Un marinar „pocăit”, bigot și cabotin, oportunist și, mai ales, cu o coloană vertebrală mai flexibilă ca o anelidă. Un mardeiaș cu un vocabular de covertă, obișnuit să dea în cei mai slabi ca el și să pupe mâna care l-a bătut cu târnăcopul. I-am zugrăvit portretul încă de acum opt ani, în 2011, când a înjurat Evenimentul zilei, ca la ușa cortului, în biroul său de primar de Voluntari. Aseară, a anunțat că, în calitate de tată al copiilor săi, va candida la președinția României

L-am cunoscut pe prezidențiabilul Florentin Pandele în 1999. N-am navigat împreună, că el a „făcut” mai mult Nordul iar io am ales, mai mereu Mările Sudului. Cunoștiință ne-a făcut Nicu Stanca, în 1999, fostul director de personal al Companiei de Navigație Romline. Io eram reporter la Adevărul, după ce scrisesem la EVZ, România liberă și Cotidianul, iar el era șef la OPC Ilfov – pe linie liberală, după ce navigase ca Ofițer II și secund pe fostele Baziaș-uri, nave tip RoRo, rebotezate Dart-uri și aflate în custodia fostului director al Navrom Cornel Idu. Ce legătură era cu ce învățase el în Institutul de Marină – pe care l-a terminat în 1984 – între, de plidă, navigația în curenți de maree și întocmirea unui cargoplan, cu verificatul cârnaților grataragiilor din Afumați și inventarul șlapilor și chiloților din angrourile chinezești n-am aflat nici în ziua de azi. Oricât de rotund s-ar da Pandele că este posesorul unui brevet de Căpitan de Cursă Lungă un lucru este mai puțin cunoscut. El a obținut actul care atestează că este Comandant de vas comercial mulți ani după ce a rămas la uscat și n-a navigat absolut nicio secundă pe funcție!

Un cap în gură într-o parcare și tîrnăcopul lui Giovani

Cea mai înaltă poziție a sa la bordul unei nave a fost aceea de secund și, marinarii mai vechi știu, gagiul se comporta extrem de dur cu echipajul. Termenul corect este acela de „ciomăgar”, în sensul că dacă dădea un ordin și acesta nu era respectat întocmai, indiferent de argumente, își bătea subordonații ca la fasole. Aceleași maniere de pe covertă le-a păstrat și ulterior, la uscat. Rămân de neuitat două evenimente. Ultimul a fost în 2016, când edilul din Voluntari i-a dat unuia un cap în gură într-o parcare. Dar cel mai remarcabil a fost atunci când Giovani Becali l-a bătut, la propriu, cu un târnăcop, băgîndu-l în spital cu o mână fracturată. Faptul că, ulterior, l-a invitat la nunta sa pe Giovani spune multe despre caracterul lui Pandele. Cum, dom’le, să-ți joace mireasa ăla care te-a cotonogit cu un târnăcop?

„Bă fu... ți morții mă-ti și băga-mi-aș p...în neamu’ tău, tu scrii de mine bă!?”

