Alex Gavrilescu nu este doar cel care le oferă unor oameni mai puțini norocoși „Visuri la cheie” prin simplul fapt că le renovează casele și îi ajută să-și reclădească o viață mai bună, dar se numără și printre cei mai apreciați sculptori contemporani. Combină arhitectura și sculptura de mai bine de 17 ani și susține că a știut de mic că acesta este drumul pe care vrea să-l urmeze.
Arhitectul de la „Visuri la cheie” povestește că este îndrăgostit de artă în formele ei, însă cel care l-a influențat cel mai mult în decizia de a face sculptură este nimeni altul decât celebrul Constantin Brâncuși.
[soc_slider_shortcode id="4281854"]
„Am știut de mic copil că vreau să creez, am început cu desenul și era inevitabil să nu mă întâlnesc cu arhitectura pe drumul ăsta. Am descoperit arhitectura în adolescență și cum atunci e vârsta la care dragostea și iubirea merg de mână, mi-am închinat toată iubirea și dragostea mea arhitecturii și artei, în general. Și acum sunt îndrăgostit de arhitectură și artă”, a povestit Alex pentru Evenimentul Zilei. Atât de convins era de meseria lui și decis de drumul său în viață, încât nici mamei sale nu i-a zis atunci când a mers să dea admitere.
„Nu am anunțat când m-am dus la admitere. Mamei mele i-am spus că plec la un prieten când m-am dus la admitere în liceul de artă, secția arhitecturală. Am fost mereu singura mea sursă de susținere în ce vreau să fac, aș putea spune că am fost liber să aleg drumul în viață, iar când viața te vede liber, știe ea ce este cel mai bine pentru tine, deci am fost mai mult ales decât să aleg eu”, ne-a mai mărturisit arhitectul.
Modelează trăiri în material
Alex nu face orice fel de sculptură, ci una figurativă, mai precis se asează pe anatomie și emoțiile umane. „Sunt mai mult decât pasionat de sculptură, altmiteri nu o studiam la nivel academic. Sculptura pe care o practic în această etapă a vieții este sculptura figurativă trecută prin idei filosofice. Încerc să îmi cioplesc, modelez sau să topesc trăirile în material, însă sunt în căutări și cred că asta nu va înceta niciodată”, ne-a povestit arhitectul de la „Visuri la cheie” care, deși se descurcă exemplar atât în arhitectură, cât și în sculptură, susține că la baza operelor sale se află mai multă muncă decât talent. „Talentul adevărat este rezultatul muncii cu sinceritate. Și în arhitectură, și în sculptură sau orice altă formă de creație, fără muncă, talentul moare încet. Iar talentul cred eu este cea mai înaltă formă de plăcere în a munci. Nu știu dacă am moștenit talentul pentru artă, cât eu cred că era acolo și datorită faptului că am fost singur încă din copilărie, am fost norocos și l-am găsit. Vezi tu, toți avem talent, însă trebuie să îl descoperim. Unii au norocul să îl găsească, alții îl neagă pretinzând că ce fac îi reprezintă. Te întâlnești cu talentul tău abia atunci când nu te negi și știi cine ești, cu bune și cu rele. Eu știu că altceva nu știu să fac”.
Alex nu vrea ca operele lui să fie doar simple piese decorative, ci să transmită un mesaj, să creeze o stare. „Dacă as face obiecte, aș face sculptură decorativă și am momente când fac și asta. Îmi place sculptura figurativă, însă nu poți să transmiți cu un obiect ce poți să transmiți cu un om și invers. Momentan, mesajele pe care vreau să le transmit prin sculptură mă fac să aleg figurativul. Toți artiștii au pus la templu artelor mai mult sau mai puțin. Mie toți îmi plac, însă am o slăbiciune pentru Brâncuși. Am crescut lângă lucrările sale din Târgu Jiu și i-am dat eu însemnătate care pe mine m-a salvat ca om”, ne-a mai declarat Alex Gavrilescu.