Recenta încoronare a noului suveran al Regatului Unit a prilejuit la noi o serie de comentarii care se întrec în ignoranță și în absurditate.

Dar mai întâi trebuie precizat că atunci când vorbim de monarhi de acum sau din trecut, numele lor se menționează în românește: deci pentru noi nu există Charles III, ci doar Carol III, după cum ne referim la Stuarții Carol I, Carol II din secolul al XVII-lea sau la șirul de Ludovici ai Franței sau la Nicolae II ultimul țar al Rusiei (ignorându-l Mihail II care a abdicat după două zile...) etc.

Regele Carol III a spus cu ocazia ultimei vizite cu caracter privat din România, „M-am simțit întotdeauna mai degrabă acasă în România“.

Această mărturisire este mai mult decât o amabilitate, ea justificându-se prin faptul că actualul rege englez este legat de România, deoarece are reale origini românești – e drept –, mai îndepărtate.

Dacă toți ne tragem din Adam și Eva, oamenii de rând nu-și cunosc antecesorii mai înainte de bunici, în timp ce aristocrații cu vechime și-i pot număra de-a lungul a zeci de generații.

În ascendența regelui Carol III figurează la un moment dat – Claudia-Clodina RHEDÉY de Kiss-Redhe care, căsătorindu-se cu Alexandru Pavel Ludovic de WÜRTEMBERG, a devenit bunica prin alianță a regelui englez George V, de WINDSOR, la rândul său, bunicul defunctei Elisabeta II Alexandra Maria de WINDSOR a Marii Britanii și a Irlandei de Nord – mama recent decedată a actualului rege Carol III.

Prin strămoașa sa Claudia-Clodina RHEDÉY de Kiss-Redhe, acesta se înrudește  pe mai multe linii – prin mai multe familii românești (BORNEMISA din Căpâlna sau KORNIȘ din Homorod sau GOLESCU din Vieroși) ori prin familii românești maghiarizate (KENDEFFY – adică, fiul lui CÂNDEA sau BANFY – fiul lui BAN ori prin familii pur ungurești (KEMENY de Magyar-Gyero-Monostor sau INCZÉNDY de Nagy-Várad/Oradea sau UJFALUSSY de Divekújfalu sau PERÉNYI de Ugocsa) – cu domnitorii, din tată în fiu, ai ramurii drăculeștilor ai ilustrei stirpe a Basarabilor. (Trebuie precizat că în ciuda numelui său cuman, Basarab I Întemeietorul (~1310/1324-1352) era supranumit Olahus = Românul, subliniindu-se deci, că era de fapt, român. (Carol III a fost ajutat în hățișul atâtor încuscri de prietenul său contele de Tibor de Calnoky.)

După domnia lui Radu I Vodă (1377-1383), urmașii acestuia s-au împărțit în două ramuri care s-au înfruntat, câteva secole la rând într-o tristă alternanță, cu o vrăjmășie necruțătoare: dăneștii [Dan I (1383-1386), Vlad I  (1395-1387), Dan II (1422, 1423-1424, 1426-1427, 1427-1431), Dan III (Danciu) etc.] și drăculeștii  [Mircea I cel Mare (1386-1395; 1397-1418, căruia  se spunea și cel Bătrân, nu pentru vârstă, ci cu sensul de cel Vechi, pentru al deosebi în actele de cancelarie de Mircea III Ciobanul (1545-1559, cu două intermitențe), Alexandru Aldea (1431-1436), Vlad II Dracul (1436-1442, 1443-1447), Mircea I (1442),  Vlad III Țepeș (1448, 1456-1462, 1476) etc.].

Pornind de la Claudia-Clodina RHEDÉY de Kiss-Redhe, născută în 1812 și înmormântată în biserica fortificată din satul Viscri – de la Weißkirch = Biserica Albă de lângă Sighișoara (județul Brașov), regele Carol III poate să-și revendice orice antecesor dintre voivozii Țării Românești, din ramura drăculeștilor, ceea ce a și făcut, menționându-l pe Vlad Țepeș, atât de celebru în Occident... Monarhul englez și-a cumpărat chiar o casă în satul Viscri.

Așadar iată de ce Carol III poate s-afirme cu îndreptățire că „se simte întotdeauna mai degrabă acasă în România“.

Schema completă a rădăcinilor genealogice românești ale regelui britanic.

Ascendența românească lui Carol al III-lea al Regatului Unit