Prin secolul XI, în Persia s-au întâlnit trei flăcăi : Omar Khayyam, Nezam al-Melik şi Hassan Sabbah. După vechiul obicei al zoroastrienilor, mândrii adoratori ai focului, cei trei adolescenţi chiar dacă erau musulmani şiiţi, învăţăcei la Bişapur, au făcut jurăminte înfricoşate pecetluite cu sânge, noaptea, la o răscruce de trei drumuri. Pe vremea aceea islamul era mai înțelegător, mai tolerant, mai înțelept, cu fața către algebră, dans și poezie. Sufi!
Cei trei au jurat să rămână veşnic prieteni şi să se ajute între ei, mai ales dacă unul va ajunge la rang înalt şi la bogăţii nemăsurate.
Norocul şi intrigile bine aranjate l-au slujit pe Nezam al-Melik, numit în farsi pahlavi ol-Molok, care a ajuns puternicul şi bogatul vizir al Persiei.
Într-o bună zi, în faţa sa s-a arătat vechiul său prieten din copilărie, Omar, care i-a adus aminte de jurămintele făcute. „Ascult şi mă supun!” a spus preaputernicul vizir la auzul parolei secrete pe care numai ei trei o ştiau. „Cârmuirea satrapiei Nişapurului şi a toate pământurile, oamenii şi animalele sunt ale tale, dragul meu prieten Omar Khayyam şi îţi aparţin în vecii vecilor!” a spus zâmbind, vizirul.
Ne puteți urmări și pe Google News
Omar a mulţumit prietenului său, dar a refuzat cinstea cu eleganţă: „Preaputernice, eu nu mă gândesc la putere, porunci şi oprelişti faţă de popor. Eu sunt un filozof, poet şi matematician. Porunceşte să-mi dea o simbrie în fiecare an!” Iar vizirul a dat poruncă, înscrisă în pergamentele cancelariei persane şi respectată până la stingerea ultimului descendent al familiei lui Omar Khayyam, ca imensa sumă de zece mii de dinari (aproape un milion de euro, astăzi) să fie rentă anuală.
Recomandările noastre
