A fost cooptat în echipa Teatrului Național din București doar de un an, dar prezența lui se face simțită la fiecare apariție. Lari Giorgescu este un artist tânăr, care are multe de spus. Ca să credeți însă, trebuie să mergeți la teatru.

Mâna actorului, rostirea lui, mersul lui, ochii lui spun o poveste. Lari Giorgescu nu face notă discordantă, dimpotrivă. Te cucerește de la prima apariție pe scenă.

- Joci acum în „Dumnezeu se îmbracă de la second hand”. Ce înseamnă acest spectacol pentru tine?

- Este un spectacol special datorită echipei pe care domnul Caramitru a ales-o, a coordonării lui care ne ajută pe toți. Un text bogat care dă de mâncare actorilor, dacămi este permisă exprimarea, îl ajută și solicită pe fiecare. Partenerul cu care joc foarte mult este Dorin Andone, dar distribuția este formată din actori minunați precum Teodora Mareș, Carmen Ungureanu, Armand Calotă, Eduard Adam, Florina Cercel și Fulvia Folosea, o colegă tânără, pe care m-am bucurat să o cunosc în timp ce lucram la piesă. Am fost atenți unii la alții și mie mi-a făcut bine.

- Ce contează cel mai mult pentru tine, ca tânăr actor?

- Contează să pot să profesez în moduri cât mai diferite. Mi-ar părea rău să mi se pună o etichetă. Să găsesc valențe și lucruri noi la fiecare proiect pe care îl încep. A merge pe drumuri bătătorite pentru mine nu e deloc ofertant. A-mi fi ușor nu mă interesează. Cu fiecare proiect o iei de la zero. Cel puțin așa funcționează la mine. Oamenii curajoși sunt cei care-și transformă dezavantajele în avantaje.

- Pleci cu ceva acasă după ce termini spectacolul?

- Eu de acum cinci minute, nu mai sunt eu de acum. Evoluez. E un efort mare pe care-l fac și nu cred că interesează pe nimeni. Interesant este să transformi și să folosești acel lucru. Pe scenă aproape nimic nu e la voia întâmplării, dar măreția este să faci să pară că e așa. - Îți dorești un rol? - Niciodată nu mi-am dorit să joc un anumit rol. Mi-am dorit să am întâlniri cu oameni care să mă poată ajuta să mă dezvolt. De abia aștept să lucrez cu Alexandru Dabija de exemplu, cu Victor Ioan Frunză sau Andrei Șerban.

- Îngerul trece pe scenă în unele seri, când actorii simt căldura sălii și dau tot ce au mai bun. E adevărat?

- De foarte multe ori trece Îngerul. Se simt niște energii câteodată care ne fac să rezonăm cu toți în diapazon cu ce se întâmplă pe scenă. Se întâmplă și la repetiții. La nivelul energiilor, oamenii se pun la diapazon. Meseria mea este un noroc foarte mare.