Andrei Pleşu, într-o analiză extrem de dură, de pe contul personal de socializare, pleacă de la ideea că societatea are preferinţe stranii atunci când este vorba despre ceea ce alege să fie, cum să trăiască, ce mâncă, ce bea, ce ştiri preferă. Cu alte cuvinte, aerul respirabil de la noi nu este tocmai unul sănătos: „Nu respirăm doar aerul oferit de văzduhul circumterestru, ci şi „aerul” cetăţii, al comunităţii în care trăim”.
"Ceea ce pierdem, însă, din vedere, este că „atmosfera” sub impactul căreia ne petrecem viaţa nu include numai „datul” natural (afectat, din păcate, de multiplele noastre neglijenţe consumiste), ci şi „suprastructura” pe care o producem noi înşine prin limbaj, moravuri, comportament public, reguli (sau nereguli) sociale. Nu respirăm doar aerul oferit de văzduhul circumterestru, ci şi „aerul” cetăţii, al comunităţii în care trăim. „Aerul” acesta ne este livrat nu de atmosfera fizică a planetei, ci de politicieni, de ziarişti, de profesori, de artişti, de vecini, de comentatori volubili prezenţi ubicuu, cu alte cuvinte, de concetăţenii noştri, de „lumea” noastră" :(...).
"(...) Săptămîni de-a rîndul se adulmecă agonia şi moartea cîte unei „vedete” nenorocite. Ce-o durea, ce zicea, cît suferea, cum arăta, cum se purta soţul (sau soţia), ce-a spus şi ce-a făcut văduvul (sau văduva), cum se ceartă între ei „cei apropiaţi”, cum a fost înmormîntarea etc. Aflu mereu lucruri pe care nu vreau să le aflu. Că soţia unui cunoscut actor a căzut în cap pe scări (regret sincer, dar cred că nici dînsa nu-şi doreşte acest tip de „notorietate”), că a murit sora cutărei cîntăreţe, că văduvul sfîşiat de durere al altei cîntăreţe şi-a refăcut cam repede viaţa. Indiscreţia mitocănească, gustul pentru „breaking news” de mahala, bîrfa de uliţă au fost adoptate ca „meserie” de toată lumea. Se practică şi şmecheria „profesională”. Pui poza unui artist cunoscut şi scrii sub ea „A murit!” Candid, te repezi să vezi despre ce e vorba. Afli că i-a murit pisica". a scris Andrei Pleşu pe pagina sa de socializare.