Spectacolul „Unchiul Vania“, montat de Andrei Şerban la Teatrul Maghiar din Cluj, a primit cele mai importante premii la Gala UNITER. Regizorul nu a fost prezent şi a trimis o scrisoare în care şi-a reafirmat ostilitatea faţă de Premiile UNITER.
Dacă anul trecut regizorul Andrei Şerban a făcut un tărăboi imens în presă şi a refuzat nominalizarea spectacolului “Purificare” la premiul pentru regie UNITER, nici acum când a spectacolul “Unchiul Vania”, altă montare de la Cluj, a câştigat şi cele mai importante premii la Tradiţionala Gală a Premiilor UNITER, el nu vrea să renunţe la imensul orgoliu şi să facă pace cu breasla.
Şerban e supărat din 2005 pe Ion Caramitru că nu i-a deschis centrul experimental cu numele său, pe care acesta i-l promisese la Teatrul Naţional. Gala Premiilor UNITER, al cărui preşedinte este acelaşi Caramitru, s-a desfăşurat luni seară, în Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, a continuat cu o nouă scrisoare războinică a regizorului. Nu trageţi în mesager! Deşi spectacolul “Unchiul Vania” al lui Şerban, montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, a primit trei premii importante, printre care pentru Cel mai bun spectacol şi pentru Cel mai bun regizor –, Şerban a trimis, fără cunoştinţa organizatorilor, un mesaj scris, care s-a dovedit incendiar, în stilul său caracteristic. Cum Andrei Şerban şi directorul teatrului, Tompa Gabor, se aflau în străinătate, Caramitru a anunţat că premiul pentru regie va fi ridicat de criticul de teatru George Banu. În acel moment, o persoană aflată în sală a anunţat că are de citit un mesaj scris de Andrei Şerban, special pentru o astfel de eventuală situaţie. Nu numai că Ion Caramitru nu a avut politeţea de a o prezenta publicului pe cea care a urcat pe scenă – şi anume Carmencita Brojboiu, nominalizată pentru scenografia spectacolului “Unchiul Vania” –, dar nici nu şi-a putut ascunde iritarea că nu mai putea controla situaţia şi că plicticosul şir nesfârşit de directori de bănci, executivi PR sau HR de mari firme (cu toţii brusc metamorfozaţi, conform fişei jobului, în mari iubitori de teatru şi de artă), pe care îi tot invita pe scenă să dea premii, a fost întrerupt într-un astfel de mod neprevăzut. În mesajul său, de altfel mai ponderat decât cel de anul trecut (când a refuzat nominalizarea cu spectacolul “Purificare”), Şerban a spus că nu există nici o scrisoare (aşa cum afirmase Caramitru la o conferinţă de presă) prin care el să fi afirmat că s-a modificat în vreun fel atitudinea sa faţă de UNITER: “ştiam că în România se pierd scrisori, nu se inventează”. În eventualitatea premierii, el a dedicat premiul tuturor actorilor cu care a lucrat în spectacol şi a deplâns că alţi actori excelenţi, din “Unchiul Vania” şi “Pescăruşul”, nu au fost, şi ei, nominalizaţi (mai ales Imola Kezdi). În încheiere, Andrei Şerban ne-a sfătuit să trăim “bucuria de a celebra teatrul, nu premiile”. Gafele lui Caramitru
Aproape toată floarea teatrului românesc a ocupat încăpătorul spaţiu, lista marilor actori sau regizori, nominalizaţi sau nu, aflaţi în sală confundându-se cu mai tot ce înseamnă valoare în arta spectacolului.
