În seria de autor consacrată celebrului scriitor turc, editura Polirom publică ultimul său volum, "Istanbul", în care combină istoria sa personală cu aceea a metropolei.
"Volumul din 2003 împleteşte într-o manieră originală două poveşti la fel de sinuoase şi de cuceritoare: cea a primei jumătăţi din viaţa scriitorului şi cea a oraşului în care s-a născut şi pe care îl cunoaşte mai bine ca nimeni altul. În vastele apartamente ale familiei Pamuk, înţesate de urmele unei bunăstări în declin, se fac simţite aceeaşi încleştare între vechi şi nou, aceeaşi melancolie şi aceeaşi criză identitară ca şi pe străzile Istanbulului, odinioară capitala puternicului Imperiu Otoman, unde vestigiile unei glorii de mult apuse cedează, încet-încet, locul imenselor clădiri de locuinţe şi centre comerciale. «Istanbul» realizează un dublu portret, al autorului în tinereţe şi al oraşului văzut prin prisma amintirilor sale de o uimitoare claritate, dar şi a mărturiilor scriitorilor şi artiştilor care i-au marcat începuturile evoluţiei spirituale", se arată în prezentarea cărţii.
FRAGMENT DIN VOLUM
Colaje zămislite de imaginaţie
"Nesfârşitele reverii erotice care mă asaltau în această stare de confuzie mentală îmi aduceau aminte că exista un univers la care puteai să revii şi în care puteai să te refugiezi mereu.
Cunoşteam sexualitatea nu ca pe o experienţă împărtăşită cu altcineva, ci ca pe o fantezie trăită în solitudine. Aşa cum se-ntâmpla cu maşinăria aceea care-mi turuia în cap necontenit pe vremea când învăţam să scriu şi să citesc, în mintea mea prinsese să funcţioneze acum, cu toate nuanţele posibile şi cu o uimitoare îndârjire, o nouă maşinărie, care se folosea de orice indiciu pentru a genera o fantezie sexuală şi a-mi procura o posibilă plăcere. Atunci când ajungeam să-i plasez pe toţi cei din jurul meu şi toate fotografiile pe care le vedeam prin ziare şi reviste în reverii sexuale intolerabile, graţie colajelor zămislite de imaginaţia mea, mă închideam, singur, în propria-mi cameră. Mai târziu mă năpădea amintirea unei discuţii pe care-o avusesem în anii gimnaziului, care acum rămăseseră în urmă, cu doi colegi de clasă, unul dintre ei grăsan, iar celălalt bâlbâit.
«Tu faci vreodată chestia aia ?», mă întrebase bâlbâitul, vorbind cu mare greutate. Da, o făceam şi când eram la gimnaziu dar, de ruşine, murmurasem ceva care nu-nsemna nici da, nici ba. «Bagă de seamă, să n-o faci niciodată !», îmi spusese bâlbâitul, care nu putea asocia asemenea lucruri cu o persoană inteligentă, docilă şi silitoare ca mine şi care, pe măsură ce se bâlbâia, se făcea tot mai roşu la faţă. «Masturbarea e o apucătură înfricoşătoare, dacă te-apuci de ea nu te mai laşi niciodată». În acel moment, grăsanul îmi aruncase privirea aceea întristată care îmi părea cu atât mai îndurerată ...".