Adelin Petrișor a dezvăluit în emisiunea „Dosare de presă” că fostul președinte palestinian Yasser Arafat avea o părere foarte bună despre Nicolae Ceaușescu.
Adelin Petrișor a mers în zonele de război în toate colțurile lumii, de unde a transmis acasă „povești” nu doar despre oamenii simpli, obișnuiți, ci și despre maii marii lumii. Jurnalistul a reușit să-i intervieveze, printre alții, pe Yasser Arafat, ayatollahul Mohammad Fadlallah, Muammar al Gaddafi și teroristul sârb Arkan.
Petrișor a povestit în cadul emisiunii „Dosare de presă”, pe evz.ro, că atunci când a făcut interviul cu Yasser Arafat, prima întrebare nu a pus-o jurnalistul ci chiar președintele palestinian. Acesta a vrut să știe ce au avut românii cu Ceaușescu.
„Da, eram corespondentul TVR. Eu filmam, eu dădeam cu capul. Arafat avea o părere foarte bună despre Ceaușescu. Acesta fusese omul care i-a dat o mână de ajutor când avea mare nevoie. El venea în România, se interna la Ana Aslan, stătea bine-mersi. Îl iubea pe Ceaușescu. La sfârșit, știu că s-a chinuit să-l salute pe Iliescu, care era președinte în momentul ăla, eu am făcut interviul în august 2000.
Și se chinuia să-l salute pe Iliescu și nu-i ieșea numele. Și zicea mereu „Domnule, tinere, să-l saluți și pe președintele Ilicu”. Și s-a chinuit de vreo cinci-șase ori să-i zică Iliescu. Până la urmă, Nabil Abu Rudeineh, era șeful Cancelariei, îi tot sufla, „Iliescu, Iliescu”. Și i-am trimis caseta, era Corina Crețu la Iliescu atunci. Și i-am trimis caseta când el se chinuia să-i mulțumească lui Iliescu”, a spus Adelin Petrișor.
„Visul lui Nicolae Ceaușescu a fost să ia premiul Nobel pentru pace”
„Arafat avea o părere foarte bună despre Ceaușescu. I-am spus că eu nu-i împărtășesc părerea. El era sub asediu, dacă ar fi avut timp povesteam cum era să dorm cu fes de cosmonaut că-mi era frig în casă. N-aveam apă caldă, mâncam pe cartelă. Cea mai mare bucurie a mea era când venea bunică-mea la oraș, că „frigea” ea toate cozile și scăpam eu de cozi.
Dar omul, clar, avea o părere bună. Fusese un prieten de-al lui, un aliat, un om care băgase bani în mișcarea Fatah. A ajutat enorm: arme, bani, influență. Ceaușescu, știi foarte bine...visul lui era să ia Nobel pentru pace. Și era omul care încerca să aibă senzaționale legături cu evreii, cu Isaraelul, dar și cu Fatah, cu Siria, cu Libia. Era visul lui. România este printre primele țări care a recunoscut statul Israel. Și, în același timp, România avea legături senzaționale cu multe țări din Orientul Mijlociu”, a mai spus acesta.
„Am fost singurul jurnalist care a primit viză din România, să meargă când a început bombardamentul”
De multe ori, Adelin Petrișor a fost ajutat în mod providențial de oameni importanți din zonele de conflict. Din dragoste pentru România, țară în care și-au făcut studiile universitare, aceștia l-au ajutat în momente dintre cele mai dificile.
„În Irak, eu am făcut un interviu cu unul dintre nepoții lui Saddam Hussein care conducea presa irakiană, printr-un medic irakian, care făcuse facultatea în România. Și așa se explică că eu am fost singurul jurnalist care a primit viză din România, să meargă când a început bombardamentul.
Noi am fost mai mulți, prin februarie 2003, se aștepta începerea războiului, era clară treaba, și am plecat de la TVR – eu eram de la Antenă-, de la Pro, mi se pare că de la Evz a venit cineva. Și mie mi-au dat viză cel mai greu. Când am ajuns acolo l-am cunoscut pe doctorul ăsta care m-a dus la șeful presei, nepotul lui Saddam Hussein, și omului i-am povestit ce am pățit cu viza.
Și, când am venit în București, primul lucru, am primit telefon de la Ambasada Irakului, m-am dus și mi-au pus viză. Ca să pot să plec. Că era clar că n-a început în februarie, dar a început în martie, până la urmă. Așa am ajuns eu să transmit, eu și Florin Dobre, să fim singurii jurnaliști români în timpul bombardamentelor, în 2003, în Bagdad. Nici ambasadă nu aveam, nu era picior de român pe acolo, oficial vorbesc”, a mais spus Adelin Petrișor.