Dracii joacă tontoroiul la lumina zilei. Au ieșit legiune la suprafață și nu se mai feresc. Sub stindardul COVID, lumea se îndrăcește cu o repeziciune uluitoare.

Bătălia dintre Copiii Luminii și Copiii Întunericului, despre care vorbea monseniorul Vigano, a ajuns și pe malurile Dâmboviței.

La fel ca pe Potomac, odraslele beznei sunt excelent organizate, înarmate până în dinți, unite ca unul și hotărâte în acțiune. Raidurile lor sunt fulgerătoare, ordinul este simplu: fără prizonieri!

Copiii Luminii orbecăie. Răzleți, înfricoșați, nepregătiți, cad sub ploaia de lovituri ca spicele în luna unui cuptor infernal.

O armată blindată împotriva unei gloate de desculți.

Soarta bătăliei pare pecetluită. Așa să fie? Noi, cei care încă ne mai facem cruce, ȘTIM că nu. Știm că victoria finală Îi aparține lui Hristos, în ciuda aparențelor. În ciuda masacrului care le este ÎNGĂDUIT dracilor în aceste zile, ca mare, supremă încercare. Învierea a fost precedată de Patimi.

O încercare presupune însă și o reacție. Un răspuns. Doar pentru că știe dinainte deznodământul, Omul nu are dreptul să stea cu mâinile încrucișate, ca la cinema, așteptând relaxat happy-end-ul.

*

Prima reacție logică a unei oști, când este atacată, este să privească spre Comandantul ei Suprem. Să aștepte ordinele și să le execute. Ordinele sunt transmise prin generali și restul ofițerilor până la ultimul soldat.

Comandantul Suprem este Hristos, Oastea este Biserica, iar ofițerii sunt clerul.

Iată însă că grosul ofițerimii pare paralizat de frică. Îi clățănesc dinții sub măști. Din spatele celor trei straturi de pânză regulamentare răsună înfundat, confuz, ordine contradictorii. Sau o tăcere asurzitoare.

În ultimul an, ierarhia Bisericii s-a clătinat de câteva ori dramatic.

A acceptat închiderea lăcașurilor de cult și a cimitirelor.

A consimțit ca Paștile, cea mai mare sărbătoare a sa, practic Ziua Victoriei, să fie prăznuită cu ușile închise și cu poporul încuiat în case.

A admis ca ostașii fricoși să vină de acasă cu lingurița proprie pentru a se împărtăși, relativizându-L pe Hristos din Potir (spre lauda sa, a retractat rapid).

A încuviințat să-i fie îngropați morții ca niște câini turbați.

A tolerat să-i pătrundă poliția cu bocancii în biserici, tulburând Sfânta Liturghie, în căutare de enoriași contravenienți.

A îngăduit să fie compromise pelerinajele, aceste parade în cinstea eroilor căzuți din glorioasa oaste de odinioară.

A închis ochii la batjocura bolnavilor: arși de vii, legați de pat, încuiați și uitați în saloane, scoși cu targa în stradă în miez de noapte.

A tăcut când părinții au fost amenințați cu confiscarea copiilor.

Dar, mai presus de toate, a îngăduit Fricii să pună stăpânire pe Oastea sa. O frică demonică, paralizantă, care întunecă mințile și pierde sufletele. Prea puține voci de la vârful ierarhiei au ieșit în față să strige: „Nu te teme, turmă mică!”

*

Care este situația de pe front, acum, în tabăra Copiilor Luminii?

Li s-a oferit un armistițiu. Li s-a promis că, spre deosebire de anul trecut, vor putea participa la slujba de Înviere. Au primit libertatea de a se bucura pe îndelete de Lumină până dimineața, la ora 5. Perspectiva unui Paște ca altădată, „normal”, le umple inimile de bucurie. Nu sesizează că li s-a oferit un dar otrăvit.

Speriată de amploarea și răspândirea protestelor din stradă, Puterea s-a făcut că cedează. A cerut însă un sacrificiu la schimb: propagandă pro-vaccin în biserici. Și conducerea BOR s-a lăsat păcălită și a acceptat trocul.

În realitate, Puterea nu a cedat nimic. Cu proteste în toată țara, de la București la Timișoara, de la Giurgiu la Tecuci, a fost conștientă că anul acesta nu va mai putea repeta restricțiile de Paști. Că oamenii vor ieși din case cu orice risc și cu orice preț pentru a lua lumină și a se împărtăși.

Puterea a jucat însă cu viclenie mărinimia de partid și de stat. Naivă, Biserica a înghițit nada Paștilor cu tot cu acul vaccinurilor.

Acceptând să împartă broșuri și să le spună enoriașilor că vaccinurile sunt „sigure și eficiente”, Biserica a preluat misiunea propagandistică de la tele-medicii Mahler, Craiu, Marinescu, Gheorghiță.

Biserica a acceptat să facă politică și să își transforme preoții în goarne ale puterii.

Mesajul purtătorului de cuvânt al BOR, „eu m-am vaccinat”, este identic cu cel al politrucilor în alb de mai sus, interzis de CNA ca ilegal.

Mai grav, susținând că vaccinurile sunt „sigure și eficiente”, conducerea BOR și-a asumat un neadevăr: nici un produs și nici un act medical nu sunt 100% „sigure și eficiente”, după cum o atestă chiar prospectele vaccinurilor. După cum o atestă morții și efectele secundare.

După cum o dovedește infectarea cu COVID a purtătorului de cuvând al BOR, după vaccinare.

Sută la sută „sigur și eficient” este doar Dumnezeu!

Fără a mai pomeni de faptul că Moderna, Pfizer și Johnson & Johnson au folosit pentru crearea vaccinurilor lor celule de fetuși avortați.

Propovăduind un neadevăr, acceptând un păcat (avortul) pentru un bine ipotetic, relativizând astfel Minciuna și Răul, Biserica Ortodoxă Română a făcut pași mari spre o fraternizare cu inamicul.

*

Asemenea oricărei armate, Biserica nu face politică. Ea nu este nici socialistă, nici liberală, nici ecologistă, nici măcar creștin-democrată. Trebuie să stea departe de orice „isme”.

Biserica trebuie să facă un singur lucru: să își ajute soldații să se mântuiască. Aceasta este singura luptă pe care trebuie să o ducă.

Iată însă că tocmai mântuirea este acum în pericol: credincioșii și Biserica însăși sunt atacați de un altfel de „ism” față de care nu pot rămâne indiferenți: Satanismul.

Or, lupta cu Satana este tocmai cea pe care Biserica este OBLIGATĂ să o dea. Nu are dreptul să stea deoparte, invocând echidistanța politică.

Generalii și tot corpul ofițeresc trebuie să se trezească până nu este prea târziu. Până nu sunt excluși, împreună cu un mare contingent de suflete pierdute, din Marele Scenariu cu Happy-End.

Cumplitele izbituri care se dau în porțile Bisericii nu sunt de berbece. Sunt loviturile lui Belial însuși.

CITIȚI ȘI: Iohannis i-a înfipt un cuțit în spate poporului român