Evz.ro vă invită să numiţi oraşul românesc al dragostei, demn să fie numit destinaţie "de văzut" pentru îndrăgostiţi. În ziua de Dragobete, vă propunem să găsiţi dragostea printre adunăturile de betoane de la oraş, deşi poate cel mai potrivit loc pentru ea este lumea satului.

Poarta Sărutului

La Târgu-Jiu, Brâncuşi a lăsat un simbol al dragostei, celebra Poartă a Sărutului. Nu este însă singura creaţie pe această temă a sculptorului român, el fiind şi autorul unor versiuni ale Sărutului. Există şi un Sărut al Morţii, care şi-a găsit loc în cimitirul francez Montparnasse.

"Poarta sărutului" a început să prindă contur la începutul anilor '30, dar tema a fost îndelung studiată de Brâncuşi. Monumentul este rezultatul unui colaj inspirat între "Coloana Sărutului" şi sculptura "Sărutul", repetată de 40 de ori pe lintou (partea superioară, orizontală, a porţii).

În total, au fost opt variante ale Sărutului brâncuşian, ultima executată în 1921. Coloana Sărutului, ieşită de sub daltă în 1916, a fost punctul de plecare pentru celebra poartă. "La început am săpat în piatră grupul celor două făpturi înlănţuite. În urmă, după lung timp, m-a purtat gândul spre chipul unei porţi prin care să se poată trece dincolo. Acum am intenţia, să dezvolt siluetele în motivul de deasupra porţii", îi spunea Brâncuşi sculptoriţei Malvina Hoffman.

Poarta a fost finalizată la 20 septembrie 1948. Un şir de 40 de perechi de îndrăgostiţi asezaţi faţă în faţă, cu genunchii strânşi ocupă lintoul, iar coloanele verticale au, fiecare, câte patru săruturi.

Obeliscul de la Costineşti

Deşi nu este un simbol al dragostei, este socotit un element romantic. Vechiul obelisc simboliza podul dintre mare şi lac, dar şi Soarele care patronează peisajul. Noul obelisc trimite spre răsăritul de soare, vânat de mai toate cuplurile la o ieşire la mare.

Noul obelisc a ajuns pe plajă în primăvara lui 2006, având 18 metri înălţime şi, pentru pasionaţi, o masă de peste 200 de tone.

Desigur, oraşele de pe litoral au avantajul soarelui de vară, al sunetului valurilor şi a relaxării totale. Dar poate alţii nu găsesc dragostea în natură, ci în sălile de teatru.

Teatrele din Bucureşti

Câte poveşti de iubire nu s-au născut în teatre! Şi câte nu au fost inspirate dintr-o piesă de teatru! Teatrul nu a fost niciodată o simplă scenă pe care actorii îşi fac numărul, ci este definit mai corect prin atmosfera specială produsă de aceste scene şi maeştrii lor.

Fie că este vorba de Odeon, Naţional, Mic, Foarte Mic, Masca, Constantin Tănase, Notarra, opereta "Ion Dacian" sau opera de la Eroilor, teatrele sunt puncte şi destinaţii de întâlnire pentru numeroase cupluri. La Iaşi, iubirile se nasc în Copou

Pentru unii, e destul să aduci în discuţie teiul lui Eminescu, şi brusc gândul le zboară la amor. Ani la rând, această zonă era des vizitată de Mihai Eminescu şi de iubita sa, Veronica Micle.

Pentru alţii, trebuie ceva mai mult. Şi Copoul îl are. Cel mai vechi parc din Iaşi (lucrările au început încă din 1833) este un spaţiu adăpostit de o pădure deasă, care creează o atmosferă intimă, de plăcută rătăcire. Iniţial, parcul a fost gândit de domnitorul Grigore Ghica drept un foişor de odihnă în stil turcesc.

Sighişoara şi iubirea cavalerească

La oraş, cele mai multe dintre simbolurile dragostei sunt manufacturate. Dar când naturalul te ajută puţin, cum este cazul Sighişoarei, pare mai uşor de îndeplinit baremul de oraş al dragostei.

Sighişoara, cu ale sale străzi pietruite şi clădiri gălbui, trimite spre ceva ce lumea pare a nu mai avea: relaxare totală şi iubire pură. Sunt doar câteva dintre reperele naţionale ale dragostei, dar nici pe departe nu sunt toate. La fel de bine, oraşul dragostei poate fi Braşovul, Piatra Neamţ, Craiova, Clujul, Constanţa sau orice alt spaţiu cu miros de amor.

Care credeţi că este oraşul românesc al dragostei?

Citiţi şi:

Dragoste de Dragobete