La prima vedere, semnificaţia Jocurilor Olimpice şi a atacului Rusiei asupra Georgei este cea a intrării (sau revenirii) pe scena internaţională a unor noi mari puteri care-şi (re)afirmă importanţa geopolitică - spre crescânda anxietate a restului lumii.
Adevărul este, însă, nu doar mai nuanţat, ci şi incomod pentru Beijing şi Moscova -, iar el trebuie să ne îngrijoreze în egală măsură în care ne uimeşte ascensiunea celor două puteri.
Vulnerabilităţile cu care se confruntă atât China, cât şi Rusia sunt suficient de multe şi suficient de grave pentru a valida o altă interpretare a desfăşurării de forţe pe care o constituie atât Olimpiada, dar şi campania militară din Caucaz: ambele cazuri reprezintă eforturi de a distrage atenţia, pe plan intern şi extern, de la adevăratele bombe cu ceas pe care aceste state le ascund şi a căror explozie pare greu de evitat.
Resimţim cu toţii impactul creşterii economice a Chinei. Setea ei de combustibil face ca petrolul să ni se pară ieftin la 80-90 de dolari barilul. Exportatorii Europei suferă nu numai din cauza concurenţei cu forţa de muncă ieftină a Chinei, dar şi a ratei fixe de schimb între yuan şi dolar şi a efectului său asupra aprecierii euro. Economia Chinei ascunde însă slăbiciuni greu de ignorat - un alarmant grad de poluare a mediului, cu efecte devastatoare asupra sănătăţii populaţiei, o dinamică demografică mutilată de politicile de control a creşterii populaţiei din anii ’80, măsuri care acum duc la tensiuni sociale crescânde: scăderea dramatică a natalităţii, sinuciderile bărbaţilor care nu reuşesc să se însoare din cauza unei adevărate „penurii“ de femei. Nu sunt de neglijat nici enormele discrepanţe între sărăcia atroce din centrul şi vestul Chinei şi prosperitatea oraşelor de pe coastă, unde milioane de chinezi migrează şi îndură condiţii greu de imaginat pentru a-şi câştiga existenţa.
La rândul său, Rusia s-a afirmat ca forţă geopolitică mondială la numai 10 ani de la o umilitoare criză economică, strângând Europa în menghina exporturilor de energie şi nepierzând vreun prilej să sfideze Statele Unite. Asemenea Chinei însă, Rusia se confruntă cu o dramatică scădere a populaţiei, cu o profundă criză a sistemului de sănătate, accentuată şi de alarmante cote ale infecţiilor cu virusul HIV şi cu SIDA. Discrepanţele între cei puţini şi foarte bogaţi şi cei mulţi şi săraci persistă în ciuda dublării venitului mediu pe cap de locuitor înregistrată în timpul mandatelor lui Vladimir Putin. Nu în ultimul rând, aceeaşi industrie de petrol şi gaze care a propulsat creşterea galopantă a economiei ruseşti ascunde ritmul eminamente sclerotic al dezvoltării economice din afara sectorului energetic.
Factorii enumeraţi mai sus nu diminuează semnificaţia eforturilor Chinei şi Rusiei de a-şi încorda muşchii geopolitici în faţa restului lumii. Ei adaugă însă o foarte necesară perspectivă, care lipseşte prea des din analizele înfierbântate despre rolul pe termen lung al celor două puteri. Aceiaşi factori ne pot ajuta să evaluăm mult mai corect adevăratul risc pe care-l reprezintă China şi Rusia pentru restul lumii - un risc provenit din slăbiciuni şi instabilitate cu greu mascate, nu doar din forţă.
Recomandările noastre
