După victoria asupra Germaniei naziste, celebrul general american George Patton ar fi spus: „Am învins inamicul greșit”. Nu se știe însă, nici până astăzi dacă Patton a rostit într-adevăr acest vorbe. Există însă o controversă și mai importantă cu privire la cel de Al Doilea Război Mondial. Asta pentru că, dincolo de tragediile umane fără precedent (Holocaustul și zecile de milioane de victime din rândul militarilor și civililor), cea de a doua conflagrație mondială a însemnat, din punct de vedere geopolitic, sfârșitul Europei ca superputere mondială.

Este tema pe care o abordează fără niciun fel de rețineri de ordin moral Patrick J. Buchanan în cartea sa „Churchill, Hitler și un război care nu era necesar, Cum a pierdut Marea Britanie imperiul și Occidentul întreaga lume”. Buchanan e de părere că Churchill se bucură nemeritat de un cult în lumea occidentală, când de fapt ar trebui să fie considerat și el responsabil pentru izbucnirea ambelor războaie mondiale. 

Spațiul unui articol este limitat, așa că n-am să vă prezint argumentele pentru care Buchanan îl consideră pe Churchill, la acea vreme Prim lord al Amiralității, vinovat pentru faptul că Marele Război (1914-1918) a căpătat proporții mondiale. Am să mă refer însă la câteva dintre motivele pentru care scriitorul american consideră că implicarea Marii Britanii în lupta împotriva Germaniei naziste a dus la un dezastru pentru întreaga lume.

În primul rând, Buchanan crede că ascensiunea la putere a lui Hitler a fost rezultatul politicii intransigente a Franței și Marii Britanii, care au impus Germaniei, prin Tratatul de la Versailles, condiții extrem de grele. Mai mult, s-au opus în permanență încercărilor unor conducători germani responsabili de a revizui anumite prevederi, dând apă la moară naționaliștilor. Pentru Buchanan argumentele de ordin moral nu prea contează în fața calculelor politicii reale. De aceea, consideră că ''garanțiile” acordate Poloniei în 1939 de Franța și Marea Britanie erau imposibil de îndeplinit și nu au făcut altceva decât să facă războiul inevitabil.

Conform scriitorului american, la acea vreme, Hitler nu avea alt obiectiv decât extinderea frontierelor în Estul Europei. Așa că, în loc să declare război Germaniei, Marea Britanie ar fi făcut mai bine să lase Germania nazistă și URSS să se distrugă reciproc, înarmându-se rapid pentru un conflict ulterior. În această ordine de idei, acceptul ca Europa de Est să intre în sfera de influență a Germaniei ar fi fost o variantă mai bună mai bună decât declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial. Mai mult, Buchanan consideră că aceeași lipsă de viziune politică a britanicilor l-a împins pe Benito Mussolini în brațele lui Hitler, prin faptul că Marea Britanie a votat în Liga Națiunilor sancțiuni împotriva Italiei pentru războiul din Etiopia, într-o perioadă în care dictatorul fascist era împotriva pretențiilor germane. 

Cu toate aceste gafe, războiul ar fi putut fi evitat, spune Buchanan care afirmă că a fost o mare greșeală din partea Chamberlainului să declare război Germaniei în 1939 și o eroare și mai mare din partea lui Churchill să refuze oferta de pace a lui Hitler din 1940. Ca urmare, Buchanan susține că „Pentru acel război, un om are o responsabilitate morală deplină: Hitler... Dar nu a fost numai războiul lui Hitler, ci și războiul lui Chamberlain și războiul lui Churchill...”. 

Chiar și în ceea ce privește Holocaustul, Buchanan este de părere că implicarea Marii Britanii în război a fost o imensă greșeală, pe care milioane de evrei au plătit-o cu viața. Dacă Churchill ar fi acceptat oferta de pace a lui Hitler din 1940, susține scriitorul american, severitatea Holocaustului ar fi fost mult redusă. Concluziile lui

Buchanan sunt dintre cele mai amare. Dacă nu ar fi avut loc cel de-Al Doilea Război Mondial, Imperiul Britanic ar fi continuat să existe. Mai mult, sfârșitul războiului i-a adus pe comuniști la putere în Europa de Est și în China în 1949, cu rezultate care se cunosc în planul suferințelor umane. Toate aceste dezastre ar fi putut fi evitate dacă Marea Britanie nu ar fi "garantat" Polonia în 1939. Oricât de iconoclastă vi se pare teoria lui Buchanan, ea a fost îmbrățișată de mulți jurnaliști, care au considerat că abandonarea Europei de Est ar fi fost un preț rezonabil pentru a salva pacea. Sunt însă destule voci care-l acuză pe Buchanan de anti-semitism, de faptul că citează în principal surse de mâna a doua și numai atunci când îi convin și că multe dintre ipotezele de la care pleacă sunt false.