Oportunist, Florentin Pandele – Florin pentru prieteni –  ajunsese, în 1999, cînd l-am cunoscut, și în AGA și în CA la Romline, Petromin și Șantierul Naval Constanța. Nu mai rețiu exact unde în CA și unde în AGA, dar mai puțin avea importanță de unde îi veneau banii care îi completau bugetul de „Protector al Consumatorului” din Ilfov. A fot perioada în care Pandele, dornic de expunere în media m-a „cultivat” binișor. Am luat masa împreună. Io cu fosta mea soție, el cu fosta lui amantă... Mă invita des și în biroul său de dirctor, de vizavi de Ministerul Agriculturii. După un timp, văzînd că nu pun botu’ la manglele pe care mi le servea sperînd să i le bag în ziar, relația s-a răcit. Au trecut fo câțiva ani în care n-am mai vorbit. Până într-o zi când am publicat în Adevărul o anchetă cu niște mangialâcuri petrecute la Șantierul Naval C-ța. Fostul lider sindical îmi dăduse niște documente care demonstrau niște nasulii nașpa de tot. Printre semnăturile de pe acele acte se regăsea și cea a lui Pandele, care era, repet, în AGA sau CA. Evident, l-am sunat, dar își schimbase numărul de telefon. I-am lăsat vorbă l-a birou dar nu m-a căutat înapoi. Oricum, nu era el implicat direct în respectiva manevră. Numai că, în ziar, am publicat integral lista cu cei ce o aprobaseră. Ancheta a apărut, pare-mi-se, într-o zi de luni. Eram în drum spre redacție când m-a sunat Mariana, secretara lui Dumitru Tinu: „Vino repede la mine, că a sunat unu’, Ion Popescu, și a zis că s-a întîmplat ceva grav cu părinții tăi!”. Aproape m-am scăpat pe mine, că știam că mama și tata plecaseră cu o Dacie veche de la Constanța la Vâlcea. Pe vremea aceea nu aveau telefoane mobile. Am ajuns la redacție într-un suflet. Mariana îmi dă un număr de telefon și sun: Alo, domnu’ Popescu Ion? Sunt Mihnea-Petru Pârvu... Ce s-a întîmplat?”. Și-l aud pe Pandele în difuzor: „Bă fu...ți morții mă-tii și băga-mi-aș p...în neamu’ tău, tu scrii de mine bă!?”. Și tot așa fo cîteva minute. Când a tăcut a venit rândul meu. I-am răspuns cu aceelași vocabular și cred că am reușit să nu repet vreo înjurătură timp de două minute. Nemernicul reușise să mă sperie că ai mei avuseseră un accident grav. După care i-am închis și au trecut peste zece ani în care drumurile noastre nu s-au intersectat. Asta până într-o zi când, nu mai țiu minte cum și de ce, am vorbit cu el. Trecuseră niște ani și ne trecuse ranchiuna. Am stabilit, atunci, să fac un interviu-portret cu el. Personajul era pitoresc și ofertant. În termeni gazetărești, „vindea” bine. Batem în cuie interviul și mă prezint la el, la primăria din Voluntari. Ce a urmat este scris în articolul publicat exact acum opt ani, pe 29 mai 2011 și pe care îl redau, mai jos, cu copy-paste, integral, dar dau, aici, și link-ul către textul publicat atunci:

Pandaliile lui Florentin Pandele, marinarul de Voluntari

Zice că a plecat pe mare din cauză că nu l-a mai înghiţit pământul. Dar tot terenurile l-au făcut celebru. Cele de pe tarlaua lui. De cum intri la el în oraş te agresează, parcă, steagurile tricolore agăţate pe stâlpi. E ca de 1 Decembrie, numai că sunt tot timpul. Cultul propriei personalităţi e prezent la orice lucrare publică mai nouă: „Obiectiv realizat de primarul ...”. A câştigat alegerile, în ultimele două mandate, ca Iliescu în ’90. Cu peste 90% din voturile exprimate. Nu e vorba de Constanţa lui Mazăre, de Piatra Neamţ a lui Pinalti, de Sibiul lui Iohannis sau de sectorul 5 al lui Vanghelie. E aproape de Capitală. El ar fi vrut să fie chiar Bucureşti. E oraşul în care tartor şef e un marinar. Un căpitan de cursă lungă. Da’ unul „pocăit”, megaloman şi dictatorial. Pentru că, de când s-a lăsat de navigat, îi lipsesc catargele, tocmai îşi ridică, spre slava propriei posterităţi, o ditamai catedrala a cărei cruce din vârful turlei e bătută de vânt tocmai la 57 de metri deasupra pământului. S-a însurat cu o vedetă de televiziune. Peste o lună are nunta, unde vor performa cei mai de seamă gurişti ai naţiunii. Avere nu prea are, pe hârtie. Întrebat cu ce va plăti chindia, Florentin Pandele şi-a „băgat p...a” în reporteri, în ziarul lor şi a sugerat să se scrie articolul direct la DNA. După modelul prietenului său Giovani Becali. Ăla care l-a bătut cu târnăcopul.

