Primele alegeri locale din România, după Revoluția din decembrie 1989, au avut loc în februarie 1992, în zilele de 9 februarie (primul tur de scrutin) și 23 februarie (al doilea tur de scrutin). Au fost primele alegeri locale libere după mai bine de jumătate de secol la care participau, în alianțe și coaliții, 128 de formațiuni politice înregistrate legal în România.
Evenimentul Zilei a apărut după aceste date, însă jurnaliștii care s-au ocupat de alegerile parlamentare și prezidențiale din toamnă știau că rezultatul scrutinelor locale reprezintă un barometru al alegerilor generale. Un document, prezentat în premieră absolută la 1 septembrie 1992, în preambulul campaniei electorale, de jurnalistul Dan Andronic trasa harta electorală a României. Ardealul era disputat de UDMR și PUNR (formațiune care astăzi nu mai există, dar retorica se regăsește la multe partide); Județul Galați era Zona Roșie a României, adică a votat masiv partidele de stânga. În mod surprinzător, o formațiune de care puțini își amintesc, Partidul Democrat Agrar din România, era a treia forță politică în România în 1991. Hunedoara și Constanța erau fidele Partidului România Mare.
Din cele 128 de formațiuni contau, în rezultatele alegerilor, două: Frontul Salvării Naționale (FSN), cu 34 de procente, și Convenția Democratică, cu 22%. Cel de-al treilea partid ca importanță, PDAR, a obținut 9% din sufragii.
Cel mai mare procent l-a obținut UDMR în județele Harghita, Covasna și Mureș cu 78%, 77%, respectiv 43%. FSN a obținut cele mai multe voturi în Ialomița (54%), iar CD, la Timișoara, unde 48% dintre alegători au dat un vot de încredere formațiunii de dreapta.
Aceste rezultate au contat în campania electorală pentru alegerile generale.
Eminențele cenușii ale principalilor candidați la președinție
Din articolele publicate în Evenimentul Zilei, în prefața campaniei electorale, reiese că populația s-a polarizat în jurul a două personaje politice, candidați la președinție, care trăgeau după ei și partidele pe care le reprezentau. Ion Iliescu reprezenta pe atunci figura emblematică a schimbării din decembrie 89. După ce FSN s-a scindat, Iliescu a candidat independent, susținut de FDSN.
Emil Constantinescu, intelectual, elitist, sofisticat, reprezenta o nouă abordare, îndreptată către lumea occidentală la care visau mulți cetățeni, dar pe care o considerau o aspirație greu de atins.
Cei doi candidați principali au fost sfătuiți de directori de campanie. Viorel Hrebenciuc pentru Ion Iliescu și Ioan Cezar Corăci pentru Emil Constantinescu.
Viorel Hrebenciuc, prefect de Bacău, își luase concediu fără plată pentru a-l consilia pe Iliescu. Era, încă de atunci, abil. „Trece drept un excelent mediator de conflicte, fiecărei tabere dându-i impresia că e de partea sa”-așa era caracterizat Hrebenciuc de reporterii EvZ. A fost considerat asul din mâneca lui Iliescu. Era persuasiv și a reușit să stabilească cea mai bună relație cu presa dintre toți directorii de campanie. Ioan Cezar Corăci, directorul de campanie al lui Emil Constantinescu, a re ușit o strategie care l-a propulsat pe candidatul Dreptei în cursa prezidențială. Era considerat un adversar redutabil al lui Hrebenciuc. Corăci declara că o campanie prezidențială este o experiență unică, chiar și în țările occidentale. Și-a reproșat că nu a fost suficient de dur și consecvent, dar a reușit să formeze un „Comitet de sprijin” în care s-au înscris peste o sută de voluntari.
Viorel Hrebenciuc a avut o ascensiune fulminantă în politică și a rămas mereu de-a stânga scenei. Recent, politicianul, dar și fiul lui, Andrei, au fost condamnați la doi ani de închisoare pentru fapte de corupție. Decizia nu este definitivă.
Nici consilierul lui Emil Constantinescu nu a scăpat de acuzații. Ioan Cezar Corăci a fost o prezență discretă în politică, dar s-a remarcat în sfera economică. A fost președinte al confederaţiei patronale UGIR-1903, care a ajuns într-o situație complicată din cauza suspiciunii de fraudare a fondurilor europene. În urmă cu doi ani, noua conducere a confederației îl acuza pe Corăci că a semnat un contract de accesare a banilor europeni „în tăcere, pentru ca nimeni din conducere să nu afle”.
Ion Iliescu va candida pentru Senat
În 10 septembrie 1992, Curtea Supremă de Justiție a legalizat înscrierea președintelui Ion Iliescu pe listele propuse de FDSN pentru alegerile senatoriale, după ce Nicolae Cerveni contestase candidatura acestuia. Pronunțarea s-a făcut cu sala plină și decizia a stârnit un val de vociferări. Tensiunea creată a provocat panică în rândul completului, care s-a grăbit să părăsească sala. Jurnalistul EvZ, Lucian Pal, prezent în sală, a scris că sentința era previzibilă. Avocatul FDSN era Petre Ninosu. (Cora Muntean)
Papa-agentul electoral al d-lui Iliescu
Confruntările dintre Ion Iliescu și Petre Roman, după scindarea FSN, s-a făcut și în vedete. Hotărât să-l întreacă pe Roman, care s-a folosit de Arnold Schwarzenegger pentru a-și face campanie electorală, Ion Iliescu a ridicat ștacheta. Voia să fie susținut de însuși Suveranul Pontif. Președintele urma să facă o vizită în Spania, iar la întoarcere intenționa să facă un popas la Vatican, să-l întâlnească pe Papa Ioan Paul al II-lea. Se pare că demersul lui Iliescu a eșuat, dar vestea că va fi susținut de Suveranul Pontif a făcut înconjurul țării. (Cora Muntean)
Orice umbră ar plana asupra libertății și corectitudinii alegerilor va afecta legitimitatea noului guvern
Alegerile din România au fost urmărite cu interes și îngrijorare de Statele Unite. În 11 septembrie, prin ambasadorul John R. Davis, America îi transmitea un mesaj lui Corneliu Coposu, redat de reporterul EvZ, Crina Nedelcu. În prima parte a scrisorii, guvernul Statelor Unite preciza că urmărește „cu atenție și simpatie progresele poporului român spre o reală democrație și economie de piață, dar că orice umbră ar plana asupra libertății și corecti tudinii alegerilor va afecta atît legitimitatea oricărui guvern ce va rezulta din aceste alegeri, cît și capacitatea României de a răspunde, din toată inima, la cererile de asistență”.
În 12 august 1992, MAE al României trimitea Departamentului de Stat invitații pentru grupuri de observatori. Guvernul american a declarat că încurajează participarea cît mai numeroasă nu doar a observatorilor, ci și a presei americane și a cerut Executivului român „să le ofere toată asistența necesară”.
Reacția ambasadorului și îngrijorarea guvernului SUA au fost generate de Legea electorală promulgată în august care restrângea numărul observatorilor români la o singură persoană. Americanii și-au exprimat temerea că observatorii nu pot participa la numărarea voturilor și că astfel vor fi posibile greșeli. Ambasadorul a folosit limbajul diplomatic evitând folosirea sintagmei „fraudarea alegerilor”. A cerut Guvernului ca, în cazul în care legea nu poate fi revizuită, să se asigure că se vor găsi soluții de compromis.
John R. Davis a mai vorbit despre controlul statului asupra emisiunilor de știri și a considerat că această imixtiune reduce posibilitățile Opoziției de a se exprima. A cerut imperativ ca alocarea timpilor de antenă, tipărirea știrilor să fie corecte și transparente.
Guvernul Statelor Unite nu a omis nici minoritățile și a recomandat Executivului să condamne extremismul și să preîntâmpine conflictele potențiale dintre majoritate și minoritate. Ambasadorul avea date că „s-ar putea încerca folosirea unui număr redus de extremiști în scopuri electorale”.
Ultimul, dar un important punct de vedere, viza neutralitatea instituțiilor de forță. Statele Unite considerau intolerabil amestecul Poliției, armatei sau SRI-ului în procesul democratic.
Marea bulibășeală
Primele alegeri generale libere s-au desfășurat, în 27 septembrie 1992, sub semnul temerilor și emoțiilor, cu sabia lui Damocles (observatorii străini) deasupra capului guvernului. Evenimentul Zilei a făcut o radiografie amplă a acelei zile și a conchis că „alegerile au fost organizate în condiții de haos, într-o totală bulibășeală”.
Au fost anulate 3 milioane de voturi, caz considerat fără precedent în lume. De asemenea, se pare că atunci a fost inițiat turismul electoral deoarece s-a constatat un număr „dubios” de mare a celor care au votat în deplasare. Întregul departament de politică al ziarului plus corespondenții teritoriali au urmărit procesul electoral.
Au constatat nereguli, confirmate de autorități, care, în opinia jurnaliștilor, au viciat rezultatul alegerilor. Niciuna dintre situațiile descrise nu a fost de excepție, să nu se regăsească și acum la fiecare tur de alegeri.
Este vorba despre nereguli pe liste, care cuprindeau morți și minori, buletine de vot multiple, campanie electorală în jurul secțiilor de votare, sfătuirea votanților. Încă de atunci exista o criză a tușului.
Toate aceste nereguli au avut drept scop sprijinirea formațiunilor de stânga și a candidatului Ion Iliescu, au scris jurnaliștii EvZ.
După primul tur au rămas în cursa electorală Ion Iliescu (cu 47,34%) și Emil Constantinescu (cu 31,24%). Următorul aspirant la funcția supremă, Gheorghe Funar, a obținut 10,8% din sufragii. Au mai candidat Caius Traian Dragomir, Mircea Druc și Ioan Mânzatu.
