Fosta prezentatoare a "Orei de ştiri" de la TVR 2 face echipă, de aproape o săptămână, cu Mihai Constantin la TVR 1, unde realizează principalul jurnal al postului. Formula a fost agreată de conducerea televiziunii, iar Adriana Muraru a acceptat pe loc, din motive diferite: îi rămâne mai mult timp pentru familie, îl cunoaşte pe Mihai Constantin de pe vremea când lucra în Pro TV, iar munca în doi i se pare mai "relaxantă".

Jurnalista a povestit pentru EVZ experienţele profesionale de la Pro TV şi B1, ce a însemnat pentru ea „Ora de ştiri”, dar şi cum îşi petrece timpul liber şi ce înseamnă pentru ea să fie mamă a unui băiat de aproape 3 ani la vârsta de 38 de ani.

Contrar imaginii sobre de la televizor, Adriana Muraru este o persoană veselă şi exuberantă, dar recunoaşte că este timidă şi emotivă. Viaţa ei nu este ca a altor vedete din România, pentru că a vrut să aibă o viaţă normală: are aceiaşi prieteni din facultate, merge la sfârşit de săptămână la 2 Mai şi Vama Veche, iar în puţinul timp liber rămas îi place să stea cât mai mult cu băiatul ei şi nu să frecventeze mondenităţile.

De altfel, Adriana spune că nu şi-a dorit expunerea mediatică de pe vremea când lucra la Pro TV şi că a părăsit trustul lui Sârbu, după care multe vedete lăcrimează, pentru că nu mai era mulţumită de ceea ce făcea.

EVZ: Ce înseamnă pentru tine trecerea la jurnalul principal al TVR 1? Adriana Muraru: Schimbarea aceasta a fost o noutate, într-adevăr, dar nu mi s-a părut dificil să am pe cineva alături de mine, deşi prezint singură jurnale de când s-a lansat Pro TV, din 1993.  Dimpotrivă, e chiar puţin mai lejer. Am comunicat bine cu Mihai chiar de la început şi nu m-am simţit stingherită. Ne ştim demult, de pe vremea când lucram în Pro TV, poate de aceea mi-a fost mai uşor să mă înţeleg cu el şi pe ecran.

Ce a însemnat pentru tine “Ora de ştiri”? Eram ataşată de “Ora de ştiri” şi era un format reuşit, cu care mă identificam. Nu m-am despărţit uşor de el. Pe de altă parte, e o schimbare care îmi convine. Şi, oricum, sunt obişnuită cu schimbările. În Pro TV – dau acest exemplu pentru că acolo am stat cel mai mult – am schimbat nu ştiu câte jurnale. Nu este întotdeauna foarte plăcut să faci astfel de schimbări, dar sunt obişnuită.

Cât de mult te implici în realizarea jurnalului? În general, mă implic în partea pe care o prezint, în aşa-numitele intro-uri, care e bine să fie adaptate stilului fiecărui prezentator. La „Ora de ştiri” făceam mai multe: trebuia să mă documentez pentru discuţiile cu invitaţii şi să fac întrebările. Acum lipseşte partea de discuţii, iar eu şi Mihai facem ceea ce face un prezentator oriunde. La urma urmei, noi suntem interfaţa, suntem cei care transmit un mesaj la care au lucrat mulţi oameni. În Pro TV am avut scurte perioade în care mă ocupam de editarea altor jurnale mai mici, pentru că aveam mai mult timp liber şi pentru că am vrut eu să fac asta. Şi mai făceam corespondenţe.

„Am plecat din Pro TV de bunăvoie, cu gândul să nu mai fac televiziune”

De ce ai plecat din Pro TV? Simţeam că nu îmi mai găsesc locul, nu mai eram mulţumită de ceea ce făceam. Totuşi, Pro TV rămâne locul în care m-am simţit cel mai bine, pentru că am fost acolo de la început. N-a fost nevoie de efortul de adaptare pe care îl presupune orice schimbare de loc de muncă. Nu mi-a părut rău că am plecat din Pro TV, însă întotdeauna mă gândesc cu plăcere la toţi oamenii de acolo.

