O chema de fapt Maria Mateescu, Aida fiind un pseudonim literar, iar Vrioni, numele soțului ei.
Aida Vrioni era cunoscută în anii interbelici ca jurnalistă, dar mai ales ca feministă.
Ca orice revoluționară din acele vremuri s-a născut la Ploieşti, la 17/30 octombrie 1880.
Părinţii ei, Ion Mateescu, avocat, și Ioana Pistreanu, erau intelectuali, foarte credincioşi.
În copilărie, Aida şi-a petrecut verile la mănăstirea Zamfira, ceea ce i-a insuflat o credinţă ortodoxă.
A urmat cursurile primare şi cele secundare la şcoli din Ploieşti. A audiat ulterior unele cursuri universitare – Conservatorul de Artă Dramatică – la Bucureşti.
De copil, Aida s-a dovedit înzestrată pentru literatură şi muzică:
„Mă născusem cu două daruri: scrisul şi vocea. Aş mai putea pune şi pe al treilea: inteligenţa, care în şcoală trecuse drept fenomenală”,
A început să scrie nuvele, schiţe la vârsta de 15 ani.
În anii 1898-1904, a colaborat cu articole şi lucrări literare la mai multe ziare şi reviste, care oficiau în vremea aceea la Bucureşti şi în alte oraşe: Dimineaţa, Ţara, Adevărul literar şi artistic, Rampa.
În 1904, Constantin Mille a chemat-o la Bucureşti, oferindu-i un post de redactor permanent, salariat, la ziarul „Adevărul”, devenind astfel prima femeie din Romania ziarist-profesionist.
A urmat o perioadă de peste doi ani de intensă activitate gazetărească la Adevărul, unde avea rubrica ei.
La înfiinţarea sindicatului ziariştilor, a fost prima femeie care a devenit membră.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric