Vorbim aici de o neînțelegere funciară a ideii de sistem democratic. A ponderării, echilibrelor reciproce între puterile din stat, nu preeminența uneia sau independența absolută a uneia față de celelalte, capabile să creeze aberații în democrație. Echilibrul și controlul reciproc al puterilor, supremația legii, independența justiției, statul de drept și combaterea corupției și a incompatibilităților sunt reguli ale sistemului democratic care ponderează voințele uni-personale. Iar regulile sunt create pentru a permite decizia politică în cadrul partidelor democratice, cu alternative, nu numai a sistemelor pluri-partinice. Pojghița politică ce vine și pleacă prin alternativa la puterea politică, care nu alterează însă instituțiile statului și fundamentele nirmative ale sistemului democratic.

Iată că, însă, pe altă dimensiune decât amenințările la adresa securității politice, după populism și adhocrație, a apărut o problemă și mai profundă în evoluția democrațiilor: implozia statelor cu administrații incompetente. Este vorba despre degradarea graduală și, ulterior, prăbușirea capacității administrative, ca efect direct al ingerințelor în înlocuirea aparatului administrativ sau ignorarea acestuia în decizii sau indirect, prin acțiunea elementelor anterioare menționate, conducerea de către partide populiste, adhocrația și nepotismul, respectiv abundența incompetențelor care marchează, de fapt, avantajele personale ale celor ce dețin funcții publice în raport cu familiile și afinii lor.

Populismul și partitocrația, conducerea de partid strictă, a membrilor cu vechime și rudelor/afinilor lor, combinată cu închiderea partidelor și alterarea democrației interne, sau aparența de democrație în cadrul partidelor și instituțiilor democratice duc la reducerea drastică a calității resursei de cadre și la nașterea administrațiilor inculților, needucaților, incapabililor și incompetenților. Eliminarea sau relativizarea regulilor legate de incompatibilități naște politici de personal nepotiste, de clan, rareori de partid, în timp ce dispariția luptei anticorupție antrenează prăbușirea echității în societate și, pe cale de consecință, acumularea nemulțumirilor populației. Dar nici una nu face atât rău și nu are efecte atât de complicate precum pierderea capacității de a livra serviciile fundamentale către cetățeni, către populație.

Atacul la adresa justiției, subordonarea politică sau dominația față de puterea juridică alterează independența justiției și încrederea în actul de justiție și dă naștere la justițiile private, paralele, sau la asumarea responsabilității de a-ți face dreptate cu propriile forțe, deci anomie – societatea fără reguli. Tot astfel și absența capacității administrative de a livra serviciile de bază societății este o amenințare fundamentală la adresa securității prin faptul că distruge ideea de stat și mută întregul set de atribuții pe care neaveniții nu le pot îndeplini către privați, în mâinile proprii, în mod aleator și inegal, cu aceeași creștere a nemulțumirilor care va elimina pe deplin sistemul democratic și va opta pentru o formulă anarhică, dacă rezultatul aberațiilor plecate din proasta înțelegere și aplicare a regulilor democratice dau naștere unor asemenea consecințe.

Universitatea din Gothenburg a lansat proiectul ce studiază 400 de indicatori și creează o frescă a tipurilor de democrații născute în lume. Cu particularități și specificități, instituții unicat sau nuanțări și adaptări, dar toate respectând regulile democratice. „Democracy Report 2018,” care studiază toate elementele democrației, drepturilor omului, libertăților civile și libertății în cadrul societății urmărește responsabilitatea și răspunderea guvernanților, buna guvernare, libertatea de expresie, alegeri libere participarea, deliberarea reală pe temele de interes, deschiderea societăților. Rezultatul e mai întâi înclinația spre un val de autocratizare a democrațiilor pe diferite abordări, dar și o reducere fundamentală a calității democrațiilor, pe seama unor abordări populiste – prin reprezentări alterate ale opțiunilor în adunările reprezentative – prin adhocrații – lideri populiști sau cu porniri autoritare care alterează sistemul după bunul plac, pentru a obține avantaje individuale, de clan sau de gașcă, rareori de partid.

Rezultatul cel mai evident este o scădere generală a calității liderilor, de la cei mai importanți reprezentanți politici ai statelor democratice la nivelurile politice deliberative, legislative și executive și antrenarea unor procese de alterare a calității generale a ocupanților funcțiilor publice, proces care migrează spre o scădere a calității intrinseci a pregătirii acestora și mai ales a științei de a îndeplini acte administrative și de a menține funcționalitatea societăților până la nivelurile de bază ale incapacității livrării serviciilor fundamentale către populație.

Procesul este de-a dreptul înfricoșător și anunță probleme majore în capacitatea de gestionare a treburilor de zi cu zi ale statelor, dar mai ales o reziliență redusă și incapacitatea de a face față crizelor și schimbărilor bruște din jur, urgențelor civile și modificărilor tectonice care alterează valorile fundamentale ale cetățenilor statelor democratice. Totul mergând spre implozia statelor cu administrații incompetente, prognozat lesne ca finalitate a unui asemenea curs al aberațiilor introduse în funcționarea democrațiilor.