Investigaţia autorităţilor române privind plângerea sauditului Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri, care susţine că a fost închis într-o închisoare CIA din România, se află în lucru la procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a PICCJ.

Conform unui răspuns oficial al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ), transmis la solicitarea Mediafax, dosarul se află în atenţia procurorilor, ei continuând cercetările care au debutat în 2012. Alte informaţii, arată sursa menţionată, nu pot fi furnizate la acest moment, "întrucât publicitatea acestora ar putea periclita bunul mers al anchetei". "Menţionăm că alte dosare cu un obiect similar nu se află înregistrate la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", se arată în răspunsul oficial al Parchetului de pe lângă instanţa supremă.

Plângere de trei ani

În 29 mai 2012, avocatul lui Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri a înaintat în numele acestuia o plângere penală procurorului general al României, în care reclama detenţia secretă, rele tratamente aplicate clientului său, precum şi procedura de extrădare. În 20 iulie 2012, procurorul general informa că plângerea a fost înregistrată, precum şi faptul că cercetările sunt într-un stadiu preliminar.

Al-Nashiri a reclamat, prin avocaţii săi, încălcarea articolelor 3, 5 şi 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de către către România, care a ratificat documentul în 2004, fiind obligat să respecte prevederile sale.

Acuzat de terorism

În 20 aprilie 2011, Departamentul de Apărare al SUA a anunţat că Abd al-Rahim al-Nashiri a fost acuzat, în temeiul Legii comisiilor militare (Military Commissions Act) din 2009, printre altele pentru "omucidere cu încălcarea dreptului războiului" şi de "terorism" pe baza faptului că ar fi fost unul dintre lideri în atacul împotriva navei USS Cole din Yemen din 12 octombrie 2000, atac în urma căruia au murit 17 marinari americani şi alţi 40 au fost răniţi, şi în atacul împotriva petrolierului francez MV Limburg din Golful Aden din 6 octombrie 2002, în urma căruia a murit un membru al echipajului. Al-Nashiri a fost considerat unul dintre liderii grupării Al-Qaeda.

După 11 septembrie 2001 - când cele două turnuri World Trade Center şi Pentagonul au fost ţinte teroriste, fiind ucise 3.000 de persoane, atacul fiind revendicat de Al-Qaeda - Guvernul SUA a impus un interogatoriu special şi a demarat un program de detenţie pentru presupuşi terorişti (High Value Detainees Programme).

Centre secrete

La 17 septembrie 2001, preşedintele SUA a acordat Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) competenţe extinse referitoare la acţiunile sale sub acoperire, în special, autoritatea de a reţine suspecţii de terorism şi de a înfiinţa centre secrete de detenţie din afara Statelor Unite, în cooperare cu guvernele ţărilor în cauză, se consemnează în acţiunea depusă la CEDO de avocaţii lui al-Nashiri.

În 2011, Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri - deţinut din 2002 în Guantanamo (Cuba) - a reclamat şi Polonia la CEDO pentru rele tratamente aplicate în timpul deţinerii sale în închisori secrete ale CIA. El susţine că în perioada în care s-a aflat în custodia CIA a fost reţinut "incommunicado", în izolare, în locuri care nu au fost făcute publice, şi că a fost torturat, inclusiv prin metoda simulării înecului.

Metode de tortură

Al-Nashiri a fost capturat la sfârşitul lunii octombrie 2002, în Dubai, în Emiratele Arabe Unite. Până în noiembrie 2002, el a fost transferat în custodia CIA. Acest fapt este menţionat la punctul 7 din 2004 al Raportului CIA: "Agenţia i-a avut în custodie pe Abu Zubaydah (considerat adjunctul lui ben Laden-n.r.) şi un alt deţinut de mare valoare, Abd Al-Rahim Al Nashiri, precum şi Oficiul de Servicii Medicale (ASM), pentru îngrijiri medicale acodate deţinuţilor".

