Coronocapitalism. Sau cu cât vinzi o mască de protecție? Dar un tricou? O dilemă aparent morală ne umple existențele carantinate.

Cât de corect este să faci profit în vremuri de pandemie?

Este o întrebare pe care mi-am pus-o atunci când am început să scriu despre măștile de protecție aduse din Turcia prin firma unei femei angajată ca bucătărească de unul din băieții deștepți din Sănătate.

Pe parcursul documentării am spus că sunt de acord să-i plătesc mai mult avocatului lui Erdogan, dar nu sunt de acord să-i umflu conturile lui Cătălin Hideg & Co. Articolul îl găsiți aici:

Dosarul „Masca”. Dormiți liniștiți! Mafia din Sănătate lucrează pentru voi

Stimulat de un amănunt citit pe blogul lui Cătălin Tolontan, am decis să deschid această discuție.

Despre ce era vorba. Un specialist în achiziții publice, citat pe blogul respectiv, spunea că "s-a dezvoltat o întreagă rețea de profitori. În mod normal, cu tot cu transport, le poți aduce în România la următoarele prețuri: 0,21 dolari (1 leu) masca simplă cu trei pliuri și 1,7 dolari (8 lei) pentru masca FFP 2. Statul dă pe ele, după ați văzut și există publice și primele achiziții, 2,6 lei masca simplă și 28 de lei pe masca FFP2!".

Întotdeauna în vremuri grele au apărut oameni cu foarte puține scrupule, dispuși să facă bani din nenorocirea semenilor.

Unul din ei îmi spunea cinic: De ce este mai corect să faci bani în vremuri de prosperitate, decât în vremuri de război sau pandemie? Nu funcționează principiul cererii și al ofertei? 

Ba da, i-aș răspunde acum, dar cred că trebuie să existe o limită. O limită a bunului samaritean, care să te facă să dai din ce ai în vremuri grele, nu să iei.

Poate că este corect să mărești de 3 ori prețul la foie gras, sau la icre negre, dar nu la săpun și dezinfectant. Ca să nu mai vorbesc de materialele de protecție.

Nu mi se pare nimic anormal ca unul din starurile showului The Keeping Up With the Kardashians să vândă tricouri cu îndemnul PLEASE WASH YOUR HANDS, la prețul gigantic de 129 de dolari. Cine e prost să-l cumpere nu va fi oprit de mine.

Dar ca firme mari de contabilitate, IT sau de retail să refuze plata chiriei în zgârâie-norii din București pe motiv de stare de urgență mi se pare un lucru ușor nesimțit. Dar intră în aceeași logică a profitorilor din vremuri tulburi: Fraier e ăla care dă, nu cel care cere!

Noi, la Editura Evenimentul și Capital, am decis să tăiem din salariile mari, dar să le lăsăm neatinse pe cele mici. Fără să fim nevoiți să dăm oameni afară sau să-i trimitem în șomaj tehnic. Deocamdată... În vremuri de coronocapitalism însă alții fac afaceri pe picior mare!

Ca atare aș vrea să aflu și părerea voastră: Profitul în vremuri de pandemie este o dilemă capitalistă sau doar un moft socialist?