Sagrada Familia şi Gaudi de Voluntari

Până să te vezi cu Pandele trebuie neapărat, ca ziarist, să-i vezi ctitoria: Catedrala din Voluntari. Un om din primărie e desemnat ghid. Hurdubaia din beton armat, placată cu cărămidă refractară şi cu cruce în vârf, face concurenţă viitoarei Catedrale a Neamului. „Am vrut să fie o «Sagrada Familia» de Voluntari!”, se crede Pandele un Gaudi de Ilfov. Primarele celui mai mare oraş din ţară te întâmpină cu un zâmbet copiat din filmele mute. Cum intri, pe mâna stângă, dai de un cuier de care atârnă stinghere o caschetă şi un umeraş cu vestonul de comandor (n.r. – colonel) al Marinei Militare. Costel Florentin Pandele este ofiţer de marină comercială. Galoanele militare – la care colegii săi de promoţie din Institutul de Marină, pe care l-a absolvit în 1984, doar visează – şi le-a cusut pe mânecă. Pe pereţii biroului atârnă trei timone stilizate. Toate cu un ceasornic în centru, să afle când îi vine ceasul. În vitrina din spatele biroului, câteva machete de corăbii ar face fericit orice puşti care se visează Magellan. Pandele şi Ardealul Florin Pandele stă picior peste picior, dar nu oricum, ci cu călcâiul stâng aşezat direct pe genunchiul drept, ca maneliştii. E sigur pe el. Spune că din cei 80.000 de inşi care trăiesc la el în oraş, jumătate au buletin de Voluntari. Din ăştia, 35.000 au drept de vot. Fostul vaporean s-a ales primar cu 91,27% din voturi. Adică 16.000 de inşi l-au votat, că restul au stat acasă sau n-au contat. Pandele intră în regresie meditativă: „Aici au fost împroprietăriţi voluntarii ardeleni din Primul Război Mondial! D’aia prima stradă din oraş s-a chemat Ardealul!”. Un telefon îl întrerupe pe urmaşul lui Horea de lângă Bucureşti. E important: „Nu pot, dau un interviu”.

Nu l-a mai înghiţit pământul   Voluntăreanul e la bază marinar, ca şeful statului şi omologul său de la Constanţa: „Marinarii sunt oameni pe care nu i-a mai înghiţit pământul! Din câte meserii sunt pe pământ, ei au plecat pe mare...”, declamă patetic Pandele. Pe vremea când naviga, ca ofiţer, comandant nefiind decât vreo două săptămâni, e ştiut că făcea pe durul. Îi cam trosnea pe cei care nu-i respectau poruncile: „Dacă ordonam un lucru de trei ori şi nu se făcea, forţa era cea care-l determina pe individ să facă ce trebuie! Altfel ne-am fi dus la fund!”, se dă mare bărbatul care a încasat-o cu târnăcopul de la Ioan Becali. Şi care, apoi, s-a împăcat cu agresorul. A făcut, probabil, ce trebuia. Că altfel se ducea la fund. A vrut la antipozi şi a rămas la Voluntari Spune că a navigat peste tot, cu excepţia apelor australiene. Are o amintire pe care n-o va uita niciodată: vaporul cu care naviga între Belgia şi Anglia, o navă tip Ro-Ro, a luat foc pe Canalul Mânecii. „Aveam mărfuri periculoase. Eu încărcasem nava şi mi-am dat seama că focul era la două TIR-uri distanţă de un container plin cu explozibili. Am mobilizat tot echipajul disponibil şi am pus manicile (n.r. – furtunurile de incendiu) pe container... În cinci ore am stins focul”, povesteşte Pandele cel mai dramatic moment trăit de el pe mare. Apoi, cade în melancolie: „La 14 ani m-am hotărât să merg la Liceul Militar de Marină. Citisem cartea «Doi ani pe mare» a lui Henry Richard Dana. M-a marcat şi m-am hotărât să ajung la antipodul României. N-am ajuns!”. A ajuns însă primar la Voluntari.

„N-a vândut Băsescu Flota!”

Pandele a fost, la sfârşitul anilor ’90, un om cheie în structurile flotei maritime comerciale. A făcut parte din AGA şi CA-ul companiilor Romline, Petromin şi la Şantierul Naval Constanţa. A avut acces la informaţii pentru care unii au ajuns la puşcărie: „Am stat cinci ani în faţa procurorilor. Când am terminat cu ei, mi-am dat doctoratul în Flotă! Pe bune! În anii ăia, managementul din shipping era slab, pe model socialist. Navele erau construite pe relaţia CAER sau pentru transport de mărfuri cu ţările «prietene» din lumea a III-a. Întreaga Flotă, deşi cu vapoare relativ noi, era îmbătrânită tehnologic! Erau găuri imense, se aduceau mărfuri cu până la 60% pierdere, numai ca să meargă economia de pe atunci”. La întrebarea unde e Flota, Pandele răspunde ferm: „Un lucru e sigur. N-a vândut-o Băsescu!”.

