Vă prezentăm câteva date dar şi opinii personale ale celor care astăzi au devenit o putere autentică în Parlament. Sunt o forţă în continuă creştere, cu idei fixe şi extreme, total anti-musulmani, care doresc să schimbe cultura politică a Germaniei.

1-Alexander Gauland-76 de ani, cu un trecut în partidul lui Merkel, privind Israelul are propria opinie: ''Sigur că suntem alături de Israel, dar e discutabil faptul că drepturile Israelului sunt un principiu care călăuzeşte statul german. Dacă ar fi aşa, va trebui să fim mereu gata să ne folosim armata pentru a apăra Israelul, ca şi cum Israelul este într-un continuu război, ceea ce mi se pare lipsit de sens''.

 2- Beatrix von Storch, din Berlin, care admiră Tea Party (un partid republican american de dreapta extremă) şi care vrea o echipă de fotbal fără străini.

3- Wilhelm von Gottberg, fost poliţist, 77 de ani, socoteşte drept un ''mit'' exterminarea în masă a evreilor din partea naziştilor, ''o dogmă care ar trebui lăsată în afara cercetărilor istorice''

4- Jens Meier, jurist, din Dresda, care printre afirmaţiile sale cele mai cunoscute spune că ''germanii ar trebui să înceteze cu acest cult al vinovăţiei''.

5-Alături de personaje dure ca acestea, sunt şi figuri mai stilizate, dintre care apare Armin-Paul Hampel, 60 de ani, aparţinând înaltei burgezii saxone: îi place să se prezinte ca un călător şi cunoscător al lumii - a fost corespondent al canlului Tv, ARD, în Asia de sud-est până în 2008, apoi consultant pentru diferite firme comerciale din India până în Germania. Graţie unui trecut în marină, are buni prieteni printre ofiţeri superiori, cu nostalgii şi ataşament faţă de AFD.

6-Printre cei mai în vârstă este Detlev Spangenberg, 73 de ani, născut în fosta RDG, arestat în timpul unei tentative de a trece Zidul către Vest, reuşind până la urmă, când se înscrie în CDU. După căderea Zidului  se reîntoarce în Est unde participă la grupul extremist ''Muncă, Familie, Patrie'', care are printre principii ura pentru musulmani şi restaurarea graniţelor germane din 1937. O lungă listă de curriculumuri vopsite şi rahitice, caracterizează parlamentarii AFD care răspunde confuziei prezente a electoratului lor, în parte violent, în parte inconştient, în alta fără prejudecăţi şi aventurier. Un fapt e clar: cu toate relele pe care-l reprezintă, va intra cu depline drepturi în patrimoniul politic german.

Cine sunt votanţii AFD?

61% dintre ei şi-au dat votul pentru a protesta.'' Votanţii AFD, potrivit La Stampa, "nu doar în Saxonia, explică politologul Gero Neugebauer, sunt cetăţeni care trăiesc în condiţii precare. Mulţi se consideră perdanţi sau ameninţaţi, chiar dacă nu pot fi numiţi săraci, sunt chiar destul de instruiţi. Dar se tem să nu-şi piardă statutul social''. AFD a lovit la ţintă şi a oferit o alternativă. ''A construit un tablou liniştitor al societăţii, oferind apartenenţa la un popor şi la o naţiune fără ameninţări externe, mai înainte de toate formată din germani autohtoni''. ''S-a creat un mare decalaj între partidele tradiţionale, electorii care au ales AFD şi stilul lor de viaţă''.

Altă cheie a lecturii care explică acest 12,6% al AFD, este chestiunea migranţilor. ''Merkel a pierdut controlul graniţelor în 2015, când a deschis porţile pentru 1 milion de refugiaţi''. Odată cu intrarea AFD în Bundestag ''cultura politică în parlament se va schimba'', mai spune Neugebauer. Vor fi contre între AFD şi celelalte partide, fiindcă AFD va neutraliza pe liberalii concentraţi pe chestiuni economice legate de ieşirea din UE''.  Este vorba de renaştera oficială a aripii xenofobe care în Germania, ca şi în Austria, va provoca din nou închiderea Europei.