12 elevi au fost ucişi în urmă cu nouă ani în atacul armat de la liceul din Columbine. Cazul a adus în atenţia întregii lumi pericolul accesului neîngrădit la arme.
Atacul de la liceul din Colorado a deschis dezbaterile pe marginea accesibilităţii armelor de foc, precum şi pe cele privind violenţele armate în care sunt implicaţi tinerii. Cele mai multe discuţii s-au concentrat asupra găştilor din licee, a politicii de intimidare, dar şi a rolului pe care le au filmele violente şi jocurile video în societatea americană.
Atac sângeros
Pe 20 aprilie 1999, doi studenţi, Eric Harris şi Dylan Klebold, pasionaţi de „Doom“, un joc video violent, au ucis 12 elevi şi o profesoară, au rănit alte 23 de persoane şi apoi s-au sinucis. Ca răspuns la masacrul de la Columbine, multe şcoli au instituit o politică anti-intimidare, precum şi aşa-numita „toleranţă zero“ privind înarmarea şi comportamentul violent.
Soluţia propusă este aceea de a acorda mai multă atenţie comportamentelor studenţilor, în special celor care au un comportament violent. Mai mult, exmatricularea studenţilor pentru infracţiuni minore îi face pe studenţi să revină în şcoală înarmaţi cu o armă, pentru a se răzbuna. Virginia Tech, inspirat de Columbine
Tot în această săptămână s-a împlinit un an de la un alt atac armat petrecut într-o şcoală, cel de la Virginia Tech, al doilea cel mai sângeros masacru care a avut loc într-o instituţie de învăţământ (după dezastrul de la Bath School din 1927). Pe 16 aprilie 2007, 32 de persoane şi-au pierdut viaţa în campusul universităţii din oraşul Blackburg, Virginia, printre care şi profesorul de origine română Liviu Librescu. Autorul atacului a fost un student sud-coreean de 23 de ani, Cho Seung-Hui, care, după ce a ucis 32 de persoane şi a rănit alte 15, s-a sinucis. Cultura armelor în Statele Unite
În lume predomină convingerea că America are o istorie plină de violenţă pentru că a permis accesul la armele de foc. Psihologul John Gartner de la Universitatea Johns Hopkins crede că rata criminalităţii este mai mare în ţările cu diferenţe mari între clasele sociale, iar SUA se încadrează în acest profil. Specialiştii consultaţi de „Newsweek“ spun că Statele Unite sunt o naţiune de imigranţi, o societate mobilă.
Un alt impediment în America este cultul competitivităţ ii pe plan individual. Americanii îi admiră pe învingători şi îi blamează pe cei care nu se pot adapta. Individualismul atinge limita extremă prin cultura armelor. Ele denotă siguranţă şi putere, iar cei care le deţin se simt egali cu oricine, mai spun psihologii americani. DILEMĂ
„Americanii: nebuni după arme sau doar nebuni?“ Întrebarea a fost formulată de Michael Moore atunci când a realizat documentarul „Bowling for Columbine“ („Cântec pentru un masacru“), film în care a încercat să exploreze rădăcinile masacrului de la liceul din Columbine. Şocul pe care l-a provocat atacul de la Columbine în întreaga lume a influenţat cultura: muzică, film, literatură sau jocuri video.
În documentarul realizat în 2002, Michael Moore analizează fascinaţia americanilor pentru arme de foc. Moore crede că, de teama violenţei şi a agresiunii, aceştia se înarmează din ce în ce mai mult.
Amprenta lui Manson
În film, în discuţiile cu Michael Moore apar oameni din domenii variate, precum Matt Stone, co-creatorul serialului animat „South Park“, actorul Charles Heston sau muzicianul Marilyn Manson. Cel din urmă a fost întrebat în culise, înainte de un concert în Littleton, ce le-ar spune celor doi criminali dacă ar avea ocazia să vorbească cu ei. „Nu aş spune absolut nimic. Aş asculta ce ar avea ei de spus, lucru pe care nu l-a făcut nimeni“, a spus acesta. „Holy Wood (In The Shadow of the Valley of Death)“ a fost primul album realizat de Manson şi dedicat evenimentelor ce au avut loc la Liceul Columbine.
Materialul muzical se concentrează asupra culturii americane privind obsesia pentru arme. Cântece precum „Disposable Teens“ şi „The Fight Song“ au fost scrise ca urmare a atacului de la Columbine. Marilyn Manson nu a fost însă singurul cântăreţ care a compus muzică inspirat de tragedia de la liceul american. Rapperul Eminem face numeroase referiri despre acest masacru pe LP-ul „The Marshall Mathers“, iar Limp Bizkit în piesa „Head for the Barricade“. Jocuri video şi romane
Cazul a inspirat producători şi regizori în seriale precum „Lege şi ordine“, „CSI Miami“, „Buffy, spaima vampirilor“ sau pentru realizarea unui documentar de televiziune pentru National Geographic. Sub şocul produs de tragedia de la Columbine, literatura a fost şi ea influenţată. Romanul lui Douglas Coupland, „Hey Nostradamus“, conţine similarităţi cu cele ale masacrului, la fel şi cel al lui Lionel Shriver, „We need to Talk About Kevin“. Mai mult, ziarul satiric „The Onion“ („Ceapa“) analizează masacrul în articolul „Columbine Jocks Safely Resume Bullying“.
„Super Columbine Massacre“ este titlul unui joc video lansat în 2005, la şase ani de la atac. Jocul permite jucătorului să de la masacrul din Columbine retrăiască ziua din 20 aprilie 1999, prin ochii lui Eric Harris şi Dylan Klebold.
Filmele crimei de la Columbine, postate pe You Tube, au fost folosite ca sursă de inspiraţie de tineri, autori ai altor atacuri armate în şcoli. Este cazul finlandezului Pekka-Eric Auvinen (18 ani), care şi-a ucis opt colegi şi a rănit alţi 13 după ce a văzut un film video al carnagiului şi s-a declarat fan al celor doi criminali de la Columbine.
> Comportament impulsiv, implicare în acte de violenţă. > În cele mai multe cazuri de atacuri armate, există oameni care ştiu despre ideea sau planurile agresorului. > Cei mai mulţi atacatori nu îşi ameninţă înainte victimele. > În cele mai multe cazuri au un comportament care cauzează grija altora sau indică nevoia de ajutor. > Atacatorii au dificultăţi în a se confrunta cu pierderi sau eşecuri din trecut. > Cei mai mulţi s-au gândit sau vor să se sinucidă.