Sebastian Sârbu, doctor docent în securitate, a făcut o analiză asupra luptelor grele care se dau între Statul Islamic și guvernele care își dispută puterea.

Iranul reprezintă cheia stabilității în Orientul mijlociu singurul stat de care depinde securitatea și pacea regională. Având în vedere dezvoltarea Statului Islamic susținută din umbră de către cercurile politici-religioase radicale din Iran, se pune în discuție tot mai mult atacarea Israelului și a navelor NATO din Mediterană în special americane.

Planul a fost bun conceput. Prima dată s-a trecut la o epurare și exterminare a elementului creștin în Africa de Nord și Orientul Apropiat, inclusiv prin acțiunile ,,fraților" de la organizația Boko Haram. Acum Israelul și interesele americane în zonă sunt din nou supuse la amenințări care pot destabiliza regiunea. Este o situație complexă, care din punct de vedere geopolitic geostrategic și economic arată identic cu situația care a cauzat Războiul din Golf din anii '90.

“Este practic aceeași matrice de operare cu aceleași forțe operaționale nevăzute intrate în jocul strategic. Este clar că ISIS are capacitatea unui atac contra navelor militare de război ale NATO și SUA din Mediterană. Zona este de proximitate și pentru o armată regulată nu era nevoie de lupi singuratici sau mai exact spus ,,refugiați" de tip teroriști infiltrați ca în cazul unor acțiuni pe teritoriul UE. Dacă nu au făcut-o este pentru că s-a opus Iranul, Statul Islamic coordonându-se cu acesta. Astfel Iranul a dat asigurări că el la momentul oportun va ataca navele americane și NATO având capacități militare mai avansate decât Statul Islamic, dar acționând complementar totuți în câmp strategic. De asemenea Iranul ține mult la instituția  suveranității sale naționale și este conștient de rolul sau geostrategic (strategic) în regiune.”, a declarat Sebastian Sârbu, doctor docent în securitate, analist militar și vicepreședintele Academiei Naționale de Securitate și Organizare a Apărării

Până la momentul escaladării situației militare din ce în ce mai tensionate, Iranul a trecut la folosirea armei energetice și la mijloacele războiului economic. Practic Iranul de câteva luni de zile practică un război al prețurilor în domeniul energetic de interes al petrolului. Astfel se și explică oscilațiile prețului petrolului pe piață. De altfel Iranul se află într-un război economic cu Arabia Saudită folosind arma energetică, în strânsă coordonare cu Moscova.

Rusia a acuzat Arabia Saudită de mai multe ori că ea a generează haosul și criza energetică prin anumite greșeli și intervenții arbitrare. Chiar dacă nu a făcut-o pe canale oficiale, ci prin vocea unor tehnocrați, ne putem da seama de cât de coaptă este situația și ce interese mari sunt conectate la această zonă strategică și complicată a lumii. 

Iranul este aliatul Strategic al Rusiei în regiune, la fel cum Arabia Saudită este aliatul sau partenerul strategic al SUA. De aici rivalitatea și competiția care se poate transforma în confruntare directă. Iranul folosește arma economică până la confruntarea militară cu forțele americane și NATO, căutând să profite geostrategic prin blocarea strâmtorii Hormuz care ar însemna în același timp și o lovitură pentru întreaga economie euroamericană. Acest obiectiv al leadershipului iranian este urmărit de mai multă vreme.

Acest lucru este încurajat indirect de Rusia care întotdeauna a fost un avocat al Iranului căutând să controleze situația politico-militară a echilibrului de forțe în regiune și să profite economic. Recent Iranul a și atacat cu rachete mai multe nave americane din aproprierea teritoriului său. (Strâmtoarea Hormuz). Statele Unite au acuzat Iranul de acțiuni periculoase și a întărit în același timp regimul sancțiunilor impuse acestei țări în domeniul achiziților de rachete. Ofensiva continuă iar amenințătorul Rohani a anunțat dezvoltarea industrială a unei noi generații de rachete în contrapartidă la sancțiunile SUA.

Execuția celor 47 teroriști în Arabia Saudită

Executarea acestor teroriști este bomboana pe coliva a relațiilor din ce în ce mai tensionate între Iran și Arabia Saudită. Execuția liderului sciit de origine iraniană Al Nimr a generat o reacție belicoasă a Iranului care a avertizat că Arabia Saudită v-a plăti un preț mare pentru această crimă. Consecințele acestei ultime acțiuni destabilizatoare și greșit calculate, sunt deosebit de grave pentru evoluția securității și păcii regionale. 

“În primul rând ca un conflict militar generalizat între Arabia Saudită și Iran, poate izbucni oricând precedat de o blocadă economică ca formă de represalii, pe fondul acutizării tensiunilor și violenelor între sciiți și suniți. Sabotarea comerțului extern a devenit o practică în relațiile internaționale din ultimii ani, ca să dăm doar ca exemplu cazul Turciei. Mai mult decât atât deja Irakul amenință cu retorsiuni Arabia Saudită. Caz fără precedent a generat proteste inclusiv în Kasmirul Indian. De precizat că aceste proteste social-generale până la nivel diplomatic, guvernamental sunt organizate de comunitatea sciită care cuprinde Nigeria, Bahrain, Siria, India, Irak, EAU și Iran.”, a mai spus analistul militar.

Cea mai importantă comunitate de sciiți se află în Iran, țară urmată de Irak

De asemenea nu e de neglijat nici faptul că Hezbollahul pro Iranian afiliat Teheranului este o organizație sciită tradițională care în urma execuției liderului sciit a condamnat amenințător SUA și Arabia Saudită. Nu e întâmplător nici faptul că Israelul este din ce în ce mai marcat de atentate teroriste chiar la Tel Aviv, în condițiile în care Turcia face o politică externă extrem de duplicitară discursul prezidențial fiind presărat tot mai mult cu afirmații antisemite.

“Este clar că avem de a face cu o instabilitate regională în Orientul Mijlociu și Apropiat inclusiv toată Africa de Nord cu niște consecințe imprevizibile. Orice scenariu trebuie avut în vedere, mai ales că situația războaielor din Golf se poate repeta. Statele Unite trebuie să nu uite că ceea ce a perpetuat războiul civil  din Irak, complicându-l, și a generat într-o anumită măsură terorismul, a fost tocmai acest conflict sectar între sciiți si suniți. Sunt comunități atât etnice cât și religioase foarte bine delimitate. Cred că aici era nevoie de mai mult multiculturalism european. Depinde de înțelepciunea SUA cum va gestiona noua situație pentru ca ea să nu se transforme într-un nou teatru de război și nici măcar într-un focar de conflict.”, încheie analiza militară Sebastian Sârbu.