Mișcarea, anunțată săptămâna trecută împreună cu președintele Donald Trump, ar face din Emiratele Arabe Unite a treia țară arabă care acceptă relații depline cu Israelul, în istoria sa de 72 de ani.

Și i-a adus lui Netanyahu comparația cu liderii emblematici israelieni care au încheiat acordurile de pace cu Egiptul și cu Iordania – Menachem Begin și, respectiv, Yitzhak Rabin. Mișcarea a semnalat, de asemenea, o schimbare a modului în care se percep pe sine israelienii în regiune.

Dintr-o dată, mass-media din Israel abundă de imagini cu zgârie-nori din Dubai și de speculații uluitoare despre țările arabe care ar putea fi următoarele la rând – Bahrain, Maroc, Oman și chiar Sudan. După ani de discuții despre alianța liniștită cu națiunile arabe din Golf, acordul vine în întâmpinarea dorințelor israelienilor de normalitate și de acceptare în Orientul Mijlociu, o năzuință care se încadrează în liniile politicii fracturate a Israelului.

„Israelul face parte din această regiune, iar faptul că am fost izolați de ea timp de 72 de ani în mod formal se apropie de final. Cred că nu am început cu adevărat să înțelegem impactul uriaș. Dacă astfel se realizează ceea ce ar trebui, întreaga regiune poate profita”, spune Jonathan Medved, fondatorul OurCrowd, o companie de investiții cu capital de risc, cu sediul la Ierusalim.

Palestinienii lăsați pe dinafară

Cu toate acestea, alți israelieni au pus succesul diplomatic în contextul altor priorități naționale pe termen scurt și lung, inclusiv combaterea coronavirusului și asigurarea păcii cu palestinienii.

Tamar Sidi, psiholog din Herzliya, spune că, în timp ce legăturile normalizate cu Emiratele Unite ar fi minunate, ea crede că Netanyahu supralicitează dimensiunile succesului său. Israelul a avut legături informale cu Emiratele Arabe Unite, care datează de mai bine de un deceniu, iar mișcarea de anexare a lui Netanyahu a fost blocată, din punct de vedere politic și diplomatic. Ea spune că este preocupată de faptul că palestinienii sunt lăsați în afara ecuației. „Aceasta este principala problemă pe care o avem, așa că mă întreb unde se încadrează ea în marea schemă”, spune ea.

Deși acordul nu include progrese directe cu palestinienii pentru o soluție cu două state, apărătorii israelieni ai păcii consideră că blocarea demersurilor de anexare ale lui Netanyahu (primul ministru a susținut că nu a renunțat încă la ele) este totuși o lovitură istorică pentru dreapta israeliană.

„Acesta a fost visul Netanyahu, de a face istorie: să redea țara biblică poporului israelian. Acesta a fost visul coloniștilor”, spune Alon Liel, activist pentru pace și fost ambasador israelian. „A muncit din greu pentru a acumula sprijin politic în Israel. El a avut majoritate în Knesset. Și, dintr-o dată, lumea îi oprește planul. Aceasta este o înfrângere a viziunilor imperialiste ale Israelului”. Liel vede, de asemenea, o schimbare în gândirea israelienilor despre locul lor în regiune. „În ultimii 15 ani, Israelul a fugit din Orientul Mijlociu în brațele unor țări din Europa de Est precum Grecia, România, Polonia, Ungaria”, spune el. „Poate că Orientul Mijlociu este locul nostru fizic, dar nu și locul nostru cultural și comercial.

„Aici, dintr-o dată, Israelul a descoperit că există arabi cu care merită să fii prieten și cu care să te asociezi”, adaugă el ironic. „Nu numai pentru vânzarea de arme, ci și pentru turism și comerț”. Până acum, israelienii care călătoreau în Emiratele Arabe Unite aveau obligația de a intra cu pașapoarte ale unei țări terțe. Israelienii religioși, ca Medved, își înlocuiau kipa cu șapca de baseball, pentru a trece neobservați – chiar dacă omologii lor din Emirate știau exact de unde veneau ei. Discuțiile dintre cele două țări trebuia să aibă loc pe internet – deși legăturile telefonice au fost deschise duminică.

„Acesta este unul dintre aspectele care nu sunt de dreapta sau de stânga, Trump sau Biden, Bibi sau Gantz”, spune Medved, referindu-se la primul ministru cu porecla sa și la recentul lui rival electoral, Benny Gantz. „Toată lumea ar trebui să strige ura! Aceasta este o veste foarte bună. Care este dezavantajul?”

