Cazul dramatic de la Caracal, orașul din județul Olt în care două fete, Alexandra și Luiza, au fost ucise de mecanicul Gheorghe Dincă, scoate la iveală indolența și complicitatea factorilor de răspundere din MAI, STS și din Ministerul Public.

Ieri, în jurul prânzului, Gheorghe Dincă a recunoscut că el este asasinul celor două fete, Luiza şi Alexandra. A dat şi câteva amănunte cutremurătoare în faţa anchetatorilor.

Asta nu înseamnă însă că povestea de groază de la Caracal s-a încheiat. Nici vorbă. Dar dincolo de faptul că trebuie să se stabilească întregul adevăr cu privire la activitatea criminală a lui Dincă, ea este mai mult decât o întâmplare tragică de la Caracal, judeţul Olt.

Povestea aceasta priveşte întreaga Românie. Pe fiecare cetăţean al ei, fie că trăieşte în interiorul sau în afara graniţelor.

Nu numai prin emoţia pe care a stârnit-o, ci şi prin faptul că analiza evenimentelor tragice petrecute pe strada Craiovei din Caracal trebuie să ducă la măsuri drastice. Nu numai individual, împotriva poliţiştilor, a procurorului şi a operatorilor de la STS implicaţi direct în caz şi care au acţionat complet aiurea în acea noapte de groază. Ci şi măsuri drastice împotriva celor care conduc aceste instituţii, dar şi reformarea din temelii a STS, a Poliţiei, a Ministerului de Interne şi a Ministerului Public.

Manifestaţiile de stradă în care oamenii îşi strigă indignarea, nu numai în Caracal, ci în întreaga ţară, voci care strigă: „N-aţi făcut nimic”! spun clar şi răspicat că aşa nu se mai poate. Ca România trebuie să înceteze să mai fie ţara în care mor oameni din vina autorităţilor şi nimeni nu este vinovat.

 

Povestea de groază are sigur şi alte victime

Aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în astfel de cazuri, se nasc foarte multe zvonuri. Nici evenimentul tragic de la Caracal nu face excepţie. Se vorbeşte despre trupuri de fete tinere arse în butoaie de tablă pline cu acid.

O vecină spune că a auzit de la o altă vecină, al cărei nume însă nu-l poate preciza, că în curtea lui Dincă veneau noaptea camioane care vărsau pământ. Un alt bărbat, din alt oraş, deşi nu a văzut în viaţa lui curtea în care locuia Dincă, a afirmat că s-au turnat acolo plăci mari de beton. Iar corolarul tuturor acestor inepţii este răspândirea, tot de „martori”, care, nici ei nu au văzut niciodată locuinţa criminalului, dar care spun că are garduri înalte de trei metri, pe care le-a ridicat tocmai ca să ascundă grozăviile care se petreceau în curte: ciopârţirea cadavrelor şi arderea lor sau, după caz, turnarea peste ele de basculante de pământ sau plăci din beton.

Dând de-o parte aceste fabulaţii, avem şi o certitudine. Celebrul psiholog criminalist, profesorul Tudorel Butoi afirmă cu convingere că în timpul anchetei se vor mai descoperi cadavrele sau urmele cadavrelor a cel puţin zece victime.

Activitatea criminală a lui Ggheorghe Dincă este aşadar mult mai lungă, s-a desfăşurat de-a lungul a aproximativ 20 de ani, iar victimele sunt mult mai numeroase decât cele cunoscute până acum.

Apropo de victime. Cert, până acum, nu s-au stabilit decât două. Două fete, eleve la liceu, care au dispărut în împrejurări similare. Afirmaţiile care circulă precum că au mai fost găsite alte două cadavre, între care unul al unui băieţel, sunt simple fabulaţii.

 

Victima Mihaela Luiza Melencu

Fata era elevă la Liceul Tehnic „Costin D. Neniţescu“ din Craiova. Era (ce greu este să vorbeşti la trecut despre o adolescentă) unul dintre zecile, dacă nu cumva sutele de mii de copii ai căror părinţi au fost alungaţi de sărăcie din România şi nevoiţi să plece să lucreze „afară”.

