Aida Vrioni era cunoscută în anii interbelici ca jurnalistă, dar mai ales ca feministă.
Ca orice revoluționară din acele vremuri s-a născut la Ploieşti, la 17/30 octombrie 1880.
Părinţii ei, Ion Mateescu, avocat, și Ioana Pistreanu, erau intelectuali, foarte credincioşi.
În copilărie, Aida şi-a petrecut verile la mănăstirea Zamfira, ceea ce i-a insuflat o credinţă ortodoxă.
A urmat cursurile primare şi cele secundare la şcoli din Ploieşti. A audiat ulterior unele cursuri universitare – Conservatorul de Artă Dramatică – la Bucureşti.
De copil, Aida s-a dovedit înzestrată pentru literatură şi muzică:
„Mă născusem cu două daruri: scrisul şi vocea. Aş mai putea pune şi pe al treilea: inteligenţa, care în şcoală trecuse drept fenomenală”,
A început să scrie nuvele, schiţe la vârsta de 15 ani.
În anii 1898-1904, a colaborat cu articole şi lucrări literare la mai multe ziare şi reviste, care oficiau în vremea aceea la Bucureşti şi în alte oraşe: Dimineaţa, Ţara, Adevărul literar şi artistic, Rampa.
În 1904, Constantin Mille a chemat-o la Bucureşti, oferindu-i un post de redactor permanent, salariat, la ziarul „Adevărul”, devenind astfel prima femeie din Romania ziarist-profesionist.
A urmat o perioadă de peste doi ani de intensă activitate gazetărească la Adevărul, unde avea rubrica ei.
La înfiinţarea sindicatului ziariştilor, a fost prima femeie care a devenit membră.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
