S-a împlinit, iată, un an de la atacul terorist asupra Israelului, care a marcat începerea Armagedonului din Gaza. Nu vom ști niciodată ce a fost în mintea făptuitorilor: Yahya Sinwar și cam toți ciracii săi sunt acum ”păsări verzi în Grădina lui Allah”. Este însă limpede că liderul HAMAS conta că Israel va riposta masiv (ceea ce s-a întâmplat) și astfel se va realiza o coaliție tripartită, HAMAS – HEZBOLLAH – PASDARAN care, în viziunea sa, ar fi putut frânge ”Entitatea Sionistă”. N-a fost să fie. Ce va urma?
Beneficiile Istoriei.
Avem aer condiționat, Duster la scară și telefon în buzunar – trăim mai bine decât regii Franței, care îndurau iernile în castele friguroase și fără televizor. Așa am ajuns să credem că am inventat apa caldă mersul pe jos. Istoria în general și Istoria antică în special au intrat într-un con de umbră. Reversul medaliei: nu mai reușim să pricepem prezentul!
Iată un exemplu de acum 27 de secole. Roma, pe atunci un sătuc mai răsărit, intră în război cu Alba, o cetate vecină. Cele două orășele au prea puțini locuitori ca să-și permită un război adevărat, așa că se ajunge la un compromis: fiecare dintre părți desemnează o echipă de trei luptători, care se vor înfrunta până la moarte. Romanii îi desemnează pe cei trei fii ai lui Publius Horatius; cei din Alba îi desemnează pe cei trei fii ai unui anume Curiatius. Și povestește mai departe istoricul Tit Liviu: după o primă înfruntare, toți trei Curiați erau răniți – dar dintre Horați, numai unul, Publius cel tânăr, supraviețuise.
Singur în fața a trei adversari, Publius Horatius nu avea nicio șansă – așa că a luat-o la fugă, sub huiduielile ambelor tabere. Frații Curiați – după el, fiecare după posibilități, că erau răniți. Când primul era să-l ajungă pe romanul fugar, acesta s-a întors fulgerător și l-a înjunghiat. La fel cu al doilea și al treilea dintre frații Curiați. Acest episod este studiat în toate academiile militare ale Occidentului, ca și bătăliile de la Cannae și Gaugamela.
La anul 642, când musulmanii au cucerit Egiptul, au găsit la Alexandria resturile celei mai mari biblioteci a Antichității. Istoricul arab Ibn al Qifti relatează: Califul Omar Ibn al Khattab „a hotărât că dacă acele cărți sunt conforme cu învățăturile din Coran, nu e nevoie să fie păstrate; dar dacă nu sunt conforme cu Coranul, e mai bine să nu fie păstrate”. Și astfel, relatează Ibn al Qifti, „cărțile au fost arse ca să încălzească băile municipale”. Ca urmare, în academiile militare ale Pasdaran, Gardienii Revoluției Iraniene nu se studiază Tit Liviu.
Retragerea înșelătoare.
Acea înfruntare, descrisă de Tit Liviu, este un prim exemplu strălucit de fragmentare a luptei. Este cea mai dificilă dintre manevrele de forțe: inamicul are inițiativa, dar acționezi în așa fel încât în nicio clipă să nu aibă și forța necesară ca să o fructifice. În loc să înfrunți întreaga putere a dușmanului, îi divizezi forțele: te confrunți cu eșaloane succesive, pe care le zdrobești prin contraatacuri neașteptate. Exact ceea ce face acum Statul Israel.
Nu se știe cum i-a venit răposatului Sinwar ideea să atace Statul Israel, dar nu s-a consultat cu Îndrumătorul său, Marele Ayatollah Khamenei. Unii spun că HAMAS a atacat fiindcă Armata israeliană, în vara aceea, retrăsese cam toate efectivele blindate de la frontierele enclavei Gaza. Le-au trebuit trei zile ca să le aducă înapoi. Al Jazeera evoca „umilirea profundă pe care a suferit-o aparatul militar și informativ israelian.” Și voci israeliene s-au alăturat acestor critici: ambele tabere îl huiduiau pe Publius Horatius... Scăpau însă din vedere un aspect esențial: mai devreme sau mai târziu, HAMAS tot ar fi atacat. A avut inițiativa, a mușcat din fructul oprit, dar a făcut-o în pripă, fără să se sincronizeze cu celelalte elemente ale ”Axei Rezistenței”. De aceea, nu a putut fructifica atacul.
