Armata cibernetică a Coreei de Nord: câteva mii de angajați la ordin, câteva zeci de mii de troli în rezervă
- Iulian Chifu
- 28 septembrie 2017, 00:00
Coreea de Nord este cunoscută, în primul rând, pentru activitatea sa balistică și nuclear, care dă astăzi bătăi de cap întregii lumi libere, cu precădere SUA. Coreea de Nord a lansat 22 de rachete balistice, din care 15 numai în acest an, cu capacitate intercontinentală, nu numai cu rază medie de acțiune. În plus, potrivit surselor din intelligence-ul american și sud-coreean, a detonat o încărcătură de 140 kilotone de TNT, echivalentul a 10 bombe de la Hiroshima, despre care susține că ar fi o bombă cu hidrogen, testând explozia termonucleară.
Dar partea mai puțin vizibilă este armata cibernetică a Coreei de Nord, cel puțin la fel de periculoasă, al cărei scop este distrugerea, blocarea de capabilități și furtul de bani din Vest. Phenianul a investit masiv, încă din 2014, în capabilități de război cibernetic și a construit chiar o armată de agenți specializați în războiul cibernetic, în ultimii trei ani. Această armată este construită în cadrul serviciului de informații al Coreei de Nord, puternicul Birou pentru Recunoaștere Generală. Potrivit surselor americane, aici este sursa responsabilă de atacul masiv la adresa băncii centrale din Bangladesh (probabil un test pentru o facilitate bancară mai importantă), pentru atacul din 2014 asupra firmei Sony și atacul global cu virusul WannaCry din acest an, care extrage sume de bani ca răscumpărare pentru blocarea și cifrarea de date.
În principiu, modelul este cel al unor atacuri nu foarte sofisticate, realizate cu costuri reduse dar cu un impact major, scopul fiind mai întâi atacarea inamicilor direcți ai Coreei de Nord, distrugerea capacităților funcționale ale sistemului de calculatoare din statele occidentale, dependente de automatizare și conducere/ coordonare/comandă, pe internet, și furtul de bani cu scopul finanțării armatei și capabilităților nord-coreene de top.
În ciuda nivelului de trai foarte redus, a condițiilor uzuale de trai foarte dificile pentru majoritatea populației, Kim Jong-un a ales să-și înfometeze populația, dar să continue instrumentele cele mai eficiente de atac, rachetele intercontinentale balistice, arma nucleară și capabilitățile cibernetice. De aceea, există o educație rezervată unor studenți de elită, selectați, care pot avea acces la locurile bine plătite din armata cibernetică permanent, despre care dezertorii nord-coreeni din interior vorbesc că ar număra câteva mii de oameni. De asemenea, dacă în ceea ce privește alte arme, încheierea serviciului militar obligatoriu se traduce prin lăsarea la vatră, în materie cibernetică, cei implicați pe această dimensiune pot fi rechemați oricând sub arme, pentru a lovi și distruge statele occidentale și infrastructura informațională critică a acestora.
Deci armata de rezervă are deja și ea câteva zeci de mii de ofițeri specialiști în apărare cibernetică, dar mai ales ofensivă cibernetică, care pot fi convocați și concentrați oricând, la cererea regimului, și pot alcătui, împreună, o armată extrem de puternică, chiar dacă nu neapărat atât de sofisticată. Țintele predilecte ale Coreei de Nord sunt vecinul său, Coreea de Sud, Japonia și SUA. Bangladesh a fost, cu certitudine, doar un test, nu o țintă primară. Iar utilizarea unei asemenea arme poată viza elemente fundamentale în SUA, existând planuri de contingență ce vizează atacurile cibernetice nord-coreene privind furturi de date și conturi bancare, dar și de identități pentru persoane și numere de asigurări sociale în SUA - vândute pe piața criminală globală - ca și direct furturi de bani din aceste conturi. De asemenea, armata cibernetică ofensivă nord coreeană poate lovi puternic rețeaua de aprovizionare cu curent electric și sistemul de echilibrare al rețelei energetice, așa cum poate ataca în general infrastructura critică.
SUA consideră orice atac cibernetic drept un act de război, care poate genera reacții de răspuns de la cele cibernetice, în sine, la cele militare hard, odată identificată paternitatea unui atac. Iar SUA dețin cel mai bun sistem de administrare și identificare a sursei și a traseelor unui atac, un fapt care evită capacitatea de a nega a oricui, utilizează rețelele internet pentru atacuri sau infracțiuni, fiind capabilă să realizeze trasabilitatea finală a unui utilizator care generează o comandă de asalt cibernetic.