PREGĂTIT

Marinarul a crescut cai şi vaci şi se gândeşte la găini Fostul marinar a părăsit „mişcătoarele cărări” la nici 37 de ani. „N-am vrut să mă prindă 40 de ani pe mare. Dacă beam «apă de tanc» şi la vârsta aceea nu mă mai lăsam niciodată. Mi-a luat o săptămână să mă hotărăsc... Acu’, de nenumărate ori îmi spun că voi pleca din nou pe mare", e nostalgic ofiţerul de marină. Are brevet de comandant, dar recunoaşte că n-a făcut decât un voiaj de două săptămâni pe această poziţie. Membru PNL încă din ’90, Pandele a schimbat macazul la PSD, iar acum cochetează cu UNPR. „În opinia mea, un primar nu trebuie să aibă culoare politică. Am 14 ani şi patru luni liberal, şi un mandat jumate primar pesedist. M-au dat afară din cauza lui Vanghelie şi am format cu prietenii o nouă formaţiune politică”, se crispează primarul traseist. Până să fie primar, Pandele creştea cai şi vaci: „Acum mai am doar un cal, cadou de la Gabi (n.r. – Gabrielea Vrânceanu Firea, soţia sa) da’ mă gândesc să mă apuc de găini! Găini, nu găinării!”, se hlizeşte voluntăreanul.

BĂTĂIOS

Pandele a făcut primul pas către celebritate în urma unui diferend imobiliar cu Giovani Becali. Disputa a tranşat-o un banal târnăcop Până să se aleagă primar, marinarul a făcut o escală de doi ani la OPC Ilfov. Cum s-a împăcat pregătirea sa cu funcţia de director la Protecţia Consumatorilor? „Am pus mâna şi am învăţat. Am avut bunăvoinţă!”, e eliptic Pandele. Îl umflă râsul: „Am «furat» meserie!”. Născut în zodia Berbecului, Pandele s-a aruncat la un congres al PNL în bătălia pentru scaunul de preşedinte. Concura cu Valeriu Stoica, Crin Antonescu şi Tăriceanu: „N-aveam nicio şansă! Eram vicepreşedinte pe Ilfov şi mi se propusese locul I pentru Camera Deputaţilor. M-au schimbat în ziua când s-au dat listele cu un loc la Senat. Neeligibil! A fost un semn de protest. Am luat 11 voturi dintr-o mie, cu tot cu votul meu!”, îşi aminteşte colericul politician. Nici prin cap nu-i trecea lui Pandele, la începutul lui 2000, că o să fie primar în urbea sa. Candidatura la primărie a fost ideea partidului: „M-a împins! Ăsta era trocul, să ies primar şi după aia să ajung la Cameră. În Ilfov, cine are Voluntariul are un rol major la câştigarea CJ-ului!”, dezvăluie culisele alegerii sale în primul mandat de edil al oraşului de lângă Bucureşti.

Vede catedrala ca pe un brand turistic

Florentin Pandele insistă pe subiectul său preferat: Catedrala din Voluntari. „Preţul va fi de şapte milioane de euro, când va fi la roşu, şi de zece când va fi gata. Toţi numai din bugetul local! Da’ fără frescele din mozaic, acolo sunt alţi bani. Probabil trei milioane, nu ştiu...”, îşi estimează Pandele ctitoria despre care crede că va fi o atracţie turistică: „La cât s-a scris despre ea, sigur va stârni curiozitatea... Evident că se puteau face şi alte lucruri cu banii ăştia. Catedrala n-o văd doar ca pe un lăcaş de rugăciune, ci şi ca pe o atracţie turistică! Un brand al Voluntariului!”, îşi deconspiră Pandele, fără evlavie, planul de marketing. Cum te face un târnăcop o persoană rezonabilă Lui Pandele îi sare repede ţandăra. La intrarea în biroul său, două funcţionare cu un vraf de dosare în braţe şi aprinse în obraji asudau sub privirea primarului. Pe tarlaua lui Pandele trebuie să ai aprobare să respiri. Temperamentul său irascibil l-a băgat şi în spital, după o dispută pe teme de strategie imobiliară cu Giovani Becali. Cu greu a cedat primarul şi numai în faţa unui argument zdrobitor: un târnăcop care i-a rupt antebraţul drept. Dacă nu contraargumenta cu mâna, probabil, Pandele ar fi avut azi un monument funerar. „Eu făcusem un referendum să declar Voluntariul oraş. Giovani vroia să despartă Pipera de noi. Ne-am întâlnit pe stradă şi ne-am porcăit! Gata, nu mai discutăm... Ne-am împăcat! Io n-am vrut... Ne-au împăcat prietenii: Gabi Oprea, Iordănescu şi Neţoiu!”. Îşi arată, mândru, cicatricile de la mâna dreaptă ca un veteran de război. Orgolios, lasă de înţeles că nu numai a luat, ci că a dat şi el. La momentul respectiv, Pandele declara pentru „Evenimentul zilei” că, dacă se împacă cu Becali, sparge toate oglinzile. Pandele e proaspăt ras şi fără vreo tăietură pe obraz, semn că se uită în oglindă fără vreo ruşine.