Axa dezaxată.
Nici operele lui Niccolo Machiavelli nu prea sunt studiate de Gardienii Revoluției. Politologul italian scria acum cinci sute de ani: „Când înfrunți un adversar puternic, asigură-te că prima ta lovitură va fi mortală, fiindcă altfel vei avea mari probleme!” HAMAS a oferit Statului Israel un Casus Beli, un motiv de război – și asta, într-un moment când principalul aliat al HAMAS, HEZBOLLAH, nu era pregătit să reacționeze. Urmările se văd.
HEZBOLLAH nu era pregătit să reacționeze, fiindcă menirea sa nu e să împlinească sloganul ”de la Iordan până la Mare”, ci cu totul alta. De 45 de ani încoace, scopul declarat al Iranului este distrugerea Statului Israel. Așa cum sublinia în 2005 președintele Mahmoud Ahmadinejad, „Dragul nostru Imam (Khomeini) a ordonat ca acest regim, care ocupă Ierusalimul, să fie șters din Istorie... vom șterge Entitatea Sionistă de pe hartă!” Ordinul Imamului a fost întărit, la 24 mai 2024, de Marele Ayatollah Khamenei: „Promisiunea făcută în fața lui Dumnezeu de a elimina Entitatea Sionistă va fi îndeplinită!”
Pentru a îndeplini ”promisiunea făcută în fața lui Dumnezeu”, în 1987 Iranul a demarat un program secret de obținere a rachetelor balistice și a armei nucleare. Primul test cu rachete cu rază lungă de acțiune a avut loc în martie 2016. Din materialele difuzate de Teheran reiese că racheta avea scrisă pe fuzelaj fraza ”Entitatea Sionistă trebuie ștearsă de pe fața pământului”. Evident, iranienii erau la curent cu riscurile: Irakul vecin încercase să dezvolte programe similare dar, la 7 iunie 1981, aviația israeliană a bombardat reactorul nuclear care se construia lângă Bagdad. Câteva luni mai târziu, iranienii au întemeiat HEZBOLLAH: sabie atârnată deasupra Nordului Israelului. Atacați bazele nucleare din Iran – atacăm Statului Israel. Menirea HEZBOLLAH nu e să vină în sprijinul inițiativelor nechibzuite ale HAMAS, ci să protejeze programul nuclear iranian.
Penetrarea.
Iar Israel a profitat de această desincronizare dintre HAMAS și HEZBOLLAH, exact la modul la care Publius Horatius a profitat de desincronizarea celor trei adversari ai săi. Mai întâi a contraatacat HAMAS, iar după înfrângerea acestui prim adversar, a așteptat la cotitură HEZBOLLAH. După afacerea cu pagerele-bombă, VAJA, agenția de securitate a Iranului, a declanșat o investigație-fulger: cine a avizat achiziția și distribuirea acestor echipamente? Raportul a fost prezentat Marelui Ayatollah Khamenei, care i-a ordonat consilierului său, generalul Abbas Nilforoushan, să se ducă la Beirut și să-l avertizeze pe liderul HEZBOLLAH, șeicul Nasrallah, să se pună la adăpost: organizația sa a fost penetrată de MOSSAD, urmează să fie asasinat. Generalul s-a dus la cartierul general al HEZBOLLAH, a coborât în adăpostul subteran și, atunci când Nasrallah a sosit și el, i-a prezentat scrisoarea Îndrumătorului suprem. Nu a apucat să o citească: adăpostul a fost pulverizat de explozii.
Să recapitulăm: relația dintre Teheran și HEZBOLLAH este atât de căpușată de agenți israelieni, încât Îndrumătorul Suprem nu îndrăznește să transmită un mesaj prin telefon sau criptofax, ci pune mâna pe stilou, scrie o scrisoare și trimite un mesager – ca pe vremea sultanului Saladdin. Predarea scrisorii are loc în secret, la 60 de metri sub pământ – dar cineva a avertizat MOSSAD de iminența întâlnirii, ceea ce permite lichidarea celor implicați. Cine a trădat? Evident, cineva care are acces la anturajul liderilor HAMAS. Și cine i-a dat trădătorului acces? Păi VAJA, agenția de securitate a Iranului!