Părinţii Luizei munceau în Anglia. În urmă cu mai bine de patru luni de zile, la jumătatea lui aprilie, tânăra a dispărut pur şi simplu. În ziua fatidică plecase de dimineaţă de acasă, din satul Radomir, comuna Dioşti, judeţul Dolj, unde era crescută de către bunici. De la Dioşti până la Caracal sunt 16 kilometri. Rămăseseră fără bani şi fata a plecat la Caracal, la un bancomat, să scoată banii pe care-i trimiseseră părinţii. Bunicii au aşteptat-o în zadar şi, văzând că nu vine, au început să se gândească la ce-i mai rău. Au anunţat Poliţia, care a înregistrat cazul de dispariţie. Înregistrat şi atât, pentru altceva decât să o treacă pe Luiza într-un catastif cu persoane dispărute, nimeni din Poliţia Caracal nu a făcut nimic să dea de urma dispărutei. Singurul lucru care s-a aflat despre ea, şi nu de către poliţişti, a fost că aştepta pe marginea şoselei o maşină de ocazie. O văzuse un vecin, dar care nu putea preciza mai multe.

Vă daţi seama ce muncă ar fi fost pe poliţişti să înceapă să întrebe pe toţi şoferii de pe microbuze dacă nu o luaseră pe fată cumva de pe drum, sau dacă nu văzuseră sau aflaseră să o fi luat-o altcineva. Aşa că mai bine au stat degeaba.

Ipoteza că ar fi dispărut cu un iubit, fără să-şi anunţe rudele, era destul de subţire. Cei care o cunoşteau aveau despre ea numai cuvinte de laudă. Era şefa clasei şi una dintre cele mai bune eleve din instituţia de învăţământ.

Victima Alexandra Măceşanu

Mama Alexandrei este în faza de refuz a realităţii. Ea nu vrea nici măcar să treacă pe strada unde se află casa lui Dincă. Şi nici nu vrea să lege cazul dispariţiei fetei ei de cel al dispariţiei Luizei.

Alexandra Măceşeanu avea 15 ani, locuia în localitatea Dobrosloveni, aflată la 8 kilometri de Caracal şi era elevă în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul“ Caracal. Care este legătura dintre cele două victime? Modul cum au dispărut? Identic. Luate cu maşina de la ocazie. În dimineaţa zilei de miercuri, 24 iulie, Alexandra a plecat de acasă să meargă la Caracal. NU s-a mai întors. Disperaţi, au alertat poliţia. Şi ce dacă. Şeful Poliţiei Caracal este un şugubăţ. Face glume idioate pe seama unui copil care, aşa cum s-a dovedit mai târziu, se afla în primejdie de moarte. Potrivit declaraţiei unchiului Alexandrei, Alexandru Cumpănașu, atunci când tatăl fetei a mers să declare dispariția, ghiduşul miliţian Mirea Nicolae, şeful miliţienilor caracaleni, a făcut un spirit de umor distractiv: „Hai, bă, ce dracu’... știi cum sunt fetele în ziua de azi... apare mâine-poimâine cu iubitul de mână!”. Şi asta i-o spunea unui tată disperat că nuşi găseşte copila de 15 ani. A fost demis. Puţin! Foarte puţin! Trebuie să răspundă penal pentru felul în care „şi-a făcut datoria”. În cazul Alexandrei, martorul, tot un minor, a indicat şi culoarea maşinii în care a văzut-o urcându-se: era gri. Dar i-a greşit marca. De asta se leagă acum miliţienii caracaleni ca să-şi justifice incompetenţa. Bine că nu sunt supăraţi pe minor că nu l-a oprit el pe criminal.

Trei apeluri la 112: „Vine! Îl aud că vine!”

De aici, povestea de groază este incredibilă. România a devenit singura ţară din lume, şi nu vorbesc de lumea civilizată, ci din toată lumea asta mare, inclusiv ţările din Cornul Africii, unde victima unei răpiri sună de nu mai puţin de trei ori la numărul de telefon de urgenţă şi nimeni nu intervine. De proşti, de incompetenţi, de nesimţiţi, dar asta nu mai contează acum.

Alexandra s-a dovedit o fată extrem de curajoasă. Deşi avea doar 15 ani, nu s-a pierdut deloc în faţa criminalului. Pentru a fi singur că fata nu va mai putea lua legătura cu nimeni, i-a aruncat telefonul din maşină. Acesta a fost găsit ulterior, pe raza unei localităţi aflată între Dobrosloveni şi Caracal. Se pare că Dincă, după ce a răpit-o pe Alexandra, nu a mers direct la el acasă.

Conform declaraţiilor vecinilor, acesta nu venea acasă decât seara. Aşa s-a întâmplat şi miercuri. Până seara, nimeni nu a văzut nici un fel de mişcare în curtea lui. Rămâne ca ancheta să stabilească ce s-a petrecut cu Alexandra, pe unde a fost târâtă, în intervalul de timp de când a fost răpită şi până când maşina gri în care a văzut-o martorul urcându-se a ajuns în curtea lui Dincă. Este aproape sigur că în maşină a fost agresată. O probă materială zdrobitoare vorbeşte despre asta. Dar, să nu anticipăm.

