La 13.00 fix, gardianul întinde mâna spre sonerie şi ţine apăsat butonul. A-ul, B-ul, C-ul şi D-ul au intrat la ore. În clasă nu se aude nici musca, elevii stau cuminţi în bănci şi le aşteaptă pe doamnele învăţătoare. Unul dintre ei şterge tabla şi scrie data mare în colţul din dreapta.

„Bună ziua, domnilor elevi!”, salută învăţătoarea Anca Malea, la intrarea în clasă. Nu se pierde prea multă vreme şi se intră direct la lecţie. „Astăzi vom scrie «d» mic”, explică învăţătoarea, însă doar pentru doi dintre cei opt elevi ai clasei. Nu toţi învaţă aceeaşi lecţie. În banca a doua de la geam, un elev cu pălărie mare pe cap e la lecţia „Primăvara” din manualul de clasa a III-a, în timp ce altul copiază cu mare atenţie şi e foarte concentrat la „Buburuza”, de Eugen Jianu.

La Penitenciarul Rahova, cinci profesoare, cu un pic trecute peste 30 de ani, îşi propun în fiecare zi să-i înveţe pe deţinuţii analfabeţi să scrie şi să citească. Programul este în mare cam acelaşi, singura diferenţă este că un an se face într-un semestru şi i se predă fiecăruia în parte în funcţie de nivelul la care a ajuns.

„Rică e cu Romică”

„Ia să vedem care este G? Îl vedem la imagine – «bec» începe cu «b», «greblă » începe cu… «g»”, spune învăţătoarea, acompaniată cu jumătate de gură de elevii din prima bancă de la perete care se uitau cu atenţie la imaginile de pe pereţii clasei. „Domnul elev Joiman” din penultima bancă a lipsit ieri, a fost „pe cursă”, la muncă, aşa că astăzi trebuie să recupereze. A ajuns la „R” – „Rică e cu Romică”.

Şi aşa, de un an întreg, în fiecare zi, de luni până vineri, doamna învăţătoare încearcă să-i atragă pe deţinuţi să înveţe literele şi cifrele. La o şcoală normală ea predă din 1996. De fapt, toate învăţătoarele au câte o clasă de copii, iar după program vin la penitenciar să-i înveţe carte pe cei care au trăit după propriile legi.

Mender Gabor, elev în clasa a III-a

Unul dintre cei mai silitori elevi din clasa învăţătoarei Anca Malea este Mandor Gabor, singurul purtător de pălărie de la Rahova, condamnat pentru că „a exagerat cu tradiţiile ţigăneşti – a răpit o fată”.

„Eu cum să vă spui, că poate nu-i ruşine, chiar am prins drag de şcoală. Noi, gaborii, mergeam cu bătrânii cu geamuri, covoare, diplomate din ălea cu tacâmuri, Solinger şi nu prea aveam timp de şcoală. Acu am 38 de ani. Când ies vreau să mă pocăiesc, să mă las de toate problemele şi poate trec mai departe la şcoală”, spune sfios Mandor Gabor, elev în clasa a III-a.

În C, clasa învăţătoarei Dana Ostafe, se predă o lecţie de cultură civică despre familie. „Cum este familia cu noi?”, întreabă învăţătoarea. „Păi, ne vizitează, ne aduce pachete”, spune unul dintre elevi tuns regulamentar. „Deci e gri-ju-li-e”, concluzionează profesoara împreună cu elevii.

„În primul meu an mi s-a dat cel mai agresiv individ, a nimerit la mine dintr-o întâmplare. Mergea în instanţă şi înjura judecătorii. Am reuşit să-l aduc la stadiul în care se ducea în instanţă şi spunea că el nu mai înjură -«aşa m-a învăţat doamna dirigintă». La şcoală era mieluşel”, povesteşte învăţătoarea Ostafe despre unul dintre foştii elevi pe care i-a avut în decursul celor trei ani de experienţă de la Şcoala I-IV a Penitenciarului Rahova.

În clasa de alături se predă limba engleză. Elevii învaţă „egg, apple, chicken, one, two, three”, de la profesoara Corina Enache, cel mai vechi cadru didactic din Şcoala de la Rahova, corpul K. „Mi-au şi cântat în engleză”, spune profesoara.

Chiar dacă elevii nu s-au descurcat întotdeauna de minune la muncă independentă şi nici nu pare să răsară vreun translator printre ei, nu s-a gândit vreodată să renunţe. „Frică n-are de ce să-ţi fie. Aş putea spune că mă simt mai în siguranţă aici decât afară. E greu să lucrezi cu ei, sunt oameni mari, care au deja creată o personalitate, au temperamente diferite, plus că stau şi închişi, însă mă bucur că îi pot ajuta”, afirmă profesoara Enache.

Mai buni la matematică

Pentru Jan Voicu, unul dintre elevii profesoarei Enache, absolvirea clasei a IV-a coincide cu ieşirea din închsoa re: „Am intrat pentru o prostie, trafic de droguri – 10 ani, mai am 4 luni. Nu ştiam nimic, nimic, nici să citesc, nici să scriu. E singurul lucru pe care îl poţi învăţa aici”.

Învăţătoarele declară la unison că aproape toţi sunt mai buni la matematică. „Fac imediat calcule în cap, cu bani, cu tricouri, adidaşi şi alte lucruri care îşi găsesc corespondent în lumea lor de afară”, a observat doamna învăţătoare Malea.

Majoritatea reuşesc să promoveze, şi chiar dacă nu a luat vreunul premiul întâi cu coroniţă, elevii din Penitenciarul Rahova s-au evidenţiat la Purtare: FB.


CANCELARIE. Anca Malea, Dana Ostafe și Corina Enache (de la stânga la dreapta), profesoarele deținuților care vor să învețe literele și cifrele