Campania electorală pentru turul II poate să înceapă
După ce Curtea Constituțională a validat rezultatele alegerilor prezidențiale, a început campania pentru turul doi. Ioan Cezar Corăci, directorul de campanie a lui Emil Constantinescu, i-a trimis o scrisoare președintelui CCR, Vasile Gionea, în care îi cerea să dispună măsuri de control care să garanteze desfășurarea corectă a alegerilor.
Biroul de campanie al lui Ion Iliescu a decis ca acesta să păstreze atât afișele electorale, cât și sloganul. Ion Iliescu a mers pe „Cred în schimbarea în bine a României”, în timp ce Emil Constantinescu a ales să le transmită românilor: „Să reclădim împreună speranța”. Echipa de campanie a lui Ion Iliescu a deschis un cont de donații. În al doilea tur, Emil Constantinescu a șters CDR de pe afișe deoarece urma să fie susținut de toate forțele politice de dreapta. Candidații au preferat confruntările electorale directe, în emisiuni tv.
Stânga are cale liberă la putere
În ceea ce privește alegerile parlamentare, doar opt formațiuni politice au câștigat mandate pentru forul legislativ: FDSN (166 de mandate), CDR (116), FSN, PUNR, UDMR, PRM, PSM, PDAR. Jurnalistul Dan Andronic a făcut o analiză despre posibilele alianțe, CDR-FSN-UDMR pe de o parte și FDSN-PRM-PSM-PUNR-PDAR, de cealaltă parte. Parlamentul, bicameral, era format din 484 de aleși, dintre care 341 erau deputați (328 aleși și 13 desemnați de minoritățile naționale) și 143 erau senatori.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului au fost aleși la 28 octombrie 1992: Oliviu Gherman la Senat și Adrian Năstase la Camera Deputaților. Potrivit primei Constituții a României, adoptată la 21 noiembrie 1991 de Adunarea Constituantă, durata mandatului de parlamentar era de patru ani, așa cum este și acum.
Cetățenii României s-au dus apatici la urne
În 11 octombrie, când a avut loc turul doi, entuziasmul alegătorilor a scăzut. S-a înregistrat o prezență de 73,2%. Având în vedere prezența la vot din ultimii ani, cifra poate fi considerată astronomică.
La fel ca în primul tur, reporterii și corespondenții Evenimentului Zilei au fost peste tot. Radu Ciobotea era în Timiș, în fieful CDR, și a făcut un raid în tot județul. În satele din opt comune din Timiș, țăranii au spus că au votat cu Emil Constantinescu. În București, Emil Berdeli l-a urmărit pas cu pas pe Emil Constantinescu. După vot, candidatul Dreptei a declarat: „Voi rămâne o prezență activă în viața politică”.
Parcă presimțea că drumul lui către Cotroceni era atunci oprit. În drum spre casă, Emil Constantinescu a sărit peste o baltă lată de 2 metri. Era primit peste tot cu simpatie, o femeie i-a cerut autograf pe o bancnotă de 500 de lei. Ion Iliescu a câștigat alegerile cu 61,43% din voturi, în timp ce Emil Constantinescu a obținut 38,57%.
Constantinescu, protejat de garda personală
CDR a reușit să-l bată pe Gheorghe Funar la el acasă. În Cluj Napoca s-au adunat cele mai multe semnături pentru candidatul la președinție, Emil Constantinescu. Prin urmare, susținătorii dreptei au decis să pătrundă și mai mult în fieful lui Funar. Sâmbătă, 12 septembrie 1992, a fost organizat un miting impresionant acolo. Informați că va exista o ripostă, organizatorii au decis să facă scut în jurul candidatului. Emil Constantinescu a avut în permanență o gardă personală formată din 20 de persoane.
O recepție, cu participarea lui Ion Iliescu, la sediul PUNR din București a fost anulată deoarece Poliția nu și-a asumat responsabilitatea că poate asigura paza și securitatea invitaților. (Cora Muntean)
FSN a împărțit veste cu trandafir
Evenimentul Zilei a notat la rubrica „Năzbâtii” câteva dintre încercările partidelor de a seduce electoratul. FSN a împărțit câteva mii de veste pe care era imprimit un trandafir, simbolul formațiunii. Noul Partid Liberal le-a dăruit oamenilor cocoși vii, pasărea fiind simbolul NPL. Reprezentanții MER au promis că din fântâna de la Sinaia va curge vin. PNL-AT, prin Dinu Patriciu, a trimis alegătorilor scrisori prin care să-i lămurească de confuzia creată de etichetele puse: burghezi, ciocoi.
Funar, în stilu-i binecunoscut, a declarat că nu Evenimentul Zilei l-a făcut cunoscut, ci că datorită lui ziarul a ajuns la un tiraj de 300.000 de exemplare pe zi. (Cora Muntean)