Cum ai resimţit trecerea de la Pro TV la B1 şi apoi la TVR 2? Cum este să treci de la un post comercial puternic la unul public, cu audienţe mai mici? Am plecat din Pro TV de bunăvoie, a fost decizia mea şi consideram că după 10 ani de stat acolo am făcut cam tot ce se putea face. A fost o perioadă foarte bună pentru mine, dar am simţit că e momentul să schimb ceva. Am plecat cu gândul să nu mai fac televiziune. Dar s-au întâmplat atunci mai multe lucruri în plan personal şi, în afară de asta, deşi îmi place foarte mult ceea ce fac, nu mă aşteptam să-mi lipsească aşa de mult televiziunea. În acea conjunctură destul de tulbure a vieţii mele a apărut propunerea de la B1, unde nu mi-a fost rău absolut deloc, iar la TVR 2, deşi ratingul nu este extraordinar, am avut norocul să vin pe un format bun, care a prins mai ales la un public de calitate şi atunci n-am resimţit faptul că sunt pe TVR 2 şi nu pe TVR 1 ca pe un lucru mai puţin onorant.

De ce crezi că posturile publice nu reuşesc să se impună la noi precum cele comerciale? Şi, în acelaşi timp, vedetele au de suferit. Sunt foarte multe motive şi n-aş vrea să intru în amănunte. Cred că ţine de promovarea vedetelor de către departamente de specialitate, dar depinde şi de ceea ce îşi doreşte fiecare. Eu, de exemplu, nu mi-am dorit o astfel de promovare nici când eram în Pro TV: să apar neapărat pe o copertă - pentru că nu cred că oricine e de copertă.

Sunt trei, patru vedete care apar mai mereu în reviste. Eu am fost mai tot timpul reticentă la ideea de interviu doar de dragul de a apărea undeva. Dacă nu vrei să-ţi expui viaţa personală, nu înţeleg de ce ai vrea să apari, ce-ai putea să comunici? E adevărat că am ajuns la concluzia că e bine să fii promovat, pentru că te ştie lumea mai bine, iar asta poate avea o influenţă asupra a ceea ce faci. Dar cred că ţine şi de alegerea persoanelor respective, iar eu cred că îmi ajunge promovarea prin ceea ce fac.

„Nu mi-am dorit să fac televiziune”

Ţi-a plăcut să faci teren ca reporter sau ţi se potriveşte mai bine postura de prezentator? Nu mi-am dorit să fac muncă de teren. Munca de reporter nu mi se potriveşte, mi-am dat seama de acest lucru după trei luni la Rompres. E un paradox că mi se potriveşte postura de prezentator, pentru că eu sunt timidă şi emotivă. Mi s-a spus că nu se vede asta pe post şi, într-adevăr, rar mai am emoţii.

Crezi că un prezentator trebuie să arate sau să se poarte într-un fel anume? Nu cred că trebuie să existe un tipar, sau ca prezentatorul să fie într-un anumit fel, respectiv o persoană mai reţinută, mai sobră sau, dimpotrivă, exuberantă. Cred că fiecare trebuie să facă aşa cum simte. Dar se spune că trebuie să treci sticla. Nu cred că e un lucru pe care să îl poţi controla, cred că asta se întâmplă sau nu. Dacă e vorba de ştiri, trebuie să fii credibil. Iar credibilitatea poate să vină din foarte multe lucruri: din simplul fapt că eşti la un post de televiziune de foarte mulţi ani, sau că nu eşti o persoană controversată. Mai trebuie să ai dicţie şi să frazezi corect.

Te-ai pregătit în acest sens pentru postura de prezentator? Eu nu m-am pregătit pentru aşa ceva. De exemplu, când m-am angajat în Media Pro trebuia să lucrez pentru Canal 31, dar am fost trimisă în radio. A fost OK din primul moment. Cititul sau dicţia n-au fost niciodată o problemă pentru mine. Am avut, şi probabil mai am, alte probleme care ţin de prezentare. (râde)

Dar ţi-ai dorit acest lucru? Nu mi-am dorit niciodată să fac televiziune. Când m-am angajat, în 1993, nici nu prea erau alte posturi în afară de cel public. Eu, de fapt, mi-am dorit să ajung în radio pentru că, de-a lungul timpului, mi s-a spus adesea că am o voce frumoasă.

„Unii mă recunosc doar după voce”

Ce-ţi place în televiziune? Şi ce nu-ţi place? Îmi place adrenalina pe care o aduce directul. Şi faptul că ai acces la informaţii mai repede şi mai mult. Încă de pe vremea când nu credeam vreodată că o să fiu jurnalist îmi plăcea să citesc ziarele şi am rămas cu acest obicei. Doar de câteva luni citesc ziarele pe internet. Pentru mine este o plăcere foarte mare ca atunci când îmi beau cafeaua dimineaţă să citesc ziarele. Ceea ce nu-mi place, probabil din cauza timidităţii mele, este că eşti prea expus. Recunosc, există avantaje foarte mari, dar la un moment dat, ca orice om, simt că expunerea este prea mare. Dar nici nu pot să spun că sunt ca alte vedete care nici nu pot ieşi pe stradă.