Potrivit plângerii de la CEDO, care este identică cu cea depusă împotriva Poloniei, agenţi americani l-au dus într-o închisoare secretă a CIA în Afganistan, numită "Salt Pit". În timpul detenţiei sale, anchetatorii l-supus la poziţii prelungite de stres în picioare, timp în care încheieturile sale au fost încătuşate la o bară sau de un cârlig în tavanul de deasupra capului timp de cel puţin două zile.

După o scurtă şedere la "Salt Pit", agenţi americani l-au dus la o altă închisoare secretă a CIA în Bangkok, Thailanda, unde a rămas până în 4 decembrie 2002. Pe parcursul a două sesiuni de interogare separate, l-au supus pe saudit la aşa-numita "simulare a înecului". Al-Nashiri ar fi intrat în programul HVD în 5 decembrie 2002.

Mutat la Guantanamo

După transferul lui din Polonia, al-Nashiri a fost deţinut în Rabat, Maroc, până la 22 septembrie 2003, când a fost transportat cu avionul la Baza Navală a SUA la Guantanamo Bay. În 27 martie 2004, CIA l-a adus pe deţinut calea aerului din Guantanamo Bay înapoi la Rabat.

Ulterior, în opinia reclamantului, el a fost mutat la centrul de detenţie CIA secret din Bucureşti, România, şi a rămas acolo până când a fost în cele din urmă transferat la Guantanamo. Transferul în România şi deţinerea a fost în "black site-ul" din Bucureşti. Al-Nashiri spune că locul unde a fost deţinut la Bucureşti era subsolul unei clădiri guvernamentale, lucru pe care l-a aflat în 8 decembrie 2011.

Primele semnale

Faptul că România a găzduit o închisoare secretă a CIA (black site) a fost făcut public prima dată de Human Rights Watch la 6 noiembrie 2005. Un raport al Consiliului Europei din 2006 a confirmat "că existenţa unei instalaţii secrete de detenţie poate fi presupusă în România" şi a constatat că România poate fi trasă la răspundere pentru complot cu programul CIA de detenţie şi extrădări extraordinare, se arată un nou raport intitulat "Globalizing Torture" şi dat publicităţii marţi, 5 februarie 2013, de Open Society Justice Initiative.

Un oficial român de rang înalt declara în 2008, sub acoperirea anonimatului, că a asistat la un schimb de "pachete" suspecte la baza americană de la Mihail Kogălniceanu, despre care crede că erau suspecţi de terorism, relata atunci Washington Post.

Operațiunea „pachetele”

De trei ori în 2004 şi de două ori în 2005, un avion a aterizat şi s-a întâlnit cu un autobuz, moment în care au fost schimbate pachete misterioase de mari dimensiuni, potrivit oficialului român, care pretindea că a fost martor la această scenă. Oficialul, familiar cu operaţiunile de la bază, a declarat că avioanele au plecat apoi către Africa de Nord, împreună cu încărcătura şi doi agenţi CIA.

Fostul consilier prezidenţial pentru securitate Ioan Talpeş declara, în februarie 2008, pentru MEDIAFAX, referindu-se la dezvăluirile privind schimbul de "pachete" suspecte de la baza Mihail Kogălniceanu, că nu are cunoştinţă despre nimic legat de aşa ceva.

Responsabilii din raport

Ion Iliescu, Traian Băsescu, Ioan Talpeş, Ioan Mircea Paşcu şi Sergiu Tudor Medar erau citaţi în raportul "Marty" drept persoanele care au avut cunoştinţă, au autorizat sau au răspuns pentru rolul jucat de România în operaţiunile CIA legate de centrele secrete de detenţie în perioada 2003 - 2005.

Senatul României a votat, în 22 aprilie 2008, raportul Comisiei de anchetă, în care era negată existenţa unor centre de detenţie CIA. Senatorii PSD, PNL, PDL, PC şi UDMR au votat raportul Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri închiriate de CIA pe teritoriul României, în timp ce membrii grupului PRM s-au abţinut de la vot.