Dincă ajunge cu fata la el acasă. O duce înăuntru. Un alt argument că a maltratat adolescenta este faptul că pleacă să facă rost de nişte leacuri, ca să-i trateze acesteia rănile. În intervalul în care Dincă dispare, fata găseşte un telefon vechi al acestuia. Din fericire, este funcţional. Sună la 112. Nu doar o singură dată. Ci de trei ori. Ultima oară, descrie cu amănunte tot ce vede pe geam. Curtea, dar şi elemente din împrejurimi, care ar fi putut să-i ajute pe cei care o căutau, să o localizeze relativ uşor. Mai ales că beneficiau şi de sprijinul STS.

Fata era ucisă iar doi miliţieni erau la poartă

Joi, tatăl fetei insistă, disperat, că fata i-a fost răpită. Nici măcar apelurile la 112 făcute de ea, ultimul terminat cu un strigăt de disperare: „Vine, Îl aud venind!”, nu sunt de natură să-i alarmeze pe miliţienii din Caracal. STS-ul, cel care trebuia să localizeze de unde s-a sunat în trei rânduri, de două ori îşi dă cu stângul în dreptul, indicând locaţii greşite. Tatăl Alexandrei este disperat şi cere să plece şi el cu o patrulă să caute fata. Primeşte de la miliţianul şef Nicolae Mirea încă un răspuns halucinant: „Dacă dă dracu’ să fie încurcată cu vreunul, plătești perchezițiile!”

Tatăl îşi asumă riscul şi pleacă împreună cu o patrulă. La prima şi a doua adresă unde se bănuia că ar fi putut fi sechestrată fata, se petrece iarăşi un lucru halucinant. Miliţienii îl pun pe tată să spargă uşa cu piciorul. Ca să nu aibă ei necazuri după aia. La cea de-a treia adresă nu-l mai iau. Era tocmai locul unde Dincă o sechestrase pe Alexandra. Miliţienii ajung la poarta acestuia. Este noapte. Constată că are nişte câini în curte, care sunt destul de agitaţi. În rest este linişte. Luminile sunt stinse. Dar este evident că proprietarul este acasă, pentru că maşina cu care acesta făcea taximetrie clandestină se afla parcată în curte. Este de culoare… gri.

Miliţienii îl sună pe procurorul de serviciu. Acesta le interzice să intre. Cică aşa-i procedura. După ora şase dimineaţa, confundând grav o percheziţie, unde este, într-adevăr, nevoie de mandat şi nu se poate face decât începînd cu ora 6 dimineaţa şi o intervenţie, care, atunci când este vorba despre viaţa unui om, permite organelor de ordine să pătrundă în locuinţa sau în perimetrul privat, indiferent de oră.

Astfel că, în timp ce miliţienii aşteptau să se facă şase dimineaţa, Dincă o omora pe Alexandra în spatele porţii.

Spuneam despre o probă materială zdrobitoare, care îl leagă pe Gheorghe Dincă de victima Alexandra Măceşanu. În maşina sa cu care făcea taximetria clandestină, s-a descoperit un cercel care a aparţinut victimei. Dincă susţine că nu ştie cum a ajuns acolo. Mai mult, spune că nu a văzut-o în viaţa lui pe Alexandra. De asemenea, la prima percheziţie, s-au mai descoperit fragmente organice, oase şi dinţi, dar şi câteva pachete de carne în frigider. Dinţii cel puţin, conform afirmaţiilor legistului la prima constatare, înainte de a fi analizaţi, sunt de om.

Criminalul îşi recunoaşte faptele

Sâmbătă, în jurul prânzului, au avut loc la poarta casei lui Dincă, de pe strada Craiovei din Caracal, scene înfiorătoare. Femei disperate care îşi rup părul din cap, bărbaţi în vârstă care leşină din picioare. Agitaţie mare de tot. Jandarmii care păzesc poarta abia fac faţă furiei oamenilor adunăţi acolo încă de vineri dimineaţa, de când s-a făcut prima percheziţie.

Vestea cutremurătoare, vestea pe care părinţii Alexandrei sperau să nu o audă niciodată, a căzut ca un trăznet. Testul ADN al probelor ridicate de anchetatori din casa groazei dovedeşte fără echivoc: urmele sunt de la Alexandra. Fata a fost în casă. Fata a fost dusă cu maşina. Ea este cea care a fost asasinată. Rudele au nevoie de intervenţia unui echipaj de prim-ajutor.

