Ascensiunea amantelor regale la curțile europene a fost bruscă, apărând pe neașteptate din îndepărtata negură medievală. Vreme de mii de ani după căderea Romei, păcatul regal a fost ascuns în spatele draperiilor greoaie ale baldachinelor și apoi mărturisit în obscuritatea amorțită a confesionalelor.
Puternica Biserică Catolică a privit cu asprime și cinism adulterul, iar cocotele de la curte au fost ținute cu strictețe ascunse. Uneori, doar prenumele unei femei era legat de câte un monarh feudal, neștiindu-se nimic altceva. Numeroși bastarzi regali, recunoscuți de regi, apăreau ca din senin, lăsându-ne doar să presupunem că aveau și mame.
Această lipsă aproape totală de informații despre relațiile amoroase ale capetelor încoronate a fost nu doar o consecință a pretențiilor bisericii legate de discreția acestor legături. Analfabetismul domnea pretutindeni asemenea monarhilor, aceștia înșiși fiind în cea mai mare parte a lor incapabili să-și scrie până și numele.
Cea mai mare latifundiară din Anglia medievală
Se întâmplă să știm câte ceva despre metresa englezoaică Alice Perrers doar din cauza avariției ei. Curtezana lui Eduard al III-lea (1312–1377), hrăpăreața Alice, s-a folosit de poziția ei și, în ultimul deceniu de viață al bătrânului rege, a golit vistieria, devenind ulterior una dintre cele mai mari latifundiare din Anglia medievală.
Profitând de senilitatea lui Eduard, îi cerea acestuia să îi cumpere aceleași bijuterii, iar și iar, însușindu-și de fiecare dată banii pe care îi primea de la rege pentru procurarea giuvaierelor.
A luat până și inelele regelui muribund
Mai mult decât atât, stând la căpătâiul iubitului ei cu sânge albastru, aflat pe patul de moarte, Alice a luat până și inelele prețioase de pe degetele muribundului.
Scandalizat, parlamentul i-a confiscat proprietățile din 17 țări, bijuteriile (inclusiv 21 868 de perle) și alte daruri primite de la rege. Mânată de dorința de a-și recupera bunurile și proprietățile, Alice și-a petrecut tot restul vieții în tribunal, după cum atestă unele documente ale trezoreriei, decrete parlamentare și arhive judecătorești.
Povestea e dezvăluită de Eleanor Herman în volumul „În pat cu regele. O istorie a amantelor regale” (Editura Litera, 2020).