Raportul comisiei arăta că parlamentarii au audiat peste 200 de persoane, au avut mai mult de 60 de întâlniri cu membri ai Comisiei Consiliului Europei, cu şefi ai instituţiilor şi structurilor speciale din România şi au studiat peste 4.200 de pagini.

"La întrebarea dacă au existat baze secrete americane în România, comisia răspunde negativ", consemnează raportul.

Zboruri neînregistrate

Acelaşi răspuns este dat şi la întrebarea referitoare la existenţa unor facilităţi secrete pentru deţinerea unor prizonieri. De asemenea, comisia arăta că nu ar fi putut exista "fisuri" în sistemul de control al traficului, prin care să fi trecut neobservate anumite zboruri.

Fostul şef al Administraţiei prezidenţiale Ioan Talpeş a confirmat, pentru Der Spiegel, afirmaţiile lui Ion Iliescu despre locaţia destinată CIA, explicând că a fost oferit un sediu în Bucureşti, utilizat între 2003 şi 2006, şi că autorităţile române nu au ştiut ce activităţi desfăşurau americanii.

Referitor la acest subiect, Ioan Talpeş, care în 2003 era şef al Administraţiei prezidenţiale şi şef al Departamentului prezidenţial pentru Securitatea Naţională, a confirmat, miercuri, că preşedintele de la acea vreme, Ion Iliescu, i-a dat "mână liberă" să se ocupe de problema oferirii unui sediu destinat CIA.

Sediul a dispărut

Talpeş a precizat că locaţia a fost oferită în Bucureşti, fiind utilizată în perioada 2003-2006, explicând că acest sediu nu mai există în prezent.

Potrivit fostului consilier prezidenţial, autorităţile române ar fi transmis CIA că nu aşteptau informaţii despre activităţile desfăşurate în acel sediu. "Nu am văzut personal locaţia. Eram conştienţi că puteau fi lucruri periculoase", a spus Talpeş, potrivit Der Spiegel.

Ion Iliescu a afirmat, într-un interviu acordat Der Spiegel, că el a aprobat "în principiu", în perioada 2002-2003, o solicitare a SUA privind crearea unui centru al CIA în România, fără a şti că urma să fie vorba de vreo unitate pentru detenţie, detaliile proiectului stabilindu-le Ioan Talpeş, la acea vreme şef al Administraţiei prezidenţiale, scrie Der Spiegel. În perioada 2002-2003, Statele Unite au formulat o cerere privind găzduirea de către România a unui centru al Agenţiei Centrale de Informaţii.

"Aliaţii americani ne-au cerut să oferim o locaţie", afirmă Ion Iliescu într-un interviu acordat revistei Der Spiegel, explicând că a aprobat solicitarea "în principiu", detaliile fiind stabilite de Ioan Talpeş, care fusese director al Serviciului de Informaţii Externe, iar atunci era şef al Administraţiei prezidenţiale şi şef al Departamentului prezidenţial pentru Securitatea Naţională.

Ce a aprobat Iliescu

Ion Iliescu a precizat că el a aprobat doar "o locaţie" destinată CIA, fără a avea cunoştinţă că era vorba de vreun centru special, pentru detenţie. "Am considerat că era un gest de acomodare înaintea aderării noastre la NATO", a explicat Iliescu, care a fost preşedinte în perioada 22 decembrie 1989-1992, 1992-1996 şi 2000-2004. "Noi nu am avut nicio interferenţă asupra activităţilor desfăşurate de Statele Unite în acea locaţie", a explicat fostul preşedinte. "În acel moment, mie, ca preşedinte, acea solicitare nu mi s-a părut mare lucru. Eram aliaţi (...), nu am intrat în detalii. Dacă aş fi ştiut ce se putea face acolo, răspunsul nu ar fi fost pozitiv", a subliniat Iliescu.