa că voluntari sunt puțini.
Autoritățile uzbece susțin că, la Moscova, imigranților veniți să se înregistreze sau să-și reînnoiască permisul de muncă li se pune în față un vraf de formulare: semnați repede! Iar tinerii uzbeci semnează, fără să știe că printre formulare e și un contract pe două pagini, prin care se oferă să servească voluntar în Armata Federației Ruse.
Cam așa, prin înșelăciune și constrângere, au ajuns pe poligonul Soloti și trei cetățeni tadjici, recrutați în Divizia 3 Motorizată rusă din cadrul Armatei XX de Arme Întrunite a Districtului Militar Vest. Iar ceilalți recruți – aduși de la ”Hangar”, poate și din pușcării – s-au amuzat copios de ”prostia” tadjicilor, de cât de ”fraieri” sunt musulmanii ăștia care nu beau decât apă, de obiceiul lor de a se ruga lui Allah de mai multe ori pe zi. Veselia copios udată cu vodcă, după obicei, s-a sfârșit brusc atunci când s-a distribuit muniția, iar sergentul major Bikzot, soldatul Anușe și caporalul Amizond au deschis foc automat, la grămadă.
Wagner, avangarda. Pentru a mai dinamiza recrutările dintre imigranți, în septembrie a fost amendată Legea N 62-FZ / 2002 privind cetățenia: dacă ești uzbec, kazah, tadjic sau kirghiz și semnezi contract cu Armata Rusă, după un an primești cetățenia rusă. Înainte, trebuia să semnezi contract pe trei ani ca să obții cetățenia. Dar tot sunt puțini voluntari: printre imigranți s-a răspândit vestea ce tratament îi așteaptă, în armată, din partea celorlalți recruți. Și în special din partea recruților proveniți din pușcării...
Da, fiindcă Armata Rusă, în lipsă de altceva, a ajuns să recruteze criminali. Începutul l-a făcut, în vară, Grupul Wagner – companie comercială înregistrată în Argentina, condusă de un apropiat al președintelui Putin, miliardarul Yevgeny Prigozhin, care furnizează mercenari Kremlinului. Primii pușcăriași-mercenari au sosit în Donețk încă din luna mai și au intrat în luptă la 1 iunie, cucerind centrala electrică Vuhlehirska. Ulterior, domnul Prigozhin a relatat la Televiziunea de Stat rusă: „Erau 40, toți recidiviști, recrutați dintr-o închisoare de maximă siguranță din Sankt Petersburg. Au intrat cu cuțitul în mână în tranșeele ucrainenilor și i-au spintecat pe toți. Am pierdut trei morți și 7 răniți. Unul dintre ei avea 52 de ani, din care petrecuse 30 la pușcărie: a murit ca un erou!”
După acest prim experiment reușit, domnul Prigozhin, care el însuși are trecut penal, a început să facă, cu elicopterul, turul pușcăriilor rusești: Colonia Penitenciară nr. 8 din Tambov, apoi C.P. nr. 2 din Komi, C.P. nr. 3 Ryazan (Skopin), C.P. nr. 4 Savropol (Alexandriyskaya) ... a vizitat 35 de închisori. Peste tot, domnul Prigozhin a ținut același discurs foștilor săi colegi de pușcărie: „vă angajați ca mercenari Wagner și, după 6 luni pe front în Ucraina, sunteți liberi; în niciun caz nu vă mai întoarceți la închisoare!” Bașca 4.000$ pe lună! În mod special se caută recidiviști, membri ai crimei organizate precum Ivan Neparatov, condamnat la 25 de ani de pușcărie pentru omucidere, tâlhărie și răpire, mercenar Wagner pe care domnul Putin l-a medaliat recent, ”pentru bravură”.
De fapt, Wagner a angajat dintotdeauna mercenari cu trecut penal. Marat Gabidullin, un fost lider Wagner, care în 1995 a comandat mercenarii din Siria, declara la CNN că el însuși a executat trei ani de închisoare pentru crimă: are trecut penal, ca și alți comandanți Wagner. Ideea recrutării foștilor camarazi de pușcărie a venit de la sine.
Și recrutarea de criminali a funcționat: la 19 septembrie, un oficial SUA aprecia că Wagner recrutase deja 1.500 de pușcăriași, pe care-i trimisese pe front după numai o săptămână de instrucție. Celor care-l critică, domnul Prigozhin le răspunde verde-n față: „Fie trimitem în Ucraina mercenari și pușcăriași, fie îi trimitem pe copiii voștri. Alegeți!”
