Antonio Banderas: "Mama era idolul meu"

Pierpaolo Festa
18 februarie 2012, 17:29

Celebrul actor a vorbit despre duritatea constantă a femeilor din viaţa lui şi despre filmele de acţiune.

Antonio Banderas s-a aflat la Berlinale pentru a promova noul lungmetraj al lui Steven Soderbergh, "Haywire: Cursa pentru supravieţuire", în care joacă alături de starul artelor marţiale Gina Carano, Michael Fassbender, Michael Douglas şi Ewan McGregor. Filmul de acţiune cu spioni a fost prezentat la festival în afara competiţiei şi a avut premiera românească pe 3 februarie. Antonio Banderas a explicat pentru EVZ ce tip de film de acţiune voia să facă. EVZ: Cu ce e diferit "Haywire: Cursa pentru supravieţuire" de alte filme de acţiune? Antonio Banderas: Cred că într-un fel Steven (Soderbergh, regizorul – n.r.) a vrut să le facă cu ochiul filmelor hollywoodiene făcute de marile studiouri. Acestea au propriul fel de a vedea filmele de acţiune, folosind mult CGI (computer generated image – n.r.). Steven voia să revină la filmul de acţiune pur. Spunea tot timpul că acesta e un film independent ca noi să nu credem că lucrăm la vreun blockbuster. Steven povestea cum mergea el la film, ca să-l vadă pe Steve McQueen sau Bruce Lee. Erau filme mai complicate, mai umane. Aşa ceva voia el să facă, iar mie mi se pare revigorant. Iar faptul că în rolul principal e o femeie este tot un mod de a face cu ochiul acelui tip de film de acţiune. Cu atât mai mult cu cât nu a a vrut o actriţă, ci o persoană care chiar putea să se bată pe bune, fără CGI şi fără artificii. Punea camera şi-i spunea să îi dea înainte. Potrivit scenariului iniţial citit de tine, era clar că eşti creierul din spatele operaţiunii din film? Situaţia era puţin diferită. Pentru că scena pe care o aveam la Barcelona era cu mult mai lungă decât a rămas în varianta finală. Dar, dacă ar fi intrat toată în film, exact în felul în care era, ar fi revelat prea multe lucruri şi nu ar mai fi părut că eu sunt creierul din spatele operaţiunii. Aşa că Steven a tot eliminat informaţii pe care le furnizam eu în acea conversaţie. A lăsat doar bucăţile care nu compromit parcursul ulterior al personajului. Ştiai de Gina Carano înainte să lucraţi împreună? Probabil am văzut-o într-un show numit "American Gladiators", la care mă uit cu copiii mei, căci ei îl adoră. Ce să nu iubeşti la nişte tipi care se fac praf reciproc? Probabil am văzut-o, dar nu ştiam cine e. Apoi am descoperit că e o doamnă foarte drăguţă. E incredibilă, nu pare o femeie de acţiune. Chiar are creier. A priceput exact ce trebuia să facă. Mi s-a părut foarte sexy cum îi bate măr pe toţi acei tipi când am văzut filmul. Când erai mic existau femei puternice, pe care le idolatrizai? Mama era idolul meu. Era la fel de puternică ca Gina, dar într-un fel diferit. Şi soţia mea e dură, dar le inspiră fragilitate oamenilor, care o cred vulnerabilă.

COLABORARE

Amestecul Rusiei în alegerile din România: Poziţia lui Georgescu față de Ucraina dă de bănuit

Carnea care nu va mai fi vândută în România. Nu respectă cerințele și standardele

Efectul Pedro Almodóvar

Ai un model de personaj pe care te mulezi perfect? Dacă da, e un tip dur sau un sensibil? Nu am un model de personaj, referitor la care să simt că mi-ar fi mai uşor de jucat decât ceilalţi. Depinde de povestea în sine, cum o filmăm şi ce cred despre ceea ce fac. Uneori, unele scene sunt destul de dificile, dar rezultatele sunt foarte mulţumitoare.

Cu Almodóvar a fost foarte dificil, pentru că el e foarte pretenţios, precis şi îţi oferă o enormă cantitate de informaţii pe care trebuie să o digeri. Dar, la final, Pedro mi-a oferit o lecţie fantastică despre un personaj care e, de fapt, foarte minimalist, face economie la exprimare dar, în acelaşi timp, creează un univers care e interesant pentru toată lumea. E foarte enigmatic, monstrous de enigmatic. Şi ador asta.

Almodóvar nu e genul care să spună "nu fac filme, mă duc la o petrecere". Nu asta e ideea. Eu mă bucur, de fapt, de ceea ce sunt, îmi place să pun osul la treabă şi mă încântă momentul când cineva mă provoacă. Pedro făcea aşa mereu în anii ‘80 şi a făcut asta din nou, după 22 de ani, cu mine. După cum am zis de multe ori în timp ce promovam filmul, m-a făcut să folosesc instrumente actoriceşti pe care nici nu ştiam că le am. Îmi oferă posibilitatea să experimentez asta, să joc în felul în care mă îndeamnă el. E foarte satisfăcător şi, de fapt, asta caut. Pentru mine, asta e o confirmare a geniului său. Ceea ce face este absolut incredibil. Are propriul lui univers.