MARIAJ CU O VEDETĂ TV După căsătorie a urmat o nuntă discretă

Florentin Pandele a divorţat de prima sa soţie cu care are doi copii şi a luat-o de nevastă pe Gabriela Vrânceanu-Firea, vedeta Antenei 3. „Io eram separat de mama băieţilor mei din martie ’98. Ce să faci, ca oricărui marinar mi-au plăcut fetele...„, se justifică, zâmbind strâmb, fostul navigator. „Fosta mea soţie a fost şi va rămâne o doamnă”, e galant Pandele. Pe 12 septembrie, anul trecut, Pandele şi noua aleasă a inimii sale au făcut atât cununia civilă cât şi cea religioasă. A urmat o petrecere restrânsă la Clubul Generalilor, un restaurant exclusivist rezervat pentru însurăţeii trecuţi de prima tinereţe. Ambii soţi erau în doliu. Gabriela după defunctul soţ, Răzvan Firea, şi Florin după tatăl său. Pe 9 iunie, însă, e programat marele chef, adevărata nuntă a familiei Pandele.

„Îmi bag p...! Scrieţi la DNA!”

Dacă la nunta propriu-zisă naşi i-au avut pe nişte colegi de-ai vedetei de televiziune, acum situaţia s-a schimbat: „La stânga şi la dreapta noastră vor sta Luminiţa şi Gigi Becali!”. Adică naş de-al doilea îi va fi vărul celui care a vrut să-i schimbe domiciliul la cimitirul din Voluntari. La nunta lor, de pe 9 iulie, de la Palatul Ştirbei, din Buftea, vor performa o sumedenie de vedete, 17 la număr, mai mult sau mai puţin în vogă: Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Sofia Vicoveanca, Nelu Ploieşteanu sau Marcel Pavel. Un veritabil show. Vedeta serii este însă Adi Minune, cunoscut pentru tarifele sale uriaşe. „Suntem prieteni şi nu va cânta manele”, parcă se disculpă Florentin Pandele. Primarul spune, în declaraţia de avere, că are doar nişte proprietăţi imobiliare moştenite la începutul anilor ’90. N-a agonisit mai nimic în cei 11 ani de când păstoreşte urbea de lângă Capitală. La întrebarea cine va plăti onorariile uriaşe ale artiştilor, Pandele se fâstâceşte. Găseşte o soluţie de moment: „Gabi, din salariul ei!”. Se răzgândeşte şi vine cu un răspuns mai credibil: „Cred că-i plăteşte naşul!”. Imediat se învineţeşte la faţă. Strânge febril hârtiile de pe masă, ca un copil jucăriile, şi le bagă într-o geantă: „Ce întrebări sunt astea? Gata, s-a terminat! Afară! Îmi bag p...a! Nu mai răspund! Îmi bag p...a în ziarul vostru! Scrieţi ce vreţi! Îmi bag p...a în voi şi-n ziarul vostru! Scrieţi la DNA! Îmi bag p...a!”.

MISTER Întrebări rămase fără răspuns

N-am mai apucat să-l întrebăm pe Pandele ce mai e cu dosarul său de la DNA. Îl apucaseră pandaliile. Întrebările începuseră să-l deranjeze pe primarul din Voluntari. Am mai fi vrut să aflăm, de pildă, cum s-a împrietenit el cu latifundiarii din Ilfov: Iordănescu, clanul Becali sau Oprea. Ce a stat la baza prieteniei lor, autorizaţiile de construire, PUZ-urile sau doar pasiuni comune ca şahul sau pescuitul. Interesant ar fi fost să ne explice cum se pupă faptul că el e de partea UNPR-ului, partid alăturat Puterii, cu activitatea soţiei sale la Antene, posturi care au tunurile îndreptate spre palatele din Piaţa Victoriei şi Cotroceni. Se ceartă oare pe tema asta? Fac politică acasă, în dormitor? Nu ştim nici dacă Florentin Pandele mai candidează la primărie. Vrea, oare, să se pensioneze de acolo? Nici despre cearta sa cu Luis Lazarus n-am aflat amănunte. Sau despre tot mai desele apariţii în tabloide. E o stratagemă de marketing electoral sau doar o satisfacere a ego-ului? Şi, mai ales, de ce n-a pus nimic deoparte de când e primar?