Ministerul intră pe fir. Văzând cât de bine-i merg afacerile Grupului Wagner, și Ministerul Apărării a început recrutările de prin pușcării. Ideea a fost lansată de Adunarea de Stat a Republicii Bașkortostan, al cărei președinte, Konstantin Tolkachev, a propus la 30 septembrie autorităților de la Moscova să recruteze criminali și să-i trimită în Ucraina, „pentru a-și ispăși vina față de societate”. ”Ispășire”, înseamnă 1.600$ pe lună și eliberare după 1 an de serviciu militar în Ucraina: Statul e mai zgârcit decât Wagner.
În fond, cei 500.000 de pușcăriași ai Rusiei aparțin Statului, deci e ilogic să-i recruteze Wagner și apoi să-i închirieze Statului. Din septembrie, Ministerul Apărării desfășoară propria campanie de recrutare de pușcăriași, la cu totul altă scară. Organizația neguvernamentală Rus Sidyashchaya (Rusia de după zăbrele) aprecia că la 20 septembrie fuseseră deja recrutați 3.000 de pușcăriași, dintre care 600 numai din orașul Nijni-Novgorod. Planul președintelui Putin ar fi să recruteze 50.000 de criminali. La 13 octombrie, cotidianul Vedomisti afirma că sunt deja pe front „mii de pușcăriași cu condamnări neexecutate, inclusiv pentru crime grave”. E de înțeles de ce, după o săptămână alături de asemenea indivizi, porecliți “kashniki”, devenind ținta șicanelor de pușcărie, cei trei tadjici au tras la grămadă de cum s-au văzut cu arma în mână.
Asasinii printre noi. Inițial am primit cu rezervă aceste afirmații: este foarte greu, dacă nu imposibil, să comanzi o unitate alcătuită din delincvenți recidiviști. Și e incredibil că s-a comis greșeala fundamentală de a constitui unități majoritar din elemente criminale, sub pretextul că ar fi mai ușor de supravegheat. Poți fi sigur că, la prima ocazie, pușcăriașii își vor împușca ofițerii și apoi vor dezerta în masă. Scuze: vor evada. Cu toții!
Totuși, înrolarea delincvenților e o practică tradițională în Armata rusă. În al doilea război mondial, circa un milion de deținuți din Gulag au fost trimiși pe fronturi. Și nu erau deținuți politic: pe aceștia, regimul stalinist îi considera nedemni să poarte armele. Dar nici nu erau recidiviști sau asasini: sociopații și psihopații erau considerați prea periculoși ca să fie recrutați. Și niciodată nu s-au constituit unități compacte alcătuite majoritar din delincvenți: criminalii erau o minoritate diluată în unitățile alcătuite din recruți normali. Dar tot a fost nevoie de 217.000 de execuții pentru a-i ține în frâu!
Dar afirmațiile cotidianului Vedomosti au fost confirmate, câteva ore mai târziu, de un material difuzat chiar de RIA Fan, ramura mass-media a Grupului Wagner. Într-adevăr, azi unități din prima linie sunt alcătuite majoritar din recidiviști, condamnați pentru delicte cu violență, fiindcă pe fondul concurenței dintre Grupul Wagner și Ministerul Apărării, standardele pentru recruții din pușcării au scăzut catastrofal față de perioada sovietică.
Este vorba de un interviu cu trei “kashniki” răniți, internați la Spitalul Luhansk. Toți trei, recrutați din aceeași pușcărie în aceeași unitate. Toți trei invalizi de război. Li se distribuie medalii și ”atestate de eliberare”. Dintre ei, unul este intervievat: numitul Stanislav Bogdanov, care recunoaște că nu avea nicio instruire militară când a fost recrutat din pușcărie. În schimb avea talent: în 2012 a ucis cu ranga un judecător, faptă pentru care a primit 23 de ani de pușcărie. Din care mai avea de executat 13 ani. Dar acum e liber!
Sau cel puțin omul-cu-ranga, ucigașul sadic Bogdanov, crede că este liber.
Bomba cu ceas. Îngrijorați de perspectiva eliberării unor asemenea delincvenți periculoși, încă de la 18 septembrie membrii Consiliului Prezidențial pentru Drepturile Omului s-au adresat Procurorului General al Federației Ruse, Igor Krastov, pentru a clarifica temeiul legal al grațierii pușcăriașilor care sunt trimiși pe front, în Ucraina.
Iar domnul Krastov le-a răspuns că nu există prevederi legale în acest sens. Deținuții trebuie să facă o cerere de grațiere a pedepsei, către Comitetele regionale de eliberare anticipată, care nu au primit noi instrucțiuni privind cei care luptă în Ucraina. Iar aceste Comitete înaintează, dacă e cazul, cererea de grațiere președintelui Putin.