Ai prezenta alt gen de program TV? Nu mă văd şi nici nu-mi doresc să prezint alt format de televiziune decât jurnalul de ştiri. Pentru divertisment nu aş fi potrivită. Nici ideea de a modera un talk-show nu mă tentează. Nu mă deranjează să o fac, totuşi, în cazuri excepţionale.

Cum reacţionează oamenii când te recunosc pe stradă? Unii mă întreabă dacă sunt Adriana Muraru, unii îşi dau coate, dar deja cred că lumea s-a obişnuit cu persoanele publice şi la Bucureşti, şi la mare. Unii mă recunosc doar după voce.

Cum arată o zi de muncă? Acum mi-e puţin greu, pentru că sunt la început cu jurnalul. Când ajung la serviciu – orele diferă - citesc ziarele, mă uit pe agenţii şi apoi merg la machiaj. În general, mă machiez mai devreme, deşi nu este indicat, pentru că cele mai multe lucruri de făcut pentru prezentatori se întâmplă în ultimele 3 ore. Facem head-urile de la început, ne pregătim pentru intrare, pentru că facem cu rândul, o zi eu, o zi Mihai – un fel de promo, în care spunem ce ştiri avem în ziua respectivă. Mă bucur că acum, faţă de cum se întâmpla când prezentam „Ora de ştiri”, pot să fiu acasă la ora 20 ca să stau cu copilul. Înainte terminam la ora 23 şi el deja dormea când ajungeam acasă.

„Aş vorbi nonstop despre copilul meu”

Cum ţi-a schimbat viaţa venirea pe lume a copilului tău, Toma? Odată cu venirea pe lume a lui Toma s-au întâmplat nişte schimbări. Eu obişnuiam să ies foarte des cu prietenii seara în oraş, cam de 3 - 4 ori pe săptămână, ceea ce nu se mai întâmplă. Mai ieşim o dată pe săptămână, dacă mai putem, seara citesc ziarele pe internet, stau de vorbă cu soţul meu şi mai citesc câte o carte. Aş vorbi nonstop despre copilul meu şi aş spune tot timpul cât e de minunat, cât e de deştept şi cât de bine vorbeşte, dar sunt sigură că toate mamele îşi văd la fel copiii şi ar vorbi într-una despre ei.

Unde îţi place să-ţi petreci vacanţele? Înainte de a-l avea pe Toma mergeam în Provence, unde îmi place foarte mult. Pentru că mi-e frică să zbor cu avionul, făceam vacanţe mai lungi, mergeam cu maşina. În ultimii ani, am mers în Grecia, pentru că e mai aproape şi e mai uşor pentru copil.

Cum ţi-ai petrecut ziua de naştere, care a fost pe 24 august? De ziua mea am fost la mare. S-a creat un obicei în ultimii ani ca mai mulţi prieteni să mergem la mare la sfârşitul lui august, când se mai goleşte litoralul. Şi a picat în acelaşi timp cu ziua mea. Noi mergem la 2 Mai, am rămas cu obiceiul ăsta de pe vremea când aveam 20 de ani. Eu fac parte din categoria celor cărora nu le mai place Vama Veche de când a devenit foarte populară. Mergeam acolo când nu erau decât câţiva clujeni.

CV

Adriana Muraru a prezentat „Ora de Ştiri” pe TVR 2, de luni până joi, din 2006. Formatul este inspirat din programul "Newsnight" al BBC2, care a devenit de-a lungul anilor un program de referinţă. Prezentatorul care i-a luat locul Adrianei la „Ora de ştiri” este Andrei Bărbulescu.

Între 2006 şi 2008, Adriana a prezentat şi emisiunea „Europa altfel”, tot la TVR 2. Între 2003 şi 2006 a lucrat la B1 TV, unde a prezentat „Ştirile naţionale” şi emisiunea „Briefing”. Anterior a fost editor prezentator la Ştirile Pro TV timp de 10 ani, redactor prezentator la Pro FM şi redactor la Rompres. Jurnalista s-a născut pe 24 august 1969 şi a absolvit, în 1993, Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Este căsătorită şi are un băiat.