În doar un an, liderii europeni au auzit trei versiuni diferite despre modul în care administrația Donald Trump reconfigurează relația cu aliații. Tonurile diferă, dar mesajul de fond este același: angajamentul american pentru apărarea Europei nu mai este necondiționat. Vicepreședintele JD Vance a adoptat o linie dură, criticând modelul democratic european și susținând că imigrația și limitarea partidelor de extremă dreapta ar reprezenta o amenințare mai mare pentru continent decât agresiunea Rusiei.

Secretarul de stat Marco Rubio a transmis un mesaj similar, dar într-un registru mai conciliant, invocând o moștenire culturală comună și avertizând asupra riscului „ștergerii civilizației” în lipsa unui control ferm al granițelor. În contrast, Elbridge Colby, subsecretar al apărării pentru politică, a revenit la un limbaj clasic de securitate națională, punând accent pe interese comune și pe cooperare pragmatică, dincolo de dezbateri ideologice.

Cert este ca relația transatlantică este deteriorată iar actuali lideri Macron și Ursula von der Leyen nu pot să o repare. Ea va fi reparat de noua generație de politicieni europeni pentru că cei de astăzi nu vor putea.