AC Milan și Berlusconi Mărirea și decăderea unui imperiu

Unul dintre cei mai influenți oameni din Italia renunță la clubul care a dominat fotbalul mondial timp de un deceniu și care l-a propulsat în vârful vieții politice

După 29 de ani în care a patronat clubul AC Milan, Silvio Berlusconi (78 de ani) se retrage din fotbal.

Magnatul italian vrea să renunțe la 51% din acțiunile societății și negociază cu thailandezul Bee Taechaubol această mega-afacere, estimată la 500 de milioane de euro.

Anul care a schimbat istoria

Este un moment istoric pentru fotbalul mondial și pentru clubul care a dominat acest sport în perioada 1987- 1994. Înființat în 1899, AC Milan a adunat până în anii ’80 zece titluri de campioană a Italie, a triumfat în Cupa Campionilor Europeni (1963 și 1969) și a cucerit Cupa Cupelor (1968 și 1973). Problemele apar în 1982, atunci când „rossonerii” retrogradează în „B”.

U r m e a z ă cinci ani de mediocritate, fără rezultate notabile, iar în 1986 clubul este cumpărat de Silvio Berlusconi, patronul rețelei de televiziune Fininvest, devenită ulterior Mediaset. Italianul nu a intrat în fotbal doar ca să se afle în treabă. Cunoștea fenomenul, îi plăcea și foarte important, era măcinat de ambiții politice. Silvio spera că fotbalul poate fi o rampă de lansare

Sacchi, creatorul „mașinii de fotbal”

În consecință, s-a pus pe treabă și a investit grămezi de bani în AC Milan. A plecat la drum cu Arrigo Sacchi, un antrenor fără firmă. „Diavolii” câștigă în 1988 Serie A, iar în 1989 și 1990 aduc pe „San Siro” trofeul Cupei Campionilor Europeni. Milanul devine o mașină de fotbal, cea mai de temut echipă. Toate marile vedete speră să prindă un contract cu „roșnegrii”, iar cota de popularitate a lui Berlusconi urcă la cote maxime.

Victoriile curg și după ce Sacchi este înlocuit cu Fabio Capello, în 1991. Milanul reușește în 1994 o victorie legendară, în finala Ligii Campionilor, 4-0 cu FC Barcelona. „Ce poate fi mai frumos?”, s-au întreabat ziariștii italieni după succesul istoric. Urmează câțiva ani în care echipa scade ritmul, iar Juventus revine în prim-planul fotbalului italian. Însă, Berlusconi continuă să pompeze bani cu nemiluita, iar vitrina cu trofee devine neîncăpătoare.

Opt titluri intern, o Cupă a Italiei, șase Supercupe ale Italiei, cinci Ligii ale Campionilor, cinci Supercupe ale Europei, două Cupe Intercontinentale și un Campionat Mondial al Cluburilor a câștigat Berlusconi ca patron al Milanului.

Răducioiu și Contra au făcut pact cu „Diavolul”

Doi români au evoluat, în perioade diferite, pentru AC Milan, unul dintre cele mai mari cluburi din lume.

În vara anului 1993, Florin Răducioiu, fostul mare atacant al „Generației de Aur”, a semnat un contract cu „rossonerii”, după ce s-a afirmat în Serie A la Bari, Verona și Brescia.

FOTO: Florin Răducioiu a îmbrăcat tricoul Milanului în 1993-1994

Concurență infernală pentru Radu

„Tricolorul” nu a reușit să dea măsura valorii sale și pentru că la Milan a avut o concurență teribilă, iar antrenorul Fabio Capello l-a ignorat de multe ori. Marco van Basten (accidentat grav în primăvara anului 1993, retras în 1995), Daniele Massaro, Jean-Pierre Papin, Brian Laudrup sau Marco Simone erau vârfurile care evoluau pentru campioana Italiei. În 1994, după Campionatul Mondial, atacantul român s-a transferat în Spania, la Espanyol Barcelona. Pentru Milan jucase de șapte ori și înscrisese de două ori.

FOTO: Cosmin Contra a jucat pe „San Siro” doar un sezon, dar a fost om de bază

Ceva mai mult succes a avut Cosmin Contra. AC Milan l-a cumpărat pe fostul„ tricolor” în 2001, de la Alaves, atunci când „Guriță” era cel mai bun fundaș dreapta din Europa. Contra a evoluat pe „San Siro” un sezon, a îmbrăcat tricoul „diavolilor” de 29 de ori și a punctat de trei ori. A fost antrenat de Carlo Ancelotii, actualul tehnician al celor de la Real Madrid.

„Tripleta de Aur” a fost baza „mașinii de fotbal”

Povestea de succes a celor de la AC Milan, patronați de Silvio Berlusconi, a început în 1987, odată cu transferurile lui Marco van Basten, de la Ajax Amsterdam, și Ruud Gullit, de la PSV Eindhoven. Un an mai târziu, celor doi batavi avea să li se alăture și Frank Rijkaard, de la Real Zaragoza.

FOTO: Rijkaard, Van Basten și Gullit (de la stânga la dreapta)

Aglomerație de vedete

Așa a început epoca „Tripletei de Aur”. Van Basten Gullit și Rijkarrd au fost motorul echipei formidabile a Milanului, dar și a naționalei Olandei, care în 1988 a câștigat Campionatul European. Marco a avut ghinionul să se accidenteze foarte grav, în 1993, iar în 1995 a anunțat că se retrage. 80.000 de oameni au venit pe „San Siro” pentru a se despărți de Marco. De-a lungul timpului, jucători uriași au evoluat pentru Milan. Franco Baresi, Paolo Maldini, Dejan Savicevici, Zvonimor Boban, George Weah, Andrei Shevcenko, Filippo Inzaghi sau Ricardo Kaka au impresionat în tricoul „diavolilor milanezi”.

A fost de trei ori prim-ministru

Într-o perioadă în care clubul său cucerea fotbalul italian, european și mondial, Silvio Berlusconi decide să intre în politică. Se bazează pe imaginea pozitivă creată de AC Milan, dar și pe o avere de 7 miliarde de dolari. Înființează partidul Forza Italia și câștigă alegerile parlamentare, în 1994. În același an ajunge premier, dar Guvernul său cade după numai șapte luni. În 2001, mișcările de pe scena politică îl propulsează din nou pe Silvio în funcția de prim-ministru.

FOTO: Silvio Berlusconi, în 1989, după ce AC Milan a câștigat CCE, 4-0 cu Steaua

Are un mandat de cinci ani, până în aprilie 2006. În timp ce Milanul se luptă în Italia cu marii rivali de la Internazionale, Juventus, Lazio sau AS Roma, Berlusconi are meciul său cu Romano Prodi, un adversar de tradiție. Astfel, în 2008, magnatul își începe al treilea mandat de prim-ministru, după căderea Guvernului Prodi, și stă în funcție până în 2011. În ultimii ani, își face praf imaginea după scandalurile sexuale în care este implicat.

FOTO: În 2007, AC Milan a cucerit pentru ultima dată Liga Campionilor