Un joc al consensului

Într-adevăr, un sondaj realizat de postul de televiziune Channel 12 din Israel a constatat că 76,7% dintre israelieni preferă normalizarea relațiilor cu Emiratele Arabe Unite, anexării; 16,5% au preferat contrariul. Într-un sondaj din iunie, presiunea pentru anexare a lui Netanyahu a obținut un sprijin slab – 4% – ca prioritate guvernamentală.

Acordul surpriză cu Emiratele Arabe Unite, pe de altă parte, exprimă mult mai multe despre consensul israelian. Acest lucru îi oferă premierului o șansă de a schimba subiectul într-un moment în care se confruntă cu manifestații la ordinea zilei în fața reședinței sale, în urma crizei economice induse de pandemie și a proceselor sale de corupție. Acordul vine, de asemenea, într-un moment în care certurile din coaliție impulsionează speculațiile că Israelul se îndreaptă spre alegeri încă o dată.

„Netanyahu scoate un iepure diplomatic din pălărie, pentru a spune că doar Bibi poate conduce”, spune Jason Pearlman, consultant în comunicații, care a consiliat recent un rival al lui Netanyahu în partidul său Likud.

„Este ceva în tendințe. Sunt și mulți stângiști care vor aprecia acest lucru. El încearcă cu disperare să-și păstreze avantajul politic calitativ: a pierdut în planul corona(virus), a pierdut cu anexarea, nu poate pretinde că este puternic împotriva Hamas; ce altceva mai poate pretinde? Că aduce pacea în regiune”.

Acordul cu Emiratele Arabe Unite poate consolida alianța geopolitică dintre Israel și țările arabe sunnite din Orientul Mijlociu împotriva Iranului, Siriei și aliatului său șiit libanez Hezbollah.

Ar putea deschide calea pentru înflorirea comerțului bilateral – ceva ce nu s-a materializat niciodată în pacea Israelului cu Iordania sau Egiptul. Analiștii de afaceri remarcă faptul că Emiratele Arabe Unite au construit o economie diversificată, care este probabil să împlinească demersurile tehnologice inovatoare ale Israelului în sectoare cuprinse de la finanțe, la energia ecologică, până la apă. Este posibil ca turiștii israelieni să fie atrași de hotelurile și de cumpărăturile din Dubai.

„Toată lumea vorbește despre asta. Se pare că prețurile nu sunt mari. Este un zbor de mai puțin de trei ore, de lux”, spune Tom Misgav, un avocat din Tel Aviv, care deja a găsit un site de călătorii pentru stațiunile din Dubai. „Din câte aud, abia așteaptă să meargă israelienii la ei”.

O nouă viziune despre Netanyahu

Acordul cu Emiratele Arabe Unite a zguduit corul obișnuit al detractorilor, dar și pe cel al susţinătorilor primului ministru. Nahum Barnea, un cronicar politic de stânga, pentru ziarul Yediot Ahronot, a scris că acordul este „semnificativ din punct de vedere istoric în regiune și pe plan intern în Israel. Netanyahu merită respect”.

Cu toate acestea, liderii coloniștilor evrei din Cisiordania – unii dintre cei mai fideli susținători ai lui Netanyahu – acuză o trădare și au avertizat că primul ministru se îndreaptă spre o ruptură de baza sa ideologică. În trei campanii electorale consecutive din 2019, Netanyahu a făcut din anexare o promisiune centrală.

„Dacă statul Israel vinde suveranitate [în Cisiordania] pentru o bucată de hârtie (semnată) cu o țară care nu a amenințat niciodată Israelul și care este departe de Israel, aceasta este o înșelătorie”, a strigat Yossi Dagan, șeful consiliului regional Shomron al așezărilor.

Deocamdată, acordul vizează strategia premierului de a normaliza legăturile cu țările din regiune, mai întâi, și apoi de a se îndrepta către palestinieni – o strategie cunoscută drept abordarea „din afară spre interior”. Însă nu este clar dacă se va adăuga la întărirea poziției politice a lui Netanyahu. Deși unii consideră că mișcarea îi va atrage pe israelienii de centru, el i-a înstrăinat pe mulți de-a lungul anilor de guvernare prin divizare.

„Nu puteți să nu admiteți că nu am rezolvat situația palestiniană. S-ar putea să visăm la o mie și una de zile și nopți în Dubai, dar trăim mai mult cu Gaza”, spune Misgav, care s-a întrebat cu voce tare dacă mutarea istorică va stimula apetitul lui Netanyahu pentru noi mișcări diplomatice.

„Poate că îi va schimba percepția. Vrea să intre în istorie ca un prim ministru care a ajuns la închisoare pentru trei acuzații de corupție sau ca un pacificator?” (Rador)