La cei 81 de ani ai săi, academicianul Leon Dănăilă, primul medic român care a făcut operații neurovasculare sub microscop, a ajuns la vârsta la care își scrie opera vieții.
Trecând peste activitatea sa de cercetare și inovare, chirurgul are la activ 40 000 de operații pe creier, cam câte locuri numără un stadion. O asemenea performanță întinsă pe jumătate de secol nu o va mai putea atinge nimeni, spunea pe bună dreptate academicianul având în vedere că atunci când a început această activitate era singurul medic român care opera în singura clinică de neurologie vasculară cu microscop. Miile de cazuri medicale documentate de profesorul Leon Dănăilă așteaptă să vadă lumina tiparului, deşi este posibil ca acest fabulos tezaur ştiinţific să putrezească prin cine ştie ce subsol de vreme ce academicianul își publică lucrările, câte şi cum poate, pe banii săi. Cu un salariu abia sărit peste 2 000 de lei, la care se mai adaugă o indemnizație de la Academie și ce mai câștigă ca profesor la o universitate privată, academicianul Dănăilă speră să-și poată duce la capăt o parte din proiectele sale. Plătind din buzunar tiparul.
Cea mai recentă lucrare a publicat-o acum doi ani, un tratat în trei volume, însumând 2.000 de pagini – Functional neuroanatomy of the brain –, carte de medicină și de cultură totodată, şi a plătit pentru tipar nu mai puțin de 100 000 de lei. Cartea nu a fost distribuită în librării întrucât, după cum spune profesorul, editura nu se mai ocupă acum de acest lucru. Ți-o aruncă în portbagaj și restul te privește. Trebuie să te duci din librărie în librărie, să te milogeşti. Sau să o dai gratuit prietenilor.
Cazul profesorului Dănăilă, silit să vină cu bani de acasă pentru a-și publica lucrările, este emblematic pentru felul în care România își tratează intelectualii adevărați, academicieni sau nu, mai ales dacă nu fac figuraţie printr-un partid politic. Fie că sunt la începutul profesiei, fie că sunt la apogeul ei, dar nu fac parte dintr-o gașcă să aibă susţinere financiară şi profesională, dacă aceștia vor să experimenteze, să conferenţieze sau să publice rezultatul cercetărilor trebuie să o facă pe spezele lor. Statul nu are bani pentru aşa ceva și nici vreo politică culturală coerentă. Ştie ce trebuie să facă doar când vine vorba să dea bani în plus la kilometru de autostradă sau să mărească impozitele şi taxele pe creativitate. Guvernul cheltuie zeci, sute de milioane de euro pentru a susține grămezi de clienţi, puturoși și șmecheri care strâmbă din nas când vine vorba de muncă. Dacă aude de cercetare şi creaţie îţi râde în nas. La rândul ei, Academia îşi iroseşte banii aiurea, pe institute fantomatice, publicaţii obscure, cărţi plagiate sau mediocre, dar nu găseşte bani pentru a suține și a promova rezultatele muncii unor oameni cu care ar trebui să ne mândrim. Nu știu câtă răbdare va mai avea timpul cu academicianul Dănăilă, dar senzația este că el şi cei asemeni lui sunt ultimii păstrători ai unor principii de onoare şi respectabilitate pe care impostorii şi ariviştii de astăzi le dispreţuiesc. Academia a ajuns să fie folosită doar pentru a valida diverşi pitici politici plini de aspiraţii intelectuale, gata oricând să semneze cărţile scrise de negrişori sau compilate de pe Internet, că dau bine la CV. Într-o societate unde valoarea se câştigă prin ratinguri mediatice, nu e greu să impui un impostor util, în defavoarea unui profesionist incomod, care nu vrea să stea în poză când se fac portrete de grup. Fiecare partid şi-a crescut câte-un şeptel intelectual şi, dacă nu vrei să nu te laşi hrănit public de mogulii politici, trebuie să te descurci singur. Aşa că înscrie-te-n partid, sau scoate bani din buzunar dacă nu vrei să mori anonim, iar munca de-o viaţă să putrezească în vreo arhivă.
Recomandările noastre