Absolut toate pronosticurile date de EVZ în ediţia de luni s-au confirmat, ziarul nostru ghicind atunci toate premiile majore. Nu numai că cele mai importante premii au fost câştigate de Andrei Şerban şi “Unchiul Vania”, dar nimeni nu s-a mirat că premiul de interpretare feminină a fost acordat, cu ovaţii, Ofeliei Popii – un senzaţional Mefisto în “Faust”-ul lui Purcărete – sau cel de debut Cristinei Casian, în “Amalia respiră adânc”. Gala a început cu o rememorare, printr-un montaj de fotografii, a celor dispăruţi, din toate domeniile breselei, în anul care s-a încheiat. Pe lângă cunoscuţii actori Florian Pittiş, Adrian Pintea, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Fiscuteanu, Clody Bertola, lista tuturor celor care au plecat dintre noi este înspăimântător de lungă. Evenimentul a fost marcat, pe lângă admiraţia şi respectul pentru artiştii omagiaţi în acest fel, şi de mai multe incidente neprevăzute. Şirul decernării premiilor a fost “pigmentat” de (prea multele) bâlbe ale amfitrionului serii, actorul Ion Caramitru, preşedinte al breslei teatrale, care a trebuit să fie prezent pe scenă cele cinci lungi ore, cât a durat ceremonia (cu o pauză mai lungă de 40 de minute). Un prinţ adevărat Gala a fost onorată de participarea principelui Georg Friedrich al Prusiei, membru al familiei regale germane, aflat până azi în România, la invitaţia principesei Margareta a României şi a principelui Radu. Oaspetele german a înmânat premiul pentru cea mai bună piesă a anului 2007, acordat de Casa Regală a României, piesei „Meserii şi fundături” de Mihai Ignat. Înainte de înmânarea propriu-zisă a premiului, prinţul i-a impresionat pe cei prezenţi cu o bună cunoaştere a istoriei Familiei Regale a României şi cu câteva cuvinte de mulţumire, rostite într-o română impecabilă. Din păcate, preşedintele UNITER nu făcea faţă cu traducerea din engleză, fiind de multe ori depăşit de discursul oaspetelui său. Mai mult, după plecarea de pe scenă a câştigătorului, Caramitru a strigat după el „domnu’ Mircea”, uitând că pe autor îl cheamă, de fapt... Mihai Ignat. Alături de principesa Margareta şi principele Radu, a fost prezent, în loja oficială, şi prinţul Nicolae al României. Un premiu neaşteptat a fost cel la care are dreptul, prin statut, preşedintele UNITER, „un premiu de suflet”, după cum s-a exprimat Caramitru. El şi-a oprit alegerea la scriitoarea Silvia Kerim, autoare a unei cărţi de interviuri cu mari actori. Şi aici, prezentatorul Galei s-a dovedit cel puţin inabil, el vorbind despre autoare în termenii „îmi vine să spun, a întreţinut multe relaţii” cu cei din lumea teatrului. Beligan se întoarce Dacă împăcarea dintre Andrei Şerban şi UNITER, prin glorificarea montării cu „Unchiul Vania”, a fost oarecum ratată, o altă împăcare s-a produs pe scenă, cea dintre actorul Mihai Mălaimare, premiat pentru teatru nonverbal, şi breaslă: „Ne-a despărţit o femeie blondă, frumoasă, prefăcută şi rea: Politica”, s-a adresat Mălaimare direct preşedintelui Caramitru. Nicolae Manolescu, cel care îi rostise laudatio-ul lui Mălaimare, a spus despre discursul artistului „nonverbal”, un pic mai lung decât al altora: „Se vede că e nevorbit”.
Dacă Andrei Şerban sau Tompa Gabor se aflau în străinătate, în schimb a venit din străinătate marele regizor Radu Penciulescu, care a rostit laudatio şi a înmânat premiul pentru întreaga carieră vechii sale colege şi prietene, regizoarea Sanda Manu.
Un alt moment emoţionant a fost acordarea Premiului de Excelenţă al Senatului UNITER nonagenarului Radu Beligan, definit de Caramitru ca „cel mai longeviv actor din istoria teatrului românesc”. Premiul a fost înmânat de primarul Videanu, iar cu acest prilej Beligan a anunţat că va reveni pe scenă, la mijlocul lunii mai, în spectacolul cu „Egoistul”. Valoarea fiecărui premiu este între 7.000 de lei (2.000 de euro) şi 10.000 de lei (2.760 de euro).