Evenimentul zilei a contactat mai mulţi parlamentari pentru a-i întreba care este cea mai frumoasă amintire din copilăria lor. Iată ce au răspuns aceştia.
Deputatul PMP, Valeriu Steriu, a declarat că "prima zi de vacanţă era, întotdeauna, cea mai frumoasă zi. Se termina şcoala şi 15 iunie era sărbătoare naţională. Plecam, nu plecam în vacanţă, eram la maidanul de fotbal, bucurie de cartier. Pe asta întotdeauna am sărbătorit-o cu sau fără premiu luat.
Era cea mai frumoasă zi când începea vacanţa de trei luni, fără doar şi poate. Restul sunt lucruri mai mult sau mai puţin materiale. Era o zi fericită că nu mai am lecţii de făcut şi nici alte obligaţii deosebite, într-o şcoală relativ severă. De asemenea, în vacanţe întotdeauna citeam înzecit faţă de cât citeam în timpul şcolii".
Pentru deputatul PSD, Petre Florin Manole, cea mai frumoasă amintire din copilărie rămâne "când am descoperit biblioteca judeţeană, eram prin clasa a IV-a. Exista o secţiune de copii şi am fost dus acolo de un unchi care era mai priceput, eu nu am avut foarte multe cărţi acasă, de asta a fost un lucru foarte impresionant pentru mine şi a contat mult după aceea".
Deputatul USR, Cristian Seidler, a precizat că îşi aminteşte "când am descoperit cadourile din încălţăminte, de Moş Nicolae, sau când mergeam la iarbă verde cu părinţii şi copiii prietenilor părinţilor mei, sau când ne jucam de-a v-aţi ascunselea".
"Sunt multe de spus despre copilăria mea, dar nu pot uita câteva momente: când mergeam la pădure cu bicicleta, lângă Otopeni, și colindam forturi și cazemate de pe vremea Regelui Carol; când ne dădeam cu sania pe derdelușuri care astăzi au dispărut de mult ori nu mai sunt accesibile; momentele când aveam banchete și serbări în iunie, la școală, și ne bucuram deopotrivă de ploile de vară ori de hit-urile anilor '90, când s-a produs cea mai bună muzică pe care am prins-o de când mă știu.
De asemenea, erau momente sacre pe care le simțeam în mod special în anii aceia plini de bucurie, și enumăr trei momente: la Sfintele Paști, când ne înghesuiam cu bucurie în Biserică și veneam dimineața acasă; la Crăciun și Anul Nou când mergeam cu plugușorul și când nu aveam bici în dotare dădeam cu petarde.
Și mai e încă ceva: erau anii '90 și fotbalul românesc era un vector de emulație națională, noi, copiii, jucam fotbal mereu și aveam calendarul făcut între meciurile echipei naționale. Pe la sfârșitul copilăriei mele, la începutul anilor 2000, îmi amintesc și acum cum, pe vremea când jucam fotbal, am reușit sa marchez de vreo două-trei ori de la aproximativ 30 de metri. Sunt multe de spus, a fost o copilărie cu de toate, nu aveam telefon, nu stăteam pe net, ci alergam toată ziua pe maidan!", a subliniat deputatul PNL, Daniel Gheorghe.
Recomandările noastre
