În urma dezvăluirilor lui Dan Andronic, PSD înființează mâine o Comisie pentru aflarea adevărului despre alegerile din 6 decembrie 2009. Recent, pălăria lui Augustin Lazăr ne-a anunțat că zeița anticorupției din România nu vine la audieri pentru că religia procurorilor e alta.

Sistemului îi este frică de Sebi Ghiță și când tace iar această concluzie ar trebui să fie suficent de catalizatoare pentru ca liderii politici să declanșeze audieri maraton în căutarea adevărului. Doar că marionetele care se pretind președinți de partide-PNL+PSD+UDMR-tac cu demnitate de spaima propriului dezastru.

 

PNL refuză să facă parte din Comisie, probabil pentru că adevărul îi deranjează și nu pun preț pe voturile românilor din 2009. Sau poate pentru că, ei având puterea de la un singur om și nu de la oameni, nu înțeleg cum să o prețuiască. În realitate, PNL vrea să-i protejeze pe LCK și pe Florianul securității naționale de o audiere rușinoasă.

 

Vă închipuiți ce scene ar fi într-o comisie parlamentară unde fiecare se crede dumnezeul pământului pe care calcă, având două-trei informații contondente la îndemână și pe Kovesi în fața ochilor? Vă imaginați cum s-ar afișa Florianul securității naționale la masa la care un pământean neinstruit, l-ar întreba din senin: ”când l-ați sunat pe gen.

 

Iliescu și l-ați anunțat că vă predați la el, demisia pe care i-o fluturați era o strategie politico-operativă sau ați simțit un fior de mitic autentic care a dorit să-și salveze chipiul?” Momentul operativ din 2009 a eșuat pentru că gen. Iliescu nu era un ageamiu. Dar în 2014, Ficusul prezidențial care poartă burta bine dospită a lui Iohanis nu a ratat ocazia să ajungă președintele României cu largul concurs al lui Coldea. 

 

Dezvăluirile lui Dan Andronic despre patrulaterul forței, Maior-Coldea-Kovesi-Oprea au zguduit Sistemul și l-au devoalat așa cum este: părtinitor, puternic și dispus la orice pentru a-și conserva puterea. Indiscutabil, cea mai mare lovitură a venit recent, când jurnalistul a dezvăluit cum Sebastian Ghiță, inculpatul de serviciu al industriei anticorupție a fost sursă și agent de influență pe lângă liderii PSD care gestionau campania lui Geoană.

 

Probabil că a fost, dar asta era treaba lui. Mult mai sigur sunt că Ioan Rus a bătătorit aleile Cotroceniului, în tot anul 2009, pentru ca în 2012 să numere cum trebuie votanții de la Referendum. ”Nu e bine, domnu chestor”…Apoi, Rus și-a păstrat obiceiurile și în 2014, doar ardelenii sunt oameni serioși.

 

2009. În seara alegerilor, patrulaterul forței pescuia fiecare vot și îl așeza în coșul lui Traian Băsescu. Dacă respectăm valoarea cuvintelor, nu putem supraviețui cu inocența sugerată de fostul președinte conform căreia aceștia nu ar fi lucrat pentru el. Să fi lucrat pentru Geoană?

 

Un răspuns onest ar fi că ei au lucrat pentru propriile interese și o dovadă e telefonul dat, în noaptea de 3/4 decembrie de Coldea lui Mitică Iliescu. Un demers onest ar fi fost să lucreze exclusiv în beneficiul Statului român și pe baza informațiilor documentate de sursele din teren și pe cele primite de la partenerii externi să decidă că susțin România. Ar fi fost jocul strategic realizat prin specularea unui moment operativ pe care l-am fi aplaudat cu toții. Dar ei au avut propriile mize, balcanice, mici și extrem de distanțate de așteptările timpului.

 

Să nu fi fost informat Florianul securității naționale de discuțiile lui Geoană de la Viena și de la Moscova, nici măcar de partenerii strategici ai României? Foarte greu de crezut. Tocmai de asta, jocul lor le mânjește coroana de integritate pe care și-o doresc culeasă din aplauzele românilor.

 

Personal, am așteptat cu mult interes întâlnirile televizate dintre Traian Băsescu și Dan Andronic. Deși eram la curent cu poziționările fiecăruia, mărturisesc că am fost surprins de desfășurarea evenimentelor. Am văzut un jurnalist care nu vroia să admită nici o nuanță în ideile pe care-și sudase dezvăluirile și am mai văzut un fost președinte care refuza să admită ceea ce o țară întreagă bănuise: patrulaterul forței l-a făcut președinte, în 2009.

 

Nu știu dacă Traian Băsescu știa de ședințele din casa lui Oprea dar nu pot pica în inocența de a-l crede orbește. Ceea ce știu, însă, e că Kovesi nu cu el vorbea la telefon când folosea formula ”da, domnule președinte” ci cu președintele PDL, Vasile Blaga, aflat la centralizarea voturilor, în Modrogan. Dar nici asta nu mă convinge că fostul președinte era distanțat de acțiunile grupului, fie și din cauză că restul Serviciilor Speciale care nu erau reprezentate acolo erau obligate de Regulamente și de etica profesională să fie prin preajmă și să raporteze direct comandantului suprem.

 

Își închipuie cineva că ofițerii și aghiotanții SPP nu făceau rapoarte de misiune în care scriau traseele zilnice? Când șeful SPP vedea că aghiotantul lui Coldea, cu aghiotantul lui Kovesi și cu aghiotantul Liviei Stanciu se întâlneau la tenis, acasă la Oprea și la diverse momente mai puțin profesionale, nu era clar că demnitarii lor au o relație cel puțin amicală? Ori, efectul unui astfel de circuit informațional devenea util doar dacă era pus la dispoziția decidenților politici care-i răsplăteau, la rându-le, cu onoruri și demnități.

 

Pe durata mai multor seri, am urmărit emisiunile pe acest subiect, dar tot nu am aflat cum a fost posibil ca cei patru să facă totul-inclusiv dosare apropiaților săi!-cum a fost posibil să-i asculte apropiații pe mandate de siguranță națională chiar și atunci când aceștia vorbeau direct cu președintele Republicii pentru care nici măcar zeii anticorupție nu puteau avea mandate legale de interceptare!, cum a fost posibil ca ei și subalternii lor să-i trimită tot felul de ”note albe” doar-doar vor reuși să-i câștige bunăvoința spre o avansare istorică și cu toate acestea, nici măcar el să nu știe și să nu fie nimeni care să-i spună cât de infractor aveau să-l găsescă pe Mircea Băsescu, cât de coruptă aveau să o descopere pe Elena Udrea încât sa instaleze un dispozitiv de filaj chiar și la Paris sau cât de implicat era Dorin Cocoș în toate afacerile rentabile ale epocii.

 

Și cu toate astea, EI făceau totul, se culcușeau la pieptul CSAT, iar el nu știa ce făceau ei, nici măcar în noaptea care-i stabilea destinul. Dacă transferul de putere s-ar fi făcut în 2009 și nu în 2014, astăzi RTV nu mai avea pe cine să invite din partea PMP. Un exercițiu de imaginație dureros pentru România, dar plin de nevoie.

 

Putem spune că rețele lucrau în numele statului, dar în interes privat. 

 

”În seara asta am aflat cine a câștigat alegerile din 2009” a spus, în deschiderea unei emisiuni, fostul președinte arătând acuzator spre patrulaterul de forță Maior-Coldea-Kovesi-Oprea și din acel moment toată energia lui s-a consumat în direcția protejării autenticității votului. ”Dar aștept să văd cum m-a ajutat și Sebi Ghiță” a continuat Traian Băsescu încercând să fie ironic.

 

Noi am aflat în 2009, dle. președinte, odată cu Dan Andronic și cu o întreagă Românie. Doar Dragnea are nevoie, în 2017, să facă o Comisie pentru aflarea acestui răspuns compusă din oameni care dușmănesc adevărul. Probabil că mâine, Parlamentul îi va valida pe Mihai Tudose, Georgian Pop, Ana Birchal, Marcel Ciolacu, Mircea Drăghici, Ion Mocioalcă și inteligentul Eugen Nicolicea. Această Comisie pentru neaflarea adevărului ar putea fi credibilă dacă l-ar chema la audieri și pe amantul adevărului, Sebastian Ghiță, cel care iubește în taină, multe adevăruri nerostite.

 

L-am văzut când a declarat într-o înregistrare că știe cum au fost fraudate alegerile din 2009. În România, țară NATO, fraudarea alegerilor nu poate fi trecută cu vederea decât dacă facem o Comisie care să stabilească, definitiv și instituțional, că  patrulaterul forței nu a făcut asta și pereții ambasadelor românești din Diaspora se miră gratuit de abilitățile conaționalilor noștri în mânuirea ștampilelor de vot. Și cine să o facă mai bine decât un individ care a vândut mereu ca să-și cumpere libertatea? 

 

Bună dimineața, Națiune! Sărut mâna, Patrie!