O casă conspirativă a fostului Serviciu Secret de Informații, ajunsă apoi la Securitate și ulterior transformată în reședință de protocol pentru Valentin Ceaușescu, fiul mai mare al dictatorului, și marele poet Tudor Arghezi, devenită după 1989 sediul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, este gata de a fi înhățată de „rechini imobiliari”. Academia Română trage un semnal de alarmă printr-un Apel remis redacției cu caracter de urgență la finalul săptămânii. Sediul INST ocupă un apartament la primul etaj al clădirii, iar în cel de al doilea etaj, locul din care a plecat la veșnicie Tudor Arghezi, a închis ochii, relativ recent, și fiica poetului, Mitzura Arghezi.
Evenimentul Zilei a mai relatat asupra acestei afaceri care poate transforma în milionari în euro persoane constituite într-un grup organizat care prezintă în instanță acte controversate. Am titrat atunci „Rechini imobiliari, la un pas de a pune mâna pe sediul INST” și „Casă conspirativă, cu acte la secret, revendicată de moștenitori dubioși”.
Cercetătorii Institutului, dintre care se remarcă directorul acestuia, fostul deținut politic cu 16 ani de temniță grea Radu Ciuceanu, cu toții doctori în istorie cu zeci de ani de răscolit Arhivele Naționale și cele ale CNSAS, au descoperit o serie de documente care infirmă în totalitate pretențiile unor moștenitori ai unui afacerist veros al perioadei interbelice și postbelice. Cercetătorii arată că la data când moștenitorii afaceristului susțin că se ridica imobilul, respectiv 1946, acesta era demult o casa conspirativă construită chiar de către Serviciul Secret de Informații în cartierul Dorobanți, încă din 1938. Până și din arhitectura de bun gust și detaliile clădirii, înțesată de simboluri care amintesc de credință și puterea informației, răzbate destinația sa specială. Între acestea, pe lângă crin și cruce, cel mai prezent este grifonul - „paznic al comorilor care, prin capul şi ghearele de vultur, îmbină energia celestă cu puterea terestră” -, actualul simbol al Serviciului de Informații Externe (SIE).
Academia Română ne-a informat că sediul INST a fost în trecut și casă conspirativă a Centrului de Informații Externe (CIE). Nicidecum o construcție de teapa unui afacerist condamnat penal în două rânduri, potrivit unei anchete a României libere: pentru fraude financiare, în 1948, și pentru crime de război, ceea ce, potrivit legislației, atrăgea automat și confiscarea averii. Mai mult, afaceristul în cauză, Nicolae Georgescu, a fost descoperit de cercetătorii INST în documente ale CNSAS cu un interogatoriu (foto/doc) în care afirmă că ar fi cumpărat o casă pe numele soției „în strada CERKERT 19” și nicidecum în strada Arhitect Grigore Cerchez nr. 16, actualul sediu INST, care este în prezent și ultima casa de pe stradă, gard în gard cu Televiziunea Română.
Două „greșeli” din două! Admițând că numele străzii a fost trecut greșit – deși și acest fapt e ciudat - cum rămâne cu numărul imobilului, de asemenea altul decât cel al sediului INST, atribuit Institutului de Guvernul României în urmă cu aproape 25 de ani. Profesorul Radu Ciuceanu nu se sfiește să afirme că i se pare că în această afacere dubioasă joacă „rechinii imobiliari” ai zonelor Bucureștiului, devenite acum exclusiviste.
Academia Română ne-a transmis un Punct de Vedere pe care îl redăm în continuare integral:
„Situație îngrijorătoare la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului”
“Academia Română își manifestă îngrijorarea și face apel ferm la instituțiile statului român în legătură cu situația locativă primejdioasă în care se află Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, amenințat cu evacuarea din sediul său din strada Arh. Grigore Cerchez nr. 16, sector 1, București.
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului aflat sub egida Academiei Române funcționează în acest sediu din 1996, când imobilul din str. Cerchez nr. 16, proprietate publică a statului român, reprezentat de Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat – RA-APPS, i-a fost transmis spre administrare prin Hotărârea de Guvern numărul 1283.
Recent, în urma unor îndelungi și complicate procese intentate statului român de două persoane fizice care revendică drept de proprietate asupra imobilului, Curtea de Apel București, în ciuda faptului că există o serie de inadvertențe administrative și juridice, probabile cu documente, atribuie imobilul acestor două persoane, în detrimentul Regiei Autonome Administrația Protocolului de Stat.
Clădirea din str. Cerchez nr. 16, construită între anii 1938 – 1940, are o istorie complexă, care implică, inițial, funcționarea Serviciului Special de Informații, apoi, începând cu 1948, a Direcției Generale a Securității Poporului, devenită Centrul de Informații Externe.
Astfel, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, unul dintre cele mai importante institute de cercetare a istoriei recente din România, cu un rol deciziv în investigarea abuzurilor regimului comunist, se află în situația de a-și pierde sediul și de a-i fi periclitată activitatea. Efortul și proiectele unei echipe de cercetători constituite în cei peste 25 de ani de la înființarea Institutului, arhiva, biblioteca, zecile de mii de fișe bibliografice, spațiul expozițional sunt în pericol de a fi risipite. Lipsa, fie ea și temporară, a unui sediu, va provoca întreruperea certă a activităților și va compromite colaborarea cu entitpți similare din state est și central europene.
Reamintim că Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, înființat pe 13 aprilie 1993 la inițiativa unui grup al foștilor deținuți politici, cu sprijinul Academiei Române și al instituțiilor statului, are ca scop culegrea, arhivarea, cercetarea și publicarea documentelor referitoare la formele totalitarismului în România. Institutul îngrijește colecții de documente și mărturii, studii, memorii, coordonează programe de cercetare interdisciplinară, după principii moderne în studiul istoriei, editează revista Arhivele Totalitarismului. Institutul vizează recuperarea fondurilor documentare de interes național în arhivele fostului bloc sovietic, precum și digitizarea mărturiilor identificate, astfel încât societatea românească să aibă o perspectivă cât mai obiectivă asupra istoriei recente.
Prin urmare considerăm că este de datoria noastră, a tuturor instituțiilor responsabile ale statului român, Academia Română, Guvernul României, forurile superioare ale Justiției, să identificăm soluția viabilă de asigurare a continuității activitpții acestui institut de importanță națională, într-un spațiu adecvat, care să permită desfășurarea proiectelor, găzduirea arhivei și constituirea unui memorial.
Academia Română solicită implicarea în regim de urgență a instituțiilor decidente pentru soluționarea acestei probleme de natură juridico-administrativă care amenință însăși existența Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului.
Biroul Prezidiului Academiei Române”