După o absenţă de 32 de ani din ţară, Traian Vuia a revenit în România în anul 1934 pentru o vizită, după care s-a întors la Paris.
La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Revine în România, ocupată de comuniști, în anul 1950, unde, după numai o lună, moare în urma unei crize cardiace, la 2 septembrie 1950. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Traian Vuia, celebru inventator şi constructor de avioane şi motoare, pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale, s-a născut la 17 august 1872, în localitatea Surducul Mic, comuna Bujoru, judeţul Timiş.
A urmat şcoala primară în satul natal şi în Făget, apoi studiile liceale le-a făcut la Lugoj, absolvind în anul 1892 ca şef de promoţie. A fost un elev eminent şi a absolvit fiecare clasă cu calificativul „eximio modo” (în mod excepţional) la toate materiile, se arată în cartea.
Încă din copilărie, Traian Vuia avea o predilecţie remarcabilă pentru mecanica aplicată. De mic copil privea cu admiraţie zborul păsărilor de pradă, vulturii, iar jucăria favorită i-a fost zmeul, pe care l-a construit sub diferite forme, încercând să-i imprime o plutire lină şi stabilă, se menţionează în volumul „Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie”, autor ing. Constantin C. Gheorghiu.
Pasionat de matematică, fizică şi tehnică, se înscrie, în 1892, la Şcoala Politehnică (secţia mecanică) din Budapesta. După un an se înscrie la Drept, pasiunea sa pentru tehnică rămânând însă aceeaşi.
În 1901 şi-a luat doctoratul în ştiinţe juridice, tema acestuia fiind „Militarism şi industrialism, regimul de stat şi de contract”.
În timpul studenţiei, Traian Vuia a activat şi în cadrul Societăţii „Petru Maior” a studenţilor români din Budapesta, ţinând conferinţe în domeniul tehnicii şi al filosofiei.
Avocatul Traian Vuia
Revenit la Lugoj, lucrează la mai multe birouri de avocatură. Pasionat în continuare de tehnică, Traian Vuia construieşte macheta unui „aeroplan-automobil”.
La 1 iulie 1902, Traian Vuia ajunge la Paris, aducând cu el şi macheta pe care o realizase. Celebrul inventator spera că în capitala Franţei, considerată atunci centrul mondial al mişcării aeronautice, îşi va putea realiza maşina sa de zburat în mărime reală şi va putea să zboare cu ea.
Traian Vuia s-a adresat profesorului Victor Tatin, cunoscut atât prin lucrările sale teoretice şi practice, cât şi prin rezultatele experienţelor cu modelele zburătoare, acesta arătând interes pentru proiectul său.
„Dar, în capitala Franţei, Vuia nu a avut numai preocupări aviatice. Împletirea acestora cu interesul pentru economie politică, istorie, sociologie şi filosofie i-a caracterizat orientarea spirituală din tinereţe până la bătrâneţe'', menţionează ing. George Lipovan în cartea sa „Traian Vuia. Mărturii”.
Încă de la sosirea la Paris, Traian Vuia s-a înscris la College de France, unde a urmat cursuri de economie politică, de istorie şi de filosofie modernă.
„Proiect de aeroplan-automobil”
La 16 februarie 1903, Traian Vuia a înaintat Academiei de Ştiinţe a Franţei un memoriu în care prezenta invenţia sa – „Proiect de aeroplan-automobil” - şi în care demonstra ştiinţific, prin calcule, posibilitatea realizării zborului mecanic cu ajutorul unei maşini mai grele decât aerul, precum şi originala sa metodă de lansare în aer.
La 15 mai 1903, el solicită Oficiului naţional al proprietăţii industriale din Franţa brevetarea aeroplanului-automobil, iar la 17 august 1903 i se eliberează brevetul de invenţie nr. 332106, publicat oficial la 16 octombrie 1903.
Imediat începe să construiască aeroplanul-automobil, iar în toamna anului următor începe să construiască şi motorul corespunzător, care constituia tot o invenţie proprie.
„Vuia nr. 1”
În 1904, Traian Vuia şi-a brevetat invenţia şi în Marea Britanie, sub titlul „aeroplan-motor”, cu nr. 11181. În 1905, Traian Vuia reuşeşte să construiască aparatul - un monoplan - pe care l-a denumit „Vuia nr. 1”. Motorul cu patru cilindri, cu anhidridă carbonică, provenind de la motorul cu abur Serpollet, adus de Traian Vuia la o putere de 20 CP, a constituit cel de-al treilea motor de aviaţie din lume.
În decembrie 1905, Traian Vuia a început experienţele de zbor cu acest aparat. La 18 martie 1906, pe terenul de la Montesson, lângă Paris, aeroplanul „Vuia nr. 1”, pilotat de inventatorul şi constructorul său, a executat primul zbor din lume în care aparatul s-a desprins de pământ şi a zburat prin propriile-i mijloace de bord, fără nicio altă instalaţie ajutătoare legată de sol.
„Vuia nr. 1” a parcurs în zbor, la înălţimea de circa 60 cm, o distanţă de aproximativ 12 metri, dovedind că un aparat mai greu decât aerul se poate ridica şi poate zbura cu propriile mijloace de la bord.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric