Marius Peculea a fost inginer ca formație și a pus bazele Uzinei de apă grea de la Turnu. El a fost unul dintre cei mai cunoscuți specialiști pe plan mondial, în domeniul apei grele, câștigând patru medalii de aur la saloanele internaționale de inventică.
Duminică, academicianul a decedat la vârsta de 97 de ani, anunțul fiind făcut de Primăria din Râmnicul Vâlcea.
Primarul orașului Râmnicul Vâlcea a elogiat personalitatea academicianului Peculea.
„Am primit vestea dureroasă a plecării dintre noi a academicianului Marius Sabin Peculea, Cetățean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea energeticii nucleare româneşti, pentru fondarea la Râmnicu Vâlcea a unei uzine pilot şi a unui institut de cercetări într-un domeniu de vârf al ştiinţei şi tehnicii româneşti, precum şi pentru recunoaşterea naţională şi internaţionala de care s-a bucurat municipiul nostru prin activităţile desfășurate de către domnia sa”, a scris primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău.
A fost pionul de bază în producția de apă grea
După cel de-al Doilea Război Mondial, România a simțit nevoia de a-și dezvolta un sistem energetic propriu, mult mai puternic și cât mai independent de influența Uniunii Sovietice. Pentru a realiza independența energetică a României cu ajutorul energiei nucleare, în 1969 a fost aprobat primul Program Nuclear Național.
Acesta prevedea dezvoltarea sectorului energetic național pe baza cercetării tehnologice, sub coordonarea Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară, înființat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 870 din 30 decembrie 1969, concomitent cu decizia de a construi o uzină pilot pentru producerea apei grele (Uzina G), avându-l ca director general pe profesorul Marius Sabin Peculea, pentru dezvoltarea unei tehnologii de producere a apei grele.
A murit un mare specialist în fizică nucleară
Marius Peculea s-a născut la Cluj, în anul 1926, după care a urmat cursurile Facultății de Electromecanică din Timișoara. De numele său se leagă 30 de brevete de invenție, în domeniul apei grele, folosite în industria energiei nucleare.
Între anii 1970-1994, si-a dedicat întrega activitate proiectării și construcției la Râmnicu-Vâlcea a uzinei pilot de apă grea, ( cunoscuta ca “Uzina G”) și a elaborării tehnologiei românești de producere a apei grele fapt ce a contribuit semnificativ la construirea în România a primei centrale nuclearo-electrice , CNE Cernavoda.
Ulterior, procedeul producerii apei grele romanesti, patentat la Râmnicu Vâlcea, pentru prima oară, a fost verificat și industrializat la Combinatul Chimic-Drobeta Turnu-Severin.