Fostul președinte al Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, comenta încă din 2021 că unitatea de contraspionaj din cadrul VAJA, care ar fi trebuit să lupte cu spionii MOSSAD, era condusă de... un agent MOSSAD! Acesta a reușit să fugă la timp și s-a refugiat în Israel, împreună cu 20 dintre subordonații săi. Ahmadinejad a pomenit numai de faptul că, în 2018, o cantitate enormă de documente strict secrete privind programul nuclear iranian a dispărut din fișetele VAJA și a reapărut pe masa președintelui SUA, Donald Trump, care a ordonat anularea Acordului nuclear și reinstituirea sancțiunilor.
Eliberare prin demolare.
Dar Ahmadinejad nu a spus totul. Orice candidat care dorește un job bine plătit în centrele de cercetări nucleare iraniene trebuie să treacă printr-o verificare de securitate și să obțină autorizație de acces. Și cine a eliberat, până în 2021, autorizațiile de acces pentru cei care au achiziționat pagerele explozive, pentru cei care au cumpărat stații radio capcanate, pentru cei care au conectat releele HEZBOLLAH la Internet, pentru cei care au raportat deplasările șeicul Nasrallah? Păi MOSSAD, evident, prin agentul său, comandantul unității de contraspionaj din cadrul VAJA! Pentru oricine are o minimă pregătire contrainformativă, este evident că, din Yemen și până la Natanz, din Gaza până la Damasc, Axa Rezistenței este căpușată până în măduva oaselor de MOSSAD.
Încrederea a dispărut: palestinienii, yemeniții, sirienii se întreabă care dintre iranieni e agent MOSSAD? Iar iranienii se întreabă care dintre aliații lor trădează? Astfel, a fost întreruptă componenta Informații a puterii de luptă a HEZBOLLAH. Fiindcă celelalte – Comanda, Controlul, Comunicațiile – le pierduse deja. Iar Israel a emis ordin de evacuare a jumătății sudice a Beirutului: orașul urmează să fie ”eliberat prin demolare”, în stil Gaza.
Primul avertisment.
Începe runda doi a confruntării: Armagedon în Beirut. Problema de bază este aceeași ca pe vremea lui Tit Liviu: să nu intervină un alt adversar în duelul Israel – HEZBOLLAH. La 5 octombrie, după niște incursiuni prin tunelurile HEZBOLLAH, militarii israelieni au organizat o expoziție cu armament rusesc capturat, de fabricație recentă: rachete antitanc (9M131M) și termobarice (9M131FM) pentru sistemul Metis-M, grenade reactive RPG-29 ”Vampir” și RPG-27 ”Tavolga”, aruncătoare de flăcări MRO-A. Toate acestea au venit din Rusia în Iran, din Iran în Siria și de acolo au ajuns în mâinile HEZBOLLAH.
Iar tot atunci un atac aerian a lovit în Siria, în zona bazei ruse Hmeimim. Au fost distruse depozitele de muniție – inclusiv de fabricație rusească – situate de partea siriană a gardului. Israel nu are interes să atragă Rusia în conflict. Nici Rusia nu are interes să întindă coarda: are în Siria numai o baterie de rachete S-400 (4 lansatoare) și o baterie Panțîr (6 mașini de luptă). Restul a fost demult trimis în Ucraina. Partea rusă a înțeles avertismentul. A doua zi, submarinul rusesc cu număr de bordaj B-588 (”Ufa”) a părăsit portul sirian Tartus și a luat-o spre Extremul Orient, prin Canalul de Suez. Rostul submarinului era să protejeze rutele maritime prin care Rusia trimitea echipament greu și/sau trupe în Siria. Retrăgând nava, Rusia renunță să mai trimită arme.
Mai mult! Pentru a se apăra de iminenta ripostă israeliană, Iranul a cerut Rusiei acces la sateliții de observare ai Moscovei. Adică, Rusia să predea instituțiilor iraniene, notoriu penetrate de MOSSAD, documente din care reiese ce și cât mai văd rușii cu sateliții lor? Ca să ajungă direct la Casa Albă? Iranienii încă așteaptă răspuns. Și mai au de așteptat!
Al doilea avertisment.
