Editura Evenimentul si Capital

Ana Nicolau, moștenitoarea imperului „Nemira”: „Editura nu este de vânzare! Cum să-mi vând familia?”

Autor: | | 0 Comentarii | 2716 Vizualizari

Ana Nicolau a avut norocul să fie născută în leagănul cărților, al SF-urilor, cum era ștampilată Nemira încă din 1991, anul când tatăl ei, Valentin Nicolau, a inventat această editură stilată.

A crescut de mână cu Jules Verne, s-a îndrăgostit de Contele de Monte Cristo și a pășit în adolescență la brațul lui Frank Herbert. A învățat la București, la Paris și la Londra, pentru ca astăzi, după treizeci de primăveri înfl orite, Ana, demnă de moștenirea părintelui ei, să conducă destinele familiei Nemira, una viguroasă, cu 50 de angajați și 100 de colaboratori permanenți.

Pe Iani Buzoiani, numărul 14, cum aluneci peste pragul vilei cochete în care bate inima Nemirei, hărmălaia bucureșteană, dezmeticită de presimțirea bobocilor ce stau să explodeze, se estompează, iar în față ți se deschide o lume de cărți și flori de mină rare. „Era pasiunea tatălui meu, colecționa astfel de pietre extraordinare”, ne întâmpină Ana Nicolau, în timp ce ne întinde o mână micuță, deprinsă cu foșnetul paginilor. Strângerea e fermă și bună ca o promisiune onorată în vremuri tulburi.

După două piruete protocolare stângace - nu mai țin minte cine a pătruns până la urmă primul în biroul pe ușa căruia scria discret Director general -, iată-mă față-n față cu cel mai tânăr manager de editură din România, dacă nu din Europa: „Mai sunt două femei care conduc edituri mari la noi”, mă asigură Ana zâmbind ușor încordată, în timp ce, pe sub masa de lucru, își bâțâie încălțările cu tocuri de-o șchioapă. „Iren Arsene, de la Curtea Veche și Lidia Bodea, de la Humanitas”.

Conduce afacerea de la 26 de ani

Primele explicații, neutre, de tatonare, se risipesc ca un abur subțire, inhalat de cărțile care tapetează integral pereții. „Vorbește mai bine despre noi”, par a clama volumele cu cotoare negre din dreapta mea, iar Ana, regina lor, lasă garda jos: „Am preluat comanda la 26 de ani, adică de patru ani. Mulți credeau sau erau convinși că voi vinde Nemira imediat. S-au înșelat. Cum să-mi vând familia?” Ieșirea impetuoasă, sinceră e încadrată de amintiri calde: „Pentru mine, Nemira a prins contur pe la 4-5 ani, când tata a început să organizeze petrecerile de Crăciun. Mergeam la târgurile de carte, la lansări, pe umerii părinților. Apoi am crescut, am devenit adolescentă, iar tata, foarte strict în privința educației, mi-a pus în vedere că, dacă vreau bani de buzunar, trebuie să-i muncesc”. Când pronunță ultimele cuvinte, Ana e manager, nu copilul de odinioară. Dovadă continuarea: „La 12 ani lucram la depozit, făceam pachete pentru cartea prin poștă. Țineam, vara, locul celor plecați în vacanță, făceam pe secretara, răspundeam la telefoane. Mi-a plăcut activitatea în redacție, pentru că aveam și timp să răsfoiesc cărțile. Citeam tot ce prindeam din biblioteca mătușii mele, a bunicii, a tatălui... Nu prea avea timp de mine, abia lui Radu, fratele meu mai mic cu patru ani, a apucat să-i facă o listă cu recomandări de lectură. O are și acum, înrămată”.

S-a potolit foamea de lectură a anilor ’90

De remarcat că Nemira avea, la trei ani de la înființare, 50 de angajați, exact numărul pe care-l are și astăzi: „Am găsit un filmuleț vechi cu un discurs al tatălui meu, pe fundal mă vedeam și eu, într-un leagăn. Așa am aflat această informație. Bine, în prezent, în afara celor 50 de angajați, mai avem o sută de colaboratori permanenți și încă o sută de colaboratori ocazionali. E vorba de traducători, corectori, redactori, ilustratori. Regulile jocului s-au schimbat însă foarte mult în ultimii zece ani”. Cum așa? „Au apărut comerțul on-line, cărțile digitale. În plus, piața de carte a căzut foarte mult. Nu mai e foamea aceea din anii ’90, când un tiraj mediu atingea zece mii de exemplare. Acum un scriitor român debutant, de exemplu, e tipărit la noi în o mie de exemplare. Imens, în comparație cu alte edituri”.

Mici și bere în loc de cărți

Cât se câștigă la Nemira? Ana e sinceră: „În medie, cam 3.000 de lei”. Nu-i rău, dar e de tras: „Când faci un astfel de business, îl faci din pasiune. Te chinui să scoți profit, să fii pe plus. Mai ales că nu poți face rabat de la calitate. Cum să te îmbogățești când la noi nici măcar nu se încurajează cititul la școală, nu se fac studii de cercetare? Avem încă școli cu toalete în curte, ce să mai vorbim despre lectură? Ar trebui rezolvată întâi problema infrastructurii, apoi cea a educației”. Pornită, Ana e greu de oprit: „Le pui copiilor în mână Sadoveanu fără să te gândești că literatura se schimbă continuu și poate ar fi fost mai potrivită Cristina Andone sau Simona Antonescu. Trebuie schimbată strategia. În plus, auzim des că sunt prea scumpe cărțile. Statul să constituie un fond de care să nu se mai atingă nimeni și să alimenteze bibliotecile de la sate, de la orașele mici din țară. Acum, pentru cărți se dau bani doar dacă mai rămâne ceva de pe urma festivismelor cu mici și bere, acte de cultură la noi”. Va dispărea cartea tipărită? „Nu, cel puțin nu în următorii cincizeci de ani. Mă sperie însă anunțul autorităților, care intenționează să înlocuiască manualele cu tableta. Dacă se va întâmpla acest lucru, e limpede că cei mici vor fi descurajați să mai citească. Dumnezeu cu mila!”

Lovitura CRUNTA pentru Elena Udrea. Decizie FARA PRECEDENT in justitie! Iubita lui Alexandrov, DEVASTATA de veste

Pagina 1 din 2


Tag-uri: nemira, ana, nicolau, editura



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI