DJ-ul Tom Wilson a dat Londra pe Capitala in urma cu cinci ani. Chiar daca mixeaza in Embryo, puteti da de el si la petreceri cu manele.

Anglia, viniluri, Led Zeppelin, politica-filosofie-economie, Oxford, cort, Sinaia, Bucuresti, platane, Embryo, jogging, Cismigiu, chirie, Calea Victoriei, hip-hop-funk-soul, „mamaliga”, 27 de ani. Sunt cuvinte-cheie pentru britanicul Tom Wilson, DJ-ul care traieste deja de cinci ani in Capitala si nu are de gand sa se mai intoarca in Regatul Unit.

A ajuns in Romania prima data prin ‘99. N-a trecut prin Bucuresti atunci - il atentionasera prietenii ca e un oras „prea salbatic” - asa ca s-a oprit la munte, la Sinaia. N-avea nicio lira in buzunare. Era vara, erau cu cortul in vacanta prin Europa de Est, el si un amic. „Am pus cort in gradina cuiva. Am urcat pe Babele si am fost prins intr-o furtuna. Acolo m-am intalnit cu Vlad Nanca si prietena lui, Kate Smith. Asa am facut prieteni si am tinut legatura”, povesteste Tom Wilson, intr-o romana stalcita.

Un an mai tarziu, a venit aici sa-si revada prietenii si sa mixeze. „Am prins boala pentru Bucuresti, cum se zice aici”, rade englezul cu par blond.

Nu se simte englishman in Capitala: „Ca sa fii asa trebuie sa merg la irish pub... Am fost acolo: barbati de 40 de ani care se uita la sport englezesc, bea bere englezeasca, vorbesc in engleza despre cat de prost sunt romanii si cat de tari sunt ei. Glumele astea nu ma intereseaza. Adica n-am venit aici sa stau cu englezi. Am venit aici sa descopar alta cultura, sa invat de la alta lume”.

Intre dragoste si ura

Sa se mute cu toata colectia de viniluri second-hand - pe care le aduna de cand avea 7 ani - a decis in 2002. Din doua motive: o fata, fosta prietena acum, si viata sociala de pe malurile Dambovitei, plus prietenii. Astazi sta cu chirie intr-un bloc de pe Calea Victoriei, scrie la mai multe publicatii romanesti, face jogging zilnic in „Cismigiu parc”, mananca sarmale cu „mamaliga” si bulz ciobanesc, se plimba cu bicicleta si pune muzica, pe bani, in cluburile Embryo (sambata asta), B52 (in fiecare joi), Ota si Frame si se gandeste sa scrie o carte despre Romania.

„Bucurestiul e un oras pe care-l iubesc si-l urasc in acelasi timp. Intr-un fel il iubesc, dar nu stiu daca-mi place orasul acesta, e supermurdar...”, spune DJ-ul. Nu poate sa-i ierte Capitalei traficul si poluarea.

„Din cauza oamenilor cu masini e extrem de poluat si chiar la un moment dat am avut gand sa ma mut in alt oras. Cred ca ar trebui sa facem ca in Londra, cu congestion charge, adica sa se plateasca supertaxe ca sa intre in centru”, crede britanicul. Ii lipsesc „consumerist chestiile” -  discurile „faine” si „hainele misto” - si multiculturalismul, pe care le avea la Londra, dar le compenseaza cu viata sociala frumoasa, prietenii, activitatea, pe care le are aici.

„Oamenii o sa fac misto de mine cand zic, dar cred ca am un cerc de prieteni creativi, care nu e mult mai dezvoltat ca la Londra, dar e mult mai sanatos”, arata DJ-ul. Si ce-l bucura tare: mediul mai putin competitiv decat in Marea Britanie: „Acolo, orice faci tu, mai sunt inca 50 de oameni care vor sa faca aceeasi chestie. Aici e mai simplu sa te afirmi”.

„Mi-a placut la Miss Piranda”

DJing face de la 15 ani, dar spune ca „de baza” e ziaristica pentru el. A studiat la Oxford politica, filosofie si economie, toate in acelasi timp, intocmai ca Tony Blair. Cu toate ca are asa scoala inalta, nu se sfieste sa povesteasca despre noaptea in care a dansat pe muzica lui Adi Minune: „canta live, intr-un restaurant, iar eu eram cu niste prieteni tigani”.

„Nu cred ca trebuie sa va fie rusine de manele, sunt o subcultura care merita observata. Mie mi-ar fi mai rusine de alte genuri, mult mai proaste, care apar pe posturile de muzica”, spune en-glezul. „Nu sunt fan de manele, dar nu ma enervez pe cei care le asculta. Adica ma enervez un pic, dar nu-i condamn. Mi-a placut si la Miss Piranda, cand am fost, pentru ca e ceva foarte strange. Am ramas cu gura casca”, zambeste englezul.

VIATA DE NOAPTE

Nu-i plac cluburile de fite

A crescut cu The Beatles si Led Zeppelin, a mixat mai intai hip-hop si funk, iar astazi „pune” disco din anii ‘70 si ‘80. Cat priveste viata de noapte a Capitalei, „e mult mai interesanta decat la Londra si sunt mult mai putine droguri”. „Sunt aici locuri care se pot compara cu orice club din lume. Pentru o tara in dezvoltare, cum trebuie sa spunem, este foarte bine”, apreciaza DJ-ul. Pe de alta parte, nu-i plac 99a dintre locurile de distractie autohtone.

„In cluburile alea de fite ma duc si ies imediat, nu am ce sa caut: nu-mi plac oamenii, nu-mi place muzica. Cei care vin aici o fac doar ca sa se afiseze cu haine de firma, cred ca vor doar sa sparg bani, adica se bucura cand platesc o caruta de bani pentru un cocktail. E un concept strain pentru mine, e ceva superciudat”.