Cu câteva zile în urmă, cineva a publicat pe ”X” filmări cu lansarea rachetelor iraniene, de la o bază ”secretă” de lângă orașul Shiraz. Coordonatele exacte: 29.48N°, 52.49E°. Pasă-mi-te, filmarea e făcută de ”un pasager al unui zbor comercial” – de parcă iranienii nu închid spațiul aerian înainte de tirurile cu rachete. Pe fotograme se vede cam tot: uzina subterană, porțile camuflate ale arsenalelor și drumul de 2 km pe care rachetele sunt duse la rampele de lansare. Evident a fost un avertisment: nu vă amestecați în răfuiala noastră cu HEZBOLLAH, că vă lăsăm fără fabrica aia ”secretă” de rachete!
Dar cum a știut ”pasagerul comercial” unde să se ducă, ce să fotografieze? Prin spionaj ”la firul ierbii”. Să ne imaginăm cazul unui simplu om de serviciu, care face curățenie prin fabrica de rachete Shiraz Nord. Sosește la serviciu, trece prin filtrul de acces și, înainte de a coborî în adâncuri, lasă telefonul mobil într-o casetă de la ghereta portarului. Dar înainte de a-l deconecta, trimite prin Whatsapp poziția sa ”vărului Armad”. Iar israelienii află cu o precizie de câțiva metri unde sunt căile de acces în subteran. La momentul oportun, demolezi cu bombe de precizie lifturile, lăsând sute de tehnicieni să se sufoce în subteran.
Acesta era cel mai rău coșmar al VAJA: înainte de a fi depistată, rețeaua de spioni israelieni care controla contrainformațiile va fi emis mii de autorizații de acces cui nu trebuie. Păs de găsește cei douăzeci – treizeci de spioni astfel ”legitimați”! Până pe 3 octombrie, iranienii doar bănuiau că MOSSAD are agentură în toate bazele lor ”secrete”. Acum, au certitudinea că Israel cunoaște în detaliu toate locațiile, și are cu ce să le lovească.
Așteptând Apocalipsa: ”Nekama”.
Israel aplică o strategie de ”fragmentare a confruntării”: înfrunți inamicii pe rând. Iar pentru a-i determina să-și aștepte rândul, se folosește ”Nekama” – în ebraică, Răzbunarea. Nu e vechea Lege, a Talionului – dinte pentru dinte. E noua Lege, a Tzahalului: pentru un dinte, toată dantura! Deci nu te îngriji de soarta HEZBOLLAH, ci pregătește-te chiar tu, de ce e mai rău! Pentru a menține credibilitatea strategiei de ”fragmentare a confruntării”, Israel e nevoit să se răzbune crunt. Vineri 4 octombrie, Îndrumătorul Suprem al Iranului a ieșit pentru scurt timp din cazemata sa, pentru a conduce o omagiere publică a atentatului terorist din 7 octombrie 2023. La tribună, a avut permanent de-a stânga o armă automată ”Masaf”. Din când în când, îl lăuda pe șeicul Nasrallah apoi, aducându-și minte de soarta aceluia, întindea mâna să verifice: nu i-a șterpelit MOSSAD pușca? E tot acolo? E oare pregătit dacă vin și după dânsul, e pregătit de ”Nekama”?
Sâmbătă, în Israel s-a marcat Anul Nou: 5800 de ani de la Facerea Lumii. În primele ore ale zilei următoare, în Iran s-a anunțat închiderea spațiului aerian. Tunurile antiaeriene au fost încărcate, rachetele sol/aer au fost urcate pe rampe: pregătiri de ”Nekama”! Când au mijit zorii zilei de luni, cu toții au răsuflat ușurați: s-a amânat cu o zi inevitabilul! Și chiar în aceste zile, când atenția Teheranului e focalizată pe așteptarea răzbunării, Israel și-a triplat forțele din Liban: după Divizia 98, au trecut frontiera diviziile 36 și 91. Iar aviația le deschide drum. Într-o singură oră, în noaptea de duminică spre luni au fost lovite 30 de sate de la frontieră și, la Beirut, 120 de ”ținte”: câte una la fiecare 30 de secunde.
De fapt, israelienii și-au atins deja scopul: îi țin pe iranieni cu ochii în soare și degetul pe trăgaci, pândind ”Nekama”, în timp ce Tsahal se răfuiește crunt, netulburat, unul la unu, cu HEZBOLLAH.