La acest moment, vestea că promisiunile de eliberare sunt mincinoase tocmai se întinde precum focul în fâneață, în unitățile de pe front alcătuite din criminali recidiviști. Atmosfera e tensionată și tocmai de aceea Grupul Wagner, prin brațul său mediatic RIA Fan, a regizat și difuzează emisiunea cu decernarea presupuselor ”atestate de eliberare”.
Începem să înțelegem de ce, odată cu sosirea pe front a primelor unități de criminali, la comanda trupelor ruse din Ucraina a fost numit generalul Serghei Vladimirovici Surovikin: cel care, cu 11 ani în urmă, a întemeiat Poliția Militară în Armata Rusă. Îi înțelege pe pușcăriași: a stat și dânsul la închisoare, în 1991 – 1992. Pentru omor. Dar a fost grațiat, de aceea constituie o incarnare a speranței, pentru “kashniki”. Altfel, e un ofițer de școală clasică, sovietică: când își pierde cumpătul, își ia la pumni statul major. Astfel umilit, un colonel s-a sinucis chiar în biroul său, în aprilie 2004.
Nici un pas înapoi! Sub conducerea ”luminată” a gl. Surovikin, comandanții de pe front se pregătesc să aplice întocmai Ordinului 222/2022, despre care scriam cu o lună în urmă. Plasează în prima linie unitățile recrutate din pușcării, iar în spatele lor unități militare normale, cu ordin să-i împuște pe criminali dacă încearcă să evadeze. De altfel, de la bun început domnul Prigozhin le-a explicat celor recrutați din pușcării: „dacă încercați să plecați de pe front, vă împușcăm”. Și s-au făcut pregătiri în consecință. Recent, unul dintre militarii ruși explica soției sale, în timp ce serviciile ucrainene înregistrau conversația: „Condamnații au fost aduși aici dintr-o închisoare. Au fost plasați undeva în fața noastră. Și suntem aici ca trupe de baraj: dacă cineva fuge înapoi, îl eliminăm. Așa se procedează: noi suntem pe a doua linie aici, păzim pe prima, iar în spatele nostru mai este o linie...”
Alertat de posibilitatea unei răscoale generale a elementelor criminale înrolate, de-abia acum Comitetul pentru Legislație Constituțională al Consiliului Federației (Senatul Rusiei) a început să creioneze un proiect de lege de grațiere, conform declarațiilor senatoarei Olga Koviditi, care ”reprezintă” în respectivul organism Crimeea ilegal anexată. Dar dânsa a adăugat că nu toate pedepsele vor fi șterse: unele vor fi doar reduse. Iar nu toți pușcăriașii vor beneficia: doar cei vinovați de anumite delicte fără violență. Dar recrutarea delincvenților s-a făcut după criterii diametral opuse: se caută în mod special condamnați recidiviști pentru delicte cu violență, conform art. 105 (omucidere) și 162 (tâlhărie) ale Codului Penal Rus. Sunt considerați mai ”combativi”. Recrutorii îi refuză numai pe condamnații pentru viol, trafic de droguri și terorism.
Deci, nici omul-cu-ranga și nici majoritatea celorlalți “kashniki” nu vor fi grațiați prin aplicarea Legii aflate în curs de elaborare de către Consiliului Federației. Nu e o idee prea strălucită să încerci să păcălești câteva mii de asasini și tâlhari înarmați. Ce se va întâmpla când aceste vești vor ajunge la urechile pușcăriașilor aflați pe front? Își vor lua singuri ”rația de libertate”. Iar batalioanele de baraj vor trebui să dea piept nu cu zece-cincisprezece dezertori, ci cu unități compacte de recidiviști furioși, care vor mătura totul din cale. Fiindcă și unitățile de baraj sunt alcătuite din recruți cu moralul atât de jos, încât trebuie ei înșiși să fie împiedicați să fugă de pe front, de către detașamente de kadîroviți.
”Eficiența” sistemului tocmai a fost dovedită: unul dintre atacatorii tadjici de pe poligonul Soloti, caporalul Amizond, deși rănit în umăr, a reușit să scape și la peste 24 de ore după incident, încă nu fusese prins. De aceea se vorbește, oficial, de numai 2 atacatori.
Probabil că așa vor proceda recruții-pușcăriași: vor evada în masă. Și oare cum vor arăta lucrurile când unități compacte, alcătuite din mii și mii de criminali beți, furioși, cu Kalașnikovul în mână, se vor rostogoli asupra orașelor rusești de la granița cu Ucraina, căutând să-și croiască drum înapoi spre casă? Probabil că și Rusia va trăi calvarul prin care au trecut, în 1944 – 1946, statele central- și est-europene ”eliberate” de militarii Armatei Roșii, dintre care o bună parte erau scoși direct din pușcării și s-au comportat ca atare, ca niște adevărați criminali. Iar impactul asupra stabilității Regimului Putin va fi, fără îndoială, sever.