Ioana Pârvulescu şi Alex Ştefănescu au ales Sibiul ca loc al primei lansări pentru volumele „Întoarcere în secolul 21” şi „Cum te poţi rata ca scriitor – Câteva metode sigure şi 250 de cărţi proaste”, apărute la Editura Humanitas. O lansare rafinată, cu discuţii deosebit de interesante, dar şi grozav de amuzante, graţie umorului invitaţilor din Bucureşti.
Evenimentul a avut loc la Librăria Humanitas, iar invitaţi au fost Lidia Bodea, director general al Editurii Humanitas, şi Dragoş Varga, lector la Universitatea „Lucian Blaga” şi director interimar al revistei Transilvania.
„Sunt două cărţi care vorbesc despre nevoia de frumos, despre cât de importante sunt cărţile. Sunt scrise cu dragoste, au efectul foarte benefic de a înlătura zgura lumii în care trăim, reuşesc să ne vindece într-un fel”, a spus Lidia Bodea, arătând ce au în comun cele două volume ale autorilor ce sunt colegi în redacţia „României literare”.
Efectul invers: cum să nu te ratezi
Volumul „Cum te poţi rata ca scriitor” era aşteptat cu mare interes încă de anul trecut, când cunoscutul critic Alex Ştefănescu îşi anunţa intenţia de a reuni comentariile sale din „România literară” şi „Ziarul de duminică” într-o carte pe care se gândea, la vremea aceea, să o intituleze „Cărţi proaste”.
Cartea lui Alex Ştefănescu arată calităţile deosebite ale autorului, consideră Ioana Pârvulescu. În primul rând, este ingenioasă ca idee. „Să alegi cărţile cele mai proaste. De fapt, efectul e invers: înveţi cum să nu te ratezi ca scriitor. Este un efort eroic să citeşti sute de cărţi proaste. Este un eroism care nu este inutil, Alex Ştefănescu face ordine, degajează terenul de buruieni”. Altă calitate este faptul că un critic care a citit atât de mult simte lucrurile, aşa cum un bijutier simte ce piatră preţioasă (sau nu) are în palmă fără ca măcar să o privească prea mult.
Pe de altă parte, Ioana Pârvulescu s-a referit la prospeţimea deosebită a scriiturii: „Absolut oriunde deschizi cartea, te captivează”. Şi, nu în ultimul rând, umorul. „Umor, şi nu ironie”, a nuanţat scriitoarea. „Alex Ştefănescu nu este un om rău, deşi a scris despre cărţi proaste. Aceste 250 de cronici sunt foarte pline de haz, autorul are un umor nebun. Este şi o carte despre umorul involuntar din cărţi.”
„Fac literatură ca să mă bucur. Dar nu e uşor să fii critic literar când scrii despre scriitori în viaţă”, a spus Alex Ştefănescu, povestind spre amuzamentul publicului despre fel şi fel de incidente, ele însele poate nu la fel de amuzante chiar în momenul desfăşurării lor. Despre un fost prim-ministru, poet, care s-a supărat că volumul său nu fusese pe placul criticului şi şi-a trimis şoferul ca să recupereze cartea. Despre un dentist care îi recita cu aplomb din propriile creaţii, în timp ce criticul se afla în postura de pacient. Despre fel şi fel de încercări de intimidare şi presiuni. Recital de versuri proaste
Alex Ştefănescu a mărturisit că primeşte zilnic 7-8 kilograme de cărţi şi că în redacţia „României literare” au o bibliotecă cu cărţi proaste. Există şi un lucru bun: „Aşa o satisfacţie am când văd vizitatori care fură cărţi de acolo”.
Dintre cărţile primite, cele mai multe sunt însă doar plictisitoare, anoste. Unele însă sunt cu adevărat proaste. „Îi stimez pe toţi aceia care scriu, fie şi tâmpenii, pentru faptul în sine că scriu. Că aspiră la ceva mai înalt decât viaţa prozaică de fiecare zi. Campania pe care o duc nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva cărţilor lor. Mi-aş dori chiar ca ei să mi se asocieze, detaşându-se de ceea ce au scris şi trecând de aceeaşi parte a baricadei ca mine, dintr-un devotament sincer faţă de literatură” – acesta este mesajul de pe coperta finală a volumului „Cum te poţi rata ca scriitor”, şi ideea cu care de altfel autorul şi-a încheiat dialogul cu cititorii de la Sibiu.
Alex Ştefănescu a mai anunţat şi că Ion Caramitru s-a oferit să facă un recital din versuri proaste, acompaniat de Johnny Răducanu. „Un diapazon de argint”
„Întoarcere în secolul 21” reuneşte cronici publicate de Ioana Pârvulescu iniţial în „România literară”, din 2001 în 2009, însă alese şi grupate ca „un soi de fotografii ale timpului nostru”, în altă ordine decât cea cronologică. Despre cartea sa, Ioana Pârvulescu a spus că a ieşit un fel de roman „în care personaj principal, vrând-nevrând, sunt eu, cu toate necazurile vieţii de astăzi. Personaje sunt cărţile, în alt fel decât v-aţi închipui”. Autoarea a vorbit despre felul minunat în care cărţile schimbă şi îmbogăţesc viaţa, atunci când sunt asimilate de cei care le citesc.
„Ioana Pârvulescu găseşte interesant ceea ce altora li se pare banal. Nu trebuie să meargă în Himalaya ca să vină cu noutăţi, ci e de ajuns să se uite în jurul său. Ioana Pârvulescu transformă totul în literatură, este o Şeherezadă, scrie imprevizibil, începe un text şi nu ştii cum îl va termina, şi totul este foarte bine scris. Cărţile ei sunt ca un diapazon de argint, al cărui sunet te face să îţi aminteşti sunetul literaturii bune”, a spus Alex Ştefănescu.