Stefan Dräger, șeful companiei Drägerwerk, lider mondial în producția de ventilatoare a ajuns unui dintre personajele-cheie pe plan internațional, către care își îndreaptă speranțele multe guverne.
A fost sunat personal de cancelarul Austriei, Sebastian Kurz, la fel au procedat și „numeroși alți miniștri” și consideră că șansele de a fi contactat, personal, de către președintele Donald Trump sunt foarte ridicate.
Recent, Stefan Dräger a explicat, într-un interviu acordat Spiegel, apărut și în ediția în limba engleză, care sunt provocările strategice, pe măsură ce criza mondială generată de infecțiile cu coronavirus ia amploare.
Suntem bombardați cu știri despre inventarul și comenzile noi pe care statele cele mai afectate le-au făcut pentru a-și dota secțiile de terapie intensivă cu suficiente ventilatoare. Problema este însă producția. Cât de mare? Universul.net prezintă un pasaj relevant din interviul publicat de Spiegel: „Autoritățile americane au solicitat 100.000 de ventilatoare. Acest lucru depășește probabil capacitatea anuală de producție a tuturor producătorilor”.
Există spitale care fac achiziții pe fond de panică, există tentații protecționiste pe plan internațional, care pot face ventilatoarele o marfă încă și mai prohibitivă, dacă lanțurile de aprovizionare cu piesele necesare vor fi perturbate.
Mai jos, declarațiile lui Stefan Dräger:
”Am fost mai devreme pe telefon cu cancelarul austriac Sebastian Kurz. Are nevoie de 1.000 de ventilatoare, dar în acest moment putem pune la dispoziție doar 50. Nenumărați miniștri din tot felul de țări au sunat, iar weekendul trecut, a sunat regele Olandei.
Ne-am dublat volumul de producție în februarie și, în final, îl vom cvadrupla. Doar în Lübeck, angajăm până la 500 de angajați noi.
La început, aproape toate dispozitivele pe care le produceam plecau spre China, unde era nevoia cea mai mare. Ei cereau un tip de dispozitiv destul de simplu, iar noi am putut produce 400 de exemplare. Aparatul purifica aerul din mediul ambiant și era nevoie doar de o priză electrică, eventual un cilindru de oxigen. Nu era nevoie de conexiune cu rețeaua de gaz/oxigen a spitalului.
Cred că este posibil să se utilizeze dispozitive de la serviciile de ambulanță sau de la secțiile de anestezie. Astfel de dispozitive nu sunt destinate dptijinitii respirației pe termen lung, dar pot îndeplini acest scop. Estimăm că doar în Germania, 5.000 de dispozitive ar putea fi mobilizate din această rezervă. Pentru a face acest lucru, personalul spitalului trebuie, desigur, instruit cu privire la modul de utilizare a acestor dispozitive.
Este posibil ca ministrul sănătății din Germania să fi luat măsuri timpurii, dar nu este clar cum trebuie distribuite cele 10.000 de dispozitive pe care le-a comandat. Drept urmare, multe spitale ne contactează direct. În ciuda greutăților, trebuie să ne asigurăm că resursele sunt distribuite în cel mai bun mod posibil și că spitalele nu primesc echipamente avansate pe bani puțini și pe care nu știu să le folosească.
În Europa, numărul de paturi de terapie intensivă pe cap de locuitor este foarte inegal distribuit. În Italia, este de trei ori mai mic decât aici (în Germania). În Anglia, de cinci ori mai mic. Provocarea în Anglia va fi mai mare decât în Spania. Și situația din SUA este foarte alarmantă. De asemenea, sistemul de raportare este subdezvoltat.
Autoritățile americane au solicitat 100.000 de ventilatoare. Acest lucru depășește probabil capacitatea anuală de producție a tuturor producătorilor. Este o misiune absolut imposibilă. Chiar și acest număr nu va fi suficient.
Când vine vorba de livrările de piese, am observat un fenomen similar cu cel legat de hârtia igienică. Sunt spitale care fac achiziții pe fond de panică se întâmplă, iar asta e în detrimentul tuturor. Componentele dispozitivelor noastre provin din toată lumea, inclusiv din Turcia. Sper foarte mult ca lanțurile de aprovizionare să rămână intacte, în ciuda protecționismului. Dacă cineva decide să le perturbe, nu vor mai exista ventilatoare pentru nimeni.
Când vine vorba de ventilatoare, cererea este atât de mare, încât am putea vinde de 10 ori mai mult decât producem acum. Cererea de măști este atât de mare, că am putea vinde cu ușurință de 100 de ori peste ceea ce facem acum. Dar asta este utopic. Am dublat producția și nu putem face mai mult de atât. Măștile sunt produse pe un circuit complet automatizat, 24 de ore pe zi, șapte zile din șapte.
Autoritățile din SUA vor să cumpere 500 de milioane de măști. Este pur și simplu imposibil pentru oricine.
Când a început criza, speculanții au intrat rapid pe piață.
Președintele francez a spus că vrea să oprească exporturile și să rechiziționeze echipamente de protecție. Apoi a urmat Germania și a avut loc o reacție în lanț. Problema este că nu există mari producători de măști în Germania. În cazul nostru, măștile reprezintă doar 0,3% din venituri. Le fabricăm în Suedia și Africa de Sud. Oprirea exporturilor înseamnă că alte țări se ocupă și de produsele pe care le produc.
Germania trebuie să dezvolte un sistem inteligent de stocare a unui anumit număr de măști care pot fi utilizate la nevoie. Problema cu ele este că au un termen de valabilitate. Măștile ar trebui să fie eliminate în mod regulat din depozite, pe măsură ce se apropie de data de expirare și înlocuite.
(Care sunt lecțiile de tras de pe urma acestei criza?) Ne arată că bunul simț este mai important decât am crezut cu toții. Această situație este atât de nouă și complicată, încât problemele nu pot fi soluționate decât de persoanele care își cântăresc cu atenție deciziile. Inteligența artificială, despre care toată lumea a vorbit atât de recent, nu prea ajută în acest moment”.
Cât de gravă e situația, apropo de cerere, decurge și dintr-un episod legat de România, povestit de directorul Stefan Dräger. Redăm această parte în format întrebare-răspuns:
Der Spiegel: Mai luați toate apelurile de la miniștri și șefi de state sau ați început să vă opriți telefonul?
Stefan Dräger: Toți cei care depun o cerere primesc un răspuns. Tocmai am primit un apel de la un grup care ar dori să doneze un singur ventilator în România. Vor primi, desigur, și un răspuns de la mine.
Der Spiegel: Care va fi răspunsul?
Stefan Dräger: Unul despre care probabil nu vor fi fericiți. Din păcate.