Am fost dimineață la cumpărături. După târguielile prin piața-piață, adică de la țărani, am intrat și într-un magazin d-ăsta mare. La ușă, așa cum așteptam cu mare emoție civică, am fost termo-scanat! Cum ar veni, mi-am pierdut inocența!
Chiar în pragul magazinului, o doamnă jovială, scundă și ușor plinuță, îmbrăcată în ținută albastră, echipată cu mânuși de cauciuc și mască chirurgicală, m-a țintit chipurile timid cu o chestie ca un pistol și, fără ca eu să înțeleg prea bine ce și cum, mi-a determinat temperatura corpului.
„Treizeci și șase cu doi”, mi-a spus amabil-șoptit, căci diavolul are vocea nevinovăției, iar eu, cu vigilența amorțită i-am mulțumit, pradă sentimentului că femeia stătea în picioare și era normal să reacționez cu politețe la efortul ei. La lipsa de mea de reacție pe măsura samavolniciei la care am fost supus, a contribuit și egoismul meu de dușman al poporului liber, care nu este deranjat de ideea că unul care are 39 de grade mai bine se duce acasă, decât să o ardă la raft pe lângă mine, și trimite pe altcineva la cumpărături.
În fine, pe moment nu m-a deranjat deloc faptul că doamna aceea mi-a măsurat temperatura. Pe unii români, clar cu conștiința mai trează și mai educați decât mine, înțeleg că-i deranjează. Am văzut chiar și un clip în care o doamnă țipă că ea nu-și lasă temperatura la cheremul primului neavenit din poarta cine știe cărei alimentare dubioase, ca să regrete apoi, precum juna care s-a despărțit de puritate în brațele primului mitocan întâlnit în drum. Nimic de zis, această categorie civică m-a făcut cu vigilența ei să mă simt rușinat pentru lipsa mea de reacție.
Chiar mă gândeam cum să fac, să recuperez cumva. N-a fost să fie! Sunt genul care are nevoie de motiv, hai fie, chiar și de un pretext, ca să pot reacționa, iar doamna care m-a compromis cu termometrul ei a făcut-o atât de pervers-nevinovat, încât nu mi-a dat răgazul de a-mi apăra țara, credința, viitorul copiilor, memoria strămoșilor și celelalte valori, pe care cei care au agățat coronaviruși în antenele G5 vor să mi le răpească.
Cât am berbecăit eu printre rafturi, ca să umplu coșul cu cele necesare traiului, nu mi-a dat pace un gând: cum de mi-am lăsat violată conștiința civică, cât de nenorocit sunt, cum de am acceptat cu atâta ușurință să-mi ucid idealurile metafizice pe altarul lașității și al lăcomiei materialist-dialectice, cum de mi-am golit sufletul de român, ca să-mi umplu la schimb frigiderul? Cum de mi-am sacrificat neamul, prezentul, trecutul și viitorul lui, doar pentru că cei care ne vor înjugați și-au ales cerberi cu aspect înșelător-nevinovat la porțile magazinelor, în care ne ademenesc pentru a ne confisca libertatea? Cum? Aici a fost cheia, m-am luminat eu brusc! Aici m-au păcălit, dacă bestia care mi-a măsurat temperatura ar fi arătat ca Laura Codruța Kovesi, sau ca generalul SRI Florian Coldea, m-aș fi prins! Păi nu?
Văzând pe cineva aidoma celor doi, mi-aș fi dat seama că pic într-o capcană și aș fi fugit de acolo, din poarta prăvăliei, mâncând pământul, după care imediat aș fi dat alarma. I-aș fi scos pe români în stradă, iar ei ar fi ieșit auzind de cele două nume odioase, la fel cum au făcut-o timp de mai bine de zece ani, cât Cooperativa de Criminalitate Organizată Coldea-Kovesi a decimat tot ceea ce a însemnat român enervant din politică, afaceri, media, Justiție și de oriunde altundeva unde încurca cu ceva vreun interes, altul decât cele străine de țară.
Sunt sigur că românii mei, sensibili la tot ceea ce înseamnă libertate, dreptate și patriotism, ar fi ieșit cu zecile și sutele de mii, milioane, în toate piețele din țară, la fel cum au făcut-o când români de-ai lor erau ridicați de pe stradă, ca în anii `50, arătați public, ca în Evul Mediu, ca să fie huiduiți și scuipați, aruncați în temnițe pe baza unor probe false și a unor denunțuri mincinoase ticluite de securiști, lipsiți de posibilitatea unor apărări oneste, ca în tribunalele staliniste și apoi, mulți dintre ei, morți înainte de vreme, cu zilele scurtate de suferințele fizice îndurate în pușcării și de cele psihice, apăsate de otrava nedreptății strigătoare la ceruri, cu averile și familiile risipite, cu odraslele luate razna, cu părinții băgați în morminte înainte de vreme și ei, de focul copiilor distruși, la fel așadar, cum au reacționat la crimele abominabile care le-au întors țara în vremea Poliției Legionare sau a Tribunalelor Populare. Dar nu am fost suficient de vigilent. Vai, mie!
Dragul meu Popor, viteazul meu Popor, eroicul meu Popor, te rog să mă ierți, te-am trădat!