Nu există nici o garanție că sistemul american de guvernământ și modul american de viață vor mai exista peste două săptămâni.
Un editorial cutremurător al lui William Kilpatrick în Turning Point Project pe care l-am tradus pentru cititorii Evenimentului zilei.
În ziua alegerilor, veți avea de făcut o alegere între două partide politice și doi candidați prezidențiali. Câteva zile mai târziu va trebui, după toate probabilitățile, să faceți o altă alegere. În cazul unor alegeri strânse, contestate, de partea cui veți fi?
Indiferent cine câștigă, este foarte probabil că tabăra perdantă va acuza că alegerile au fost furate. Iar dacă tabăra perdantă sunt Republicanii, această afirmație ar putea fi foarte adevărată.
Dacă Republicanii prezintă dovezi solide că alegerile au fost furate, ce urmează? Ar trebui, cu toate acestea, să se dea deoparte cu grație, lăsând locul „câștigătorilor” ilegitimi, în numele păcii și în speranța că sistemul american se va redresa până la urmă?
La urma urmei, sistemul nostru constituțional de control reciproc al puterilor statului a fost conceput pentru a împiedica o facțiune a guvernului să dobândească o putere excesivă.
Dar dacă acestea sunt alegerile ultimei șanse?
Și dacă o tabără nu are intenția de a respecta Constituția sau să mențină sistemul de control reciproc al puterilor statului?
Și dacă o tabără ar dori să crească numărul de judecători ai Curții Supreme și să acorde drept de vot pentru Washington DC, Porto Rico și orice alt teritoriu susceptibil a vota pentru Democrați?
Și dacă viitoarele alegeri nu vor fi mai libere decât alegerile simulate organizate în statele totalitare?
Sistemul nostru de guvernământ asumă că toate părțile aderă la aceleași principii de bază – viață, libertate, egalitate în fața legii, libertatea de exprimare, libertatea religiei.
Se înțelege desigur că diferitele persoane vor aplica aceste principii în maniere diferite. Sistemul este conceput pentru divergențe de opinie. Dar este el conceput pentru o trădare generalizată?
Și dacă o facțiune sau un partid resping pur și simplu aceste principii?
Și dacă, de pildă, un partid politic sprijină doar din gură libertatea de exprimare în timp ce lucrează activ pentru a o elimina?
Dacă reprezentanții guvernului nu mai cred în jurământul pe care l-au depus – „pentru a susține și apăra Constituția Statelor Unite împotriva tuturor dușmanilor străini și interni”?
Generație după generație de americani au asumat că nu vom ajunge la un asemenea punct. Dar suntem în acest punct chiar acum.
Unii sugerează că suntem foarte aproape de o lovitură de stat. Este foarte probabil. Însă marea lovitură de stat care va transforma guvernul nostru și viețile noastre până la a le face de nerecunoscut a fost construită pe baza a numeroase lovituri de stat mai mici.
Bineînțeles, „mai mic” nu este expresia cea mai potrivită. Unele dintre aceste lovituri de stat – cum a fost preluarea controlului asupra sistemului nostru educațional, de la grădiniță la universitate – au fost uriașe.
Așa cum arăta președintele Trump în discursul său din 4 iulie, de la Muntele Rushmore: „Împotriva tuturor legilor societății și ale naturii, copiii noștri învață la școală să își urască propria lor țară și să creadă că bărbații și femeile care au zidit-o nu au fost niște eroi, ci niște ticăloși”.
În acești ultimi ani, am asistat și la alte două lovituri de stat de la scară mare – preluarea controlului asupra presei mari de către persoane care resping moștenirea americană și preluarea controlului asupra rețelelor sociale de către un grup de tehnocrați miliardari „vigilenți” care privesc libertatea de exprimare ca pe o relicvă depășită a trecutului.
Totuși, cea mai mare dintre aceste lovituri de stat, până acum, este preluarea controlului asupra Partidului Democrat de către Stânga revoluționară. Dacă Democrații câștigă alegerile, experiența americană, veche de 245 de ani, de viață liberă, se va sfârși – probabil gradual la început, dar apoi cu o viteză tot mai mare.
Când întreaga forță a noii ordini revoluționare se va face simțită, oamenii nu vor ști ce i-a lovit. Nu vor ști pentru că nu au contextul istoric pentru a înțelege că confiscarea libertăților este ceea ce fac întotdeauna revoluționarii stângiști.
Americanii mai tineri știu totul despre pericolul schimbării climatice și despre virtutea de a purta o mască, dar cunoștințele lor sunt nule despre gulagurile sovietice, despre lagărele de re-educare chineze și despre încarcerarea și torturarea disidenților în Cuba comunistă.
Nu există nici o garanție că sistemul american de guvernământ și modul american de viață vor supraviețui.
Așa cum observa cu 15 ani în urmă editorialistul Tony Blankely, „nu putem asuma că tendințele benigne din trecutul recent vor continua”. În schimb, avertiza el, „trebuie să ne gândim la vremea când aceste tendințe vor înceta – și ce va urma după ele”.
Desigur, nu trebuie să considerăm experiența americană de auto-guvernare drept o tendință. Mai degrabă, este una dintre cele mai splendide realizări istorice – un dar neprețuit pentru generațiile următoare.
Totuși, trebuie să fim pregătiți pentru posibilitatea că acesta se poate sfârși, sau mai curând să i se pună capăt.
Și trebuie, așa cum avertiza Blankely, să ne gândim la ce va urma.
Este posibil să începem să ne gândim la acest viitor în mai puțin de două săptămâni.