Bătrânul din Munte a avut o alianţă trecătoare şi cu Cavalerii Cruciaţi pe care i-a ajutat să cucerească Ierusalimul. Filozofia şi tehnicile spirituale ale Bătrânului au stat la baza formării Ordinului Cavalerilor Templieri. În timpul lui Hassan Sabbah ismaeliţii controlau, în ascuns sau pe faţă, un teritoriu de la Cairo până în India.

În arhiva Ordinului ezoteric al Bătrânului din Munte s-au păstrat scrisorile dintre Omar Khayyam şi al-Melik pe de o parte şi Omar Khayyam şi Hassan Sabbah, pe de altă parte, foştii buni prieteni.

„Cum să mai te cred, frate, şi să am încredere în tine, că vizirul al-Melik doreşte că se împace cu mine. Eu am spus de nenumărate ori că sunt gata să mă împac cu el şi să-i recunosc puterea şi suzeranitatea. Dar nici nu am primit bine scrisoarea ta, dragă prietene, cînd au venit oştenii lui al-Melik cu ordin să-mi ia gâtul, dar numai vitejia haşişimilor şi inundaţiile trimise de Allah, mărit fie în Mila Lui, mi-au salvat capul! Spune-mi, dar, în horoscoapele tale nu se găseşte o cale de împăcare şi dacă este aşa, ar fi bine ca vizirul să-şi ţină promisiunile! Eu, așa cum se cuvine, mai îmi cer odată iertare și mă înclin în fața vizirului. Oare o să-mi dea iertarea cerută?”  scria Hassan.

 

Răspunsul lui Omar Khayyam a fost în catrenele sale nemuritoare :

 

„Chiar şi bătrân m-a prins în lanţ iubirea

Şi cupa-n mână mi-a ucis căirea 

S-a sfâşiat veşmîntul pe care 

Mi l-a ţesut cu grija ei gândirea.   

 

Inima mi-e hambar de doruri vii:  

Buze de jar şi vinuri rubinii. 

Aud spunând : „Să-ţi dea iertare Domnul! 

N-o cer... N-o dă... De ce am mai vorbi ?!”

 

Omar Khayyam are o statuie, un bust şi în Capitala României, undeva, la şosea, aproape de Muzeul Țăranului Român și lângă o școală. Bună vecinătate! Unul dintre gândurile mele materializate. Dar, vai, nimeni nu se mai gândeşte la amintirea celebrului om, statuia este neîngrijită, florile ofilite. Aşa cum ne batem joc de toate valorile noastre, dar și de cele universale - ce talent ciudat avem!

Se spune, în legendă, auzită de mine la Nishapur, că Omar Khayyam ar fi trăit peste o sută de ani. Se spune că 107 ani. Opera lui este imensă, poetică și științifică, aşa cum a fost înţelepciunea lui, înţelepciune pe care nu mă opresc niciodată să încerc să o fac parte din mine!

Nu o să vă supărați dacă astăzi, de ziua lui Omar Khayyam, o să răsfoiesc o carte dragă mie: ”500 de catrene ale lui Omar Khayyam”. Este una dintre multele ediții în farsi, engleză, franceză și română pe care le am. Trebuie să mă spovedesc vouă și să mărturisesc că am încercat să-l adaptez pe Omar la limba română. Repet, adaptare, nu traducere, dar Timpul, acest dușman mortal al omenirii și al Universului nu mi-a ajuns în săraca mea pustnicie. Am renunțat, ca la multe altele.

Vedeţi, tineri lupi, padawani sau hobbiți, Forţa fără Înţelepciune este periculoasă şi duce către partea întunecată! Înțelepciunea fără cultură, artă și morală este periculoasă, inumană, robotică. De aceea Omar a fost matematician, astronom, dar și poet. Asta înseamnă astrolog!