Sâmbătă de dimineaţă, Gheorghe Dincă a recunoscut că el este cel care le-a omorât pe cele două fete. A dat şi amănunte. După ce le-a ucis, le-a ciopârţit trupurile şi le-a ars. Spune cu calm şi cinism că fetele s-au urcat de bună voie la el în maşină şi au mai şi consimţit să aibă relaţii sexuale. Le-a omorât totuşi, pentru că îl enervaseră. Pe Alexandra spune că a ucis-o pentru că a prins-o că a sunat la 112.

Explicaţiile seamănă izbitor cu cele ale altui criminal în serie din anii ’90, din Bucureşti de astă dată, un anume Pascu Nicolae, tot şofer, care, la fel, făcea taximetrie clandestină. Racola cliente din zona Gării de Nord, bloca uşa maşinii ca acestea să nu mai poată coborâ, le ducea în locuri izolate, le viola, apoi le ucidea şi le lua bijuteriile. Pascu şi-a explicat una dintre crime: „A fost de acord să întreţinem relaţii sexuale, după care a început să plângă că a greşit culcîndu-se cu mine şi o să-i fie ruşine de bărbatu-său. Când am văzut-o aşa de amărâtă şi necăjită, am omorât-o, că prea îi părea rău.” Şi s-a gândit să o scape de părerea de rău.

Explicaţiile criminalului din Caracal, seamănă izbitor cu cele ale lui Pascu.

Cum poți să mori sunând la 112

Criminaliști cu experiență în domeniu, au explicat, pentru EVZ, că STS nu poate localiza un telefon, ci doar o arie, iar precizia depinde de poziționarea celulelor (antenele) operatorilor de telefonie mobilă și de performanța telefoanelor. În orașe, precum București, localizarea poate fi facuta mai ușor. În țara, însă, nimeni nu poate obliga operatorii să pună mai multe antene. La nivelul MAI cei care dispun de tehnica de localizare sunt DOS și DIPI, dar pe o rază scurtă. Dar la nivel județean, precum Olt, aceasta aparatură nu există. Se așteaptă de la București. În cazul de la Caracal, DOS ajuns joi, în jurul orei 23.00. Un semn de întrebare pe care și-l pun criminaliștii: cum a indicat STS polițiștilor trei adrese atât timp cât susține că nu poate localiza exact locația? Încă din anul 2014, după accidentul aviatic din Munții Apuseni, responsabilii de la STS se chinuiesc să achiziționeze un soft performant. În alte țări, companiile de telefonie mobilă trimit un SMS cu locația exactă a celui care apelează la 112. Însă, acolo, sistemele de urgență au softul adaptat la tehnologia operatorilor de telefonie mobilă. (Petrișor Cană)

Oamenii încep să vorbească

Impactul acestui caz este cutremurător în opinia publică. Oamenii din Caracal par că s-au scuturat de frică şi au început să vorbescă. Poliţiştii din localitate şi din judeţ nu sunt decât nişte complici ai infractorilor. Oamenii vorbesc acum despre împărţirea câştigurilor cu braconierii de peşte de pe Olt, peşte transportat cu acte false la Bucureşti, vorbesc despre dijmuirea amărâţilor care îşi duc produsele muncii lor la câmp,vorbesc despre protejarea hoţilor care fură din gospodăriile oamenilor, dar vorbesc şi despre protecţie de la nivel înalt pentru toţi aceşti aşa-zişi oameni ai legii. Vom reveni cu date concrete asupra acestora. Dar şi mai grav, au început să vorbească părinţii unor fete dispărute fără urmă, unele dintre ele în urmă cu ani, cu care miliţienii s-au purtat la fel cum s-au purtat cu tatăl Alexandrei atunci când s-au dus să le ceară ajutorul. Părinţi care acum cer socoteală. În zonă, până acum, sunt 18 dispariţii de fete asemenea Luizei şi Alexandrei, rămase neelucidate.

 

Polițist cercetat pentru proxenetism

Un polițist din Caracal a fost vizat, la începutul lunii aprilie, într-un dosar de grup infracţional organizat specializat în cămătărie şi proxenetism, acesta având, conform anumitor informaţii, un rol activ în reţeaua infracţională. Pe data de 3 aprilie un comunicat al DIICOT informa că în acest dosar au avut loc 34 percheziții un număr de 120 persoane, printre care s-a aflat și polițistul de la Biroul Rutier Olt. (Ionuț Mureșan)

 

În ziarul de mâine, vom aduce noi date despre ancheta în desfăşurare, dar şi despre greşelile făcute de cei care ar fi trebuit să o salveze pe Alexandra.