O lege, care se pierdea în negura epocii coloniale britanice, care permitea condamnarea până la 5 ani închisoare pentru orice bărbat care ar fi mers cu o femeie căsătorită fără permisiunea soţului (?!!?) ei. Pe baza textului, însă, doar bărbaţii puteau prezenta denunţul, în timp ce femeile nu puteau nici denunţa, nici să fie considerate responsabile de adulter, făcând din toată această chestiune o ''afacere''  strict "bărbătească".

Potrivit Curţii Supreme, această lege lipsea femeile de demnitate şi de opţiunile lor individuale, tratându-le ca pe o proprietate a soţilor. Judecătorii au precizat totodată că adulterul constituie un motiv legitim de divorţ.

''Orice dispoziţie care consideră femeia la un nivel de inegalitate, nu e constituţională'', a spus preşedintele Curţii, Dipak Misra. ''A sosit momentul să spunem că soţul nu e proprietarul soţiei sale. Superioritatea legală a unui sex asupra celuilalt este greşită'', a continuat preşedintele forului suprem judiciar, insistând asupra ''arbitrariului'' articolului.

Istorica sentinţă vine după un alt pas făcut în favoarea egalităţii: recent supremul organ judiciar indian a declarat neconstituţional articolul din perioada victoriană prin care se penalizau relaţiile homosexuale, notează La Repubblica.  Iar acum, un alt pas în favoarea drepturilor femeilor. ''A considera adulterul din punctul de vedere al infracţiunilor penale, e o măsură retrogradă'', a declarat grupul de cinci judecători ai Curţii Supreme, în hotărârea luată în unanimitate. În 1954, aceeaşi Curte menţinuse penalizarea adulterului, în sensul că ''era de comun acord acceptat că seducătorul era bărbatul nu femeia''.

 